Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 7774/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7774/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 7774/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 7774/2015
Ședința publica din 26.06.2015
PREȘEDINTE: P. R. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect contestația la executare/suspendarea executării silite, privind pe contestator . în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 19.06.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015 când s-a pronunțat,
I N S T A N ȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.04.2015 sub nr._, contestatorul S.C. S. T. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. contestație la executare împotriva măsurilor asigurătorii dispuse față de contestatoare solicitând anularea Decizii de instituire a măsurilor asigurătorii prin poprirea veniturilor, anularea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/2015, respectiv suspendarea executării silite până la judecarea definitivă a contestației la executare.
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat în esență că procedura de control s-a finalizat cu emiterea procesului-verbal de constatare nr. 6901, care a stat la baza emiterii Decizii de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5975/03.04.2015
În continuare contestatorul a afirmat că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5975/03.04.2015 s-a instituit măsuri asigurătorii pentru un prejudiciu estimat de 276.668, astfel cum în mod eronat a fost constatat procesului-verbal de constatare nr. 6901. În acest sens în mod eronat se menționează atât în procesul-verbal de constatare nr. 6901 cât Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5975/03.04.2015 că au fost înregistrate în contabilitate, în tot anul 2014, achiziții de combustibil de 930.205 lei, însă societatea deține documente numai pentru suma de 72.534.
În ceea ce privește cererea de suspendare a măsurilor asigurătorii instituite, contestatorul a susținut că are peste 100 de angajați, peste 500 de clienți și peste 50 de furnizori, sens în care activitatea acesteia va fi periclitată, fiind imposibilitate de a plăti salariile.
În drept au fost invocat dispozițiile art. 172-174 Cod. proc. fisc. și art. 711-719 NCPC.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 14-50)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 900 lei, conform art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul la de 20.05.2015 Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește cererea contestatorului privind anularea procesului-verbal de sechestru asigurator a bunurilor mobile nr. 5975/03.04.2015, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
De asemenea intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiară ca neîntemeiată, respectiv respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare împotriva Decizii de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5975/03.04.2015.
În motivarea excepției, intimatul a arătat că actele de executare au fost emise de organul fiscal local competent cu executarea, respectiv de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., iar nu de către Agenția Națională de Administrare Fiscală. Totodată, s-a mai arătat că Agenția Națională de Administrare Fiscală administrează fiscal doar marii contribuabili, iar contestatorul nu se regăsește în listele Ordinului nr. 3565/2011.
În motivarea în fapt intimatul a precizat că măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, iar cu privire la susținerea contestatorului potrivit cu care nu există pericolul de sustragere de la urmărire, intimatul a menționat că nu poate fi probat un astfel de fapt negativ. De asemenea, s-a mai arătat că organul fiscal a detaliat în concret motivele care au impus Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și a actelor subsecvente contestate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În prezenta cauză la data de 05.06.2015 a formulat întâmpinare și intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate, întrucât toate actele de executare au fost emise în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală ce reglementează poprirea și sechestrul asigurător.
În motivarea în fapt intimata a arătat că măsurile dispuse prin Decizia nr. 5975/03.04.2015 nu sunt executorii având numai caracter de conservare și nu de realizare a creanței fiscale. În continuare intimata a invocat că executorul fiscal a procedat la aplicarea măsurilor dispuse prin Decizie, respectiv poprire asiguratorie instituind-o asupra veniturilor debitorului datorate de terții indicați în Decizie cu care are raporturi juridice, până la valoarea de 414.992, 150% din debitul estimat și sechestru mobiliar.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și dispozițiile incidente din O.G. nr. 92/2003.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul de executare constituit.
La termenul de judecată din data de 19.06.2015 contestatorul și-a precizat cererea privind suspendarea executării silite, sens în care a solicitat suspendarea măsurii asiguratorii a popririi, măsură dispusă prin Decizia nr. 5975/03.04.2015.
Având în vedere dispozițiile exprese ale art. 248 alin. 1 NCPC, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de sechestru asigurător a bunurilor mobile nr._/08.04.2015
Potrivit dispozițiilor relevante și incidente ale art. 17 din Codul de procedură fiscală Agenția Națională de Administrare Fiscală, autoritățile administrației publice locale și compartimentele de specialitate sunt organe fiscale. În acest sens, luarea măsurilor asigurătorii în materie fiscală este reglementată de Codul de procedură fiscală, fiind completată de Ordinul nr. 2065/2010 emis de A. privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, instanța reține că în ceea ce privește luarea de către organul de control și ducerea la îndeplinire de către organul de executare a măsurilor asigurătorii există o interdependență, reliefată și inclusiv de înscrisurile care alcătuiesc dosarul de executare privind pe contestator, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii fiind aprobată de către șeful organului de executare și avizată de coordonatorul organului de control. Deși contestatorul nu face parte din categoria marilor contribuabili și nu se regăsește în listele din Ordinul nr. 3581/2013, care a abrogat Ordinul nr. 3565/2011, interdependența între actele emise de organele de control și organele de executare subzistă, motiv pentru care instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile exprese ale art. 248 alin. 1 NCPC, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de suspendare a măsurii asigurătorii a instituirii popririi, astfel cum a fost precizată, invocată de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, sens în care o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 172 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile. Conform art. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ori de câte ori legi speciale sau complementare Codului de procedură civilă fac trimitere la „Codicele de procedură civilă“ (sau „Codul de procedură civilă“), denumit în continuare Codul de procedură civilă din 1865, sau la dispoziții abrogate, modificate ori completate prin prezenta lege, trimiterea se consideră a fi făcută, atunci când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.
