Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 7773/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7773/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 7773/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 7773/2015
Ședința publica din 26.06.2015
PREȘEDINTE: P. R. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect orodonață de plată, privind pe creditor . SRL în contradictoriu cu debitorul ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 19.06.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015 când s-a pronunțat,
I N S T A N ȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2015, sub nr._, creditoarea S.C. A. S. INTERNATIONAL S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. T. S.R.L. emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 863,94 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 222/29.10.2009, achitarea dobânzii legale penalizatoare prev. De art. 1017 NCPC aferentă debitului neachitat de la scadență și până la achitarea integrală a debitului, respectiv achitarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea în fapt a cererii creditoarea a arătat că între părțile litigante s-au desfășurat relații comerciale începând cu anii 2009 – 2010 până în prezent, în sensul vânzării către debitoare a unor cantități de mărfuri. În acest sens creditoarea a emis factura nr. 222/29.10.2009, acceptată la plată prin semnătură de primire, care nu a fost achitată până în prezent de debitoare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. NCPC.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri (f. 10-32).
Debitoarea legal citată nu a formulat întâmpinare
Instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privind debitul solicitat, asupra căreia se va pronunța cu prioritate potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, excepția invocată în raport de probatorul cauzei, instanța reține următoarele:
Creanță principală solicitată pe calea prezentei ordonanțe de plată rezultă din emiterea facturii . nr. 222/29.10.2009 (f. 12) pentru suma de 863,94 lei reprezentând contravaloare mărfuri, factură scadentă de îndată în absența unui termen de plată stipulat între părți.
Instanța constată că de la data emiterii facturii de către reclamantă și până la înregistrarea pe rolul instanței a prezentei cauze a intervenit o succesiune de legi civile în timp, astfel încât trebuie determinată legea aplicabilă prescripției extinctive.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute înainte de . Codului civil (Legea nr. 287/2011, în vigoare de la 1 octombrie 2011), sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Având în vedere că facturile cu privire la care a fost ridicată excepția prescripției au fost emise la datele de 10 și 11 iunie 2013, acestei instituții urmează a-i fi aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data nașterii raportului juridic obligațional. Totodată, instanța va avea în vedere Decizia în interesul legii nr. 1/2014, potrivit căreia prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune reprezintă acea sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv ce constă în pierderea unei componente a dreptului material la acțiune, respectiv a posibilității acestuia de a apela la forța coercitivă a statului în realizarea dreptului său.
Întrucât reclamanta este titulara unui drept de creanță, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, care începe să curgă de la data la care aceasta avea posibilitatea de a solicita debitorului executarea obligației asumate, deci de la data la care facturile au devenit scadente.
În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, aceasta se va determina potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă de la 1865 (în vigoare la momentul instituirii prescripției), respectiv în ziua corespunzătoare din ultimul an al termenului.
În acest sens, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.” iar conform art. 3 „Termenul prescripției este de 3 ani”. Art. 7 din decret stabilește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.”
Aplicând aceste prevederi la cererea din prezenta speță, instanța reține că dreptul la acțiune privind debitul principal solicitat în cuantum 863,94 lei s-a născut și termenul de prescripție a început să curgă, de la data scadenței facturii . nr. 222/29.10.2009 (f. 12) care coincide cu data emiterii acestea, întrucât de la această dată creditorul avea dreptul să solicite obligarea debitorului la plata contravalorii acestei facturi, sens în care termenul de prescripție a început să curgă la 29.10.2009 și s-a împlinit la data de 29.10.2012.
În prezenta cauză instanța constată că nu este incidentă, iar creditoarea nu a probat în mod determinant, nicio cauză întreruptivă a termenului de prescripție menționat, notificările (f. 13-26) de care se prevalează creditoarea neavând efect întreruptiv al termenului de prescripție, în contextul în care acestea au fost emise ulterior împlinirii termenului de prescripție, motiv pentru care întreruperea termenului se poate produce numai în cursul acestuia și nu după expirarea/împlinirea lui.
Având în vedere că prezenta cerere de emitere a ordonanței de plată a fost introdusă la data de 08.04.2015, după împlinirea termenului de prescripție, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și să respingă cererea ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca fiind prescrisă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditorul S.C. A. S. INTERNATIONAL S.R.L, cu sediu ales în CONSTANTA, .. 32, jud. C. în contradictoriu cu debitorul S.C. D. T. S.R.L., cu sediu în CONSTANTA, ., ., ., jud. C..
Executorie de drept.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. O. L.
Red. Jud. PRI/2ex/07.09.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7791/2015. Judecătoria... → |
|---|
