Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7791/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7791/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 7791/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 7791/2015
Ședința publica din 26.06.2015
PREȘEDINTE P. R. I.
Grefier O. L.
Pe rol judecarea cauzei civil având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtul C. E. B. SRL.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 19.06.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015 când s-a pronunțat,
I N S T A N ȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 14.04.2015, sub numărul_ /2014, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta C. E. B. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 130,64 de lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/26.09.2013 în cuantum de 76,88 lei parțial neachitată și nr._/27.11.2013 în cuantum de 76,88 lei, neachitată, respectiv a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data scadenței fiecărei facturi componente a debitului principal. De asemenea a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei.
În motivarea în fapt reclamanta a arătat, în esență, că între reclamanta A. SRL și pârâta C. EDUCAȚIONAL B. s-au desfășurat relații contractuale, în baza cărora s-a emis facturile fiscale nr._/26.09.2013 în cuantum de 76,88 lei, parțial neachitată, și nr._/27.11.2013 în cuantum de 76,88 lei, neachitată, reclamanta asigurând pentru pârâtă servicii software în lunile iulie 2013-octombrie 2013.
În drept a invocat dispozițiile legale ale art. 1025-1032 NCPC, art. 1535 și art. 1523 alin. 2 lit d NCC.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri (f. 13-20).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate în cuantum de 50 de lei, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citată, cu un exemplar al formularului de cerere cu valoare redusă și al înscrisurilor anexate acesteia, pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâta C. E. B. SRL, în calitate de cumpărător, s-au desfășurat raporturi contractuale în formă simplificată, materializate în cuprinsul facturilor fiscale ., nr._/26.09.2013 în cuantum de 76,88 lei, parțial neachitată, și nr._/27.11.2013 în cuantum de 76,88 lei, neachitată integral, facturi fiscale cuprinzând obligația de plată a sumei de 130,64 lei, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, scadența obligației de plată fiind stabilită convențional pentru data de 11.10.2013, respectiv 12.12.2013.
La data de 05.03.2015 reclamanta a procedat la emiterea Somației către pârâtă, sens în care a ceasta a fost somată să achite suma de 130,64 lei în termen de 15 zile de la comunicare, somația emisă fiind recepționată la data de 09.03.2015 (f. 19).
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a înscrisurilor invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite ulterior datei de 15.02.2013, sunt aplicabile prevederile art. 272, art. 273 și art. 277 Cod procedură civilă, potrivit cărora obligațiile profesioniștilor se probează cu facturi fiscale, înscrisuri întocmite, în mod uzual, de aceștia în activitatea profesională.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale ., nr._/26.09.2013 în cuantum de 76,88 lei, parțial neachitată, și nr._/27.11.2013 în cuantum de 76,88 lei, neachitată integral, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, au fost acceptate în mod taxi de către pârâtă, prin necontestarea acestora atât anterior formulării cererii de chemare în judecată cât și ulterior deși a avut posibilități reale și efective de a o face, făcând astfel dovada existenței obligației de plată a sumei de 130,64 de lei în sarcina pârâtei, având-o drept creditor pe reclamantă și având ca izvor raportul juridic constatat prin facturile fiscale emise.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
În drept, având în vedere prevederile art. 1270 alin. 1 Noul Cod Civil, potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și cele ale art. 1516 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, conform art. 1516 alin. 2 Noul Cod civil, având deschisă calea remediilor neexecutării contractului, respectiv la dezdăunare pentru prejudiciul produs, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv: existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea mărfurilor livrate de către reclamantă, conform facturilor fiscale ., nr._/26.09.2013 în cuantum de 76,88 lei, parțial neachitată, și nr._/27.11.2013 în cuantum de 76,88 lei, neachitată integral, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 130,64 de lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate de reclamantă pârâtei și neachitate de aceasta.
Astfel potrivit art. 1350 alin. 1 și alin. 2 din același act normativ, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1548 Noul Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de culpă în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța are în vedere și prevederile art. 1531-1533 Noul Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta. De asemenea, conform art. 1531, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit.
În raport de considerentele ce preced, cu referire la prevederile art. 1270 și art. 1516 Cod civil, precum și prevederile art. 1031 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea de chemare în judecat cu valoare redusă și o va obliga pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 130,64 lei, cu titlu de contravaloare a mărfurilor livrate în temeiul facturilor fiscale depuse în probațiune.
În ceea ce privește capătul accesoriu privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data scadenței fiecărei facturi fiscale componente a debitului principal în cuantum de 130,64 lei, instanța îl va admite ca întemeiat, pentru considerentele care succed.
În conformitate cu prevederile art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic. De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul, în afara dobânzii legale, are dreptul la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului. Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de plată a unei sume de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În vederea soluționării acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, potrivit căruia dobânda datorată de către debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă legală penalizatoare, și cele ale art. 3 alin. 2 din același act normativ, potrivit căruia rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale. De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile alin. 21 din același articol, în acord cu care, în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.
Constatând că termenul de plată, menționat în cuprinsul fiecărei facturi, a sumelor cuprinse în facturile fiscale depuse în probațiune de către creditoare s-a împlinit fără ca debitoarea să își îndeplinească obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de contravaloare a mărfurilor livrate de creditoare, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare calculată începând cu data de 11.10.2013, în privința obligației de plată a sumei de 76,88 de lei – factura fiscală din data de 26.09.2013, respectiv începând cu data de 12.12.2013, în privința obligației de plată a sumei de 76,88 de lei – facturile fiscale din data de 27.11.2013, până la data plății acestor sume de bani, apreciind că această măsură este necesară în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen de către debitoare a obligației contractuale de plată a prețului mărfurilor de care a beneficiat, dobânda legală având natura juridică a beneficiului nerealizat de către creditoare ca urmare a lipsirii sale de folosința acestor sume de bani, de la scadența obligației de plată a acestora, până la data plății.
În privința capătului de cerere accesoriu formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru și cheltuielile de notificare sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, dovedită cu chitanța aflată la fila 6 a dosarului, situație în care, văzând dispozițiile art. 1032 Cod procedură civilă și constatând că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, capătul de cerere relativ la cheltuielile de judecată urmează a fi admis, iar pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și cheltuieli de notificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată cu valoare redusă, formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediu în sector 3, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta C. E. B. S.R.L., cu sediu în CONSTANTA, ., ., ., jud. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 130,64 lei reprezentând debit restant precum și dobânda legală de la scadența facturilor fiscale emise și până la achitarea integrală a debitului.
Admite cererea și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. O. L.
Red. JUD.PRI/2EX/13.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 7638/2015.... → |
|---|