În temeiul aceste dispoziții legale, având în vedere că prevederile art. 172 alin. 2 din OG nr. 92/2003 nu au fost modificate după . Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța reține că trimiterea la art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se consideră a fi făcută la dispozițiile art. 719 alin. 7 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă (noul Cod de procedură civilă), fiind dispozițiile corespunzătoare care înlocuiesc dispozițiile art. 403 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă.
De asemenea art. 2 din C. procedură fiscală stipulează că unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă care se coroborează cu art. 129 alin. 11 C. procedură fiscală care prevede că împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
În acest context normativ instanța contată că este reglementată în mod expres numai inadmisibilitatea suspendării provizorii a executării silite, suspendarea propriu-zisă a executării silite urmând a avea regimul juridic de drept comun astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, la care art. 129 alin. 11 face trimitere în mod expres.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, contribuabilul contestatorul S.C. S. T. S.R.L. a făcut obiectul unui control operativ al reprezentanților intimatului Agenția Națională de Administrare Fiscală care a avut ca obiectiv verificarea activității comerciale desfășurată în perioada noiembrie 2013 – decembrie 2014. Consecința controlului operativ efectuat s-a constatat că contribuabilul contestatorul S.C. S. T. S.R.L. a înregistrat în contabilitate în anul 2014 achiziții de combustibil în valoare totală de 930.205 lei, context în care s-a constat existența documentelor numai pentru suma de 72.534 lei, conform Procesului verbal Nr. 6901 din data de 06.04.2015 (f. 23).
În raport de constatările efectuate s-a estimat un prejudiciu în sarcina contribuabilului contestatorul în sumă totală de 276.668 lei, din care TVA – 166.001 lei și impozit pe profit – 110.667 lei.
Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii a fost emis la data de 02.04.2015 conținând, în esență, aceleași mențiuni ca și cele din Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 02.04.2015 (f. 108).
În raport de cuantumul obligațiilor fiscale estimate anterior, intimata a emis Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5975 emisă la data de 02.04.2015. Ulterior Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5975 emisă la data de 02.04.2015 a fost transmisă organelor de executare competente care au procedat la instituirea sechestrului asigurator și la înființarea popririi asiguratorii, respectiv prin. Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile Nr._/06.04.2015 din data de 06.04.2015 (f. 34) și Adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești Nr. 5975 din data de 06.04.2015 (f. 33).
În conformitate cu prevederile legale relevante și incidente art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurător pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare.
(8) În cazul înființării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 2.1 din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 aprobată prin Ordinul A. nr. 2605/2010 prevede că organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform art. 5.6 lit. f) din același ordin, „Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii“ va conține motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont și de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.).
Art. 5.8 din același ordin prevede că dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite.
De asemenea conform art. 172 din OG nr. 92/2003:
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din cuprinsul textelor legale evocate anterior rezultă că măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, iar pentru a se justifica instituirea acestor măsuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, deci organul de control evaluează oportunitatea și utilitatea luării unor astfel de măsuri în raport de circumstanțele concrete.
În acest context, instanța reține, analizând ansamblul probatoriu reprezentat de înscrisurile depuse la dosar, că activitățile reținute, descrise și imputate contribuabilului contestator S.C. S. T. S.R.L. au aptitudinea rezonabilă de a genera pericolul social concret specific unor activități nelegale, astfel fiind justificată luarea măsurilor asigurătorii, măsuri care constituie o obligație pentru organele fiscale competente și nu o opțiune, în contextul în care măsura asiguratorie este necesară pentru garantarea executării creanțelor fiscale către bugetul de stat. Aceste aspecte factuale constatate sunt fundamentate de atitudinea fiscală a contestatorului coroborată cu gravitatea și durata în timp a încălcării legislației fiscale incidente și imputată contestatorului. De altfel, instanța acordă eficiență probatorie determinantă în justificarea dispunerii măsurilor asigurătorii și constatărilor efectuate ex propriis sensibus de către organele de control, astfel cum au fost acestea reținute și expuse în cadrul Procesului verbal Nr. 6901 din data de 06.04.2015 (f. 23), constatări efectuate pe care instanța le consideră relevante pentru caracterizarea atitudinii fiscale a contestatorului contribuabil S.C. S. T. S.R.L., în perioada care a făcut obiectul controlului, respectiv efectuarea în mod repetat a înregistrărilor în contabilitate a unor cheltuieli care nu au la bază documente justificative, în intervalul 01.11.2013 – 31.12.2014, atitudine fiscală care a produs un prejudiciu estimat la nivelul sumei de 276.668 lei, din care TVA – 166.001 lei și impozit pe profit – 110.667 lei.
Instanța reține că pericolul la care face referire art. 129 al. 2 din OG nr. 92/2003 nu este prezumat iar pentru a se dispune luarea măsurilor asigurătorii, acesta nu trebuie să fie eventual, ci să rezulte din anumite elemente, menționate în mod expres de organul de control, pentru a putea fi analizate de instanță.
Or, în cauza de față, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cât și în cadrul referatului justificativ, s-a arătat în mod expres care sunt aceste elemente, respectiv identificarea unor înregistrări de documente în evidența contabilă care nu au la bază operațiuni reale, fiind menționate în mod detaliat care sunt acestea, instanța reținând că, față de cuantumul sumelor estimate ca obligații de plată în sarcina acesteia, acestea indică pericolul ca debitoarea contestatoare să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Instanța nu poate reține apărările contestatoarei în ceea ce privește lipsa unor elemente care indică pericolul ca aceasta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea în condițiile în care, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, precum și al referatului justificativ, se precizează faptul că necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii a fost stabilită având în vedere înregistrarea de către contestatoare în contabilitate a unor cheltuieli care nu au la bază documente justificative, în intervalul 01.11.2013 – 31.12.2014, astfel existând premisele de disimulare a unor fapte relevante din punct de vedere fiscal, consecința fiscală imediată și concretă fiind diminuarea taxei pe valoarea adăugată virată către bugetul general consolidat și a impozitului pe profit, sens în care în cadrul Procesului verbal Nr. 6901 din data de 06.04.2015 (f. 23) sunt menționate în mod detaliat constatările făcute.
În raport de prevederile legale relevante și incidente expuse anterior, susținerile contestatorului sunt nefondate, întrucât măsurile asigurătorii dispuse au fost motivate de organele fiscale în conformitate cu prevederile art. 129 C. proc. fiscală, în Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5975 emisă la data de 02.04.2015 menționându-se în concret și efectiv motivele care au determinat luarea acestor măsuri, precum și existența pericolului ca debitorul să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Referitor la susținerile contestatorului care se subsumează criticii referitoare la faptul că nu există dovezi din care să rezulte pericolul sustragerii de la urmărire sau de la risipire a patrimoniului, instanța reține că acesta nu are aptitudinea de a proba cu certitudine un astfel de fapt negativ, iar pentru protecția eventualului său drept, creditorul este îndreptățit în mod rezonabil să ia măsuri de conservare a patrimoniului debitorului său, în cauza de față prin luarea măsurilor asigurătorii, în condițiile realizării condițiilor legal stipulate.
Instanța mai reține, în ceea ce privește criticile care vizează Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii emis la data de 02.04.2015 (f. 133), că acestea sunt nefondate în condițiile în care sub aspect formal acesta îndeplinește condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile legale, iar sub aspectul temeiniciei intimata a probat îndeplinirea condițiilor pentru luarea măsurilor asigurătorii, sens în care criticile contribuabilului contestator nu au aptitudinea în concret de a determina constatarea caracterului nelegal sau netemeinic al măsurilor dispuse la acest moment.
Instanța mai reține ca relevant în prezenta cauză faptul că în cadrul prezentei contestații la executare formulate, instanța nu analizează dacă înregistrările în evidența contabilă a documentelor verificate au avut sau nu la bază efectuarea unor operațiuni reale, astfel cum pretinde contestatorul, aceste constatări ale organelor de control putând face obiectul unei cereri în contencios administrativ la momentul emiterii deciziei de impunere împotriva contestatoarei din prezenta cauză.
De altfel potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilul contestator prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate poate determina ridicarea măsurilor asigurătorii.
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul S.C. S. T. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ca neîntemeiată.
Față de modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind contestația la executare formulată, instanța va respinge ca rămas fără obiect cererea de suspendare a executării silite prin instituirea măsurii popririi, măsură dispusă prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 02.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală, în ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de sechestru asigurator a bunurilor mobile nr._/06.04.2015.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite, invocată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul S.C. S. T. S.RL., cu sediu în CONSTANTA, ., jud. C. în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediu în București, Sector 5, . și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediu în CONSTANTA, ., nr. 18, jud. C..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a măsurii asiguratorii a popririi, măsură dispusă prin Decizia de instituirea a măsurilor asigurătorii emisă la data de 02.04.2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. conform art.426 alin.4 NCPC
pentru Grefier O. L.
aflată în concediu de odihnă
semnează Grefier Șef Secție Civilă
M. Ț.
Red.thred. Jud. P.R.I./2ex/10.08.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7668/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
