Contestaţie la executare. Sentința nr. 4109/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4109/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4109/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4109
Ședința publică din 08.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de contestator D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI AJFP CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimat C. N., domiciliat în C., ., ., ., având ca obiect, contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 27.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.04.2015 și la data de 08.04.2015, când,
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2014, contestatorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - AJFP C., în contradictoriu cu intimatul C. N., a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 161/2014 al B. O. S., respectiv a somației din 07.10.2014 a Încheierii din 03.11.2014 de încuviințare a executării silite, a încheierii din 28.11.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și anularea executării silite însăși.
În motivare, contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. 1535/29.05.2014 a Tribunalului C. pronunțată în Dosarul civil nr._ a fost obligat contestatorul la plata către intimat a sumei de 5429 lei reprezentând restituire taxă de poluare precum și a dobânzii legale în materie fiscală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, precum și a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în baza acestui titlu executoriu a fost începută executarea silită în dosarul de executare nr. 161/2014 al B. O. S.; s-a mai arătat că executorul judecătoresc nu este competent teritorial a efectua executarea, debitorul fiind DGRFP G.; s-a mai arătat că nu a fost adresată nicio cerere de către creditor către debitor anterior demarării procedurii executării silite; s-a mai învederat că, prin OUG nr. 8/2014 s-a stabilit că restituirea taxei de poluare se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. din Codul de procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a depus în copie somația din 28.11.2014, Încheiere din 03.11.2014, Încheierea din 28.11.2014, Sentința civilă nr. 1535/CA/29.05.2014 a Tribunalului C..
Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a fost atașat, în copie certificată dosarul de executare nr. 161/2014 al B. O. S..
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 31.10.2014 a fost formulată de către intimat, în calitate de creditor cerere de executare silită a debitorului Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru plata sumei de 5429 debit principal, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal calculată de la data de 20.07.2009 și până la data plății efective, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1535/CA/29.05.2014 a Tribunalului C. prin care a fost obligat D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C. la restituirea către C. N. a sumei de 5429 lei, precum și a dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aferentă sumei de 5429 lei, cu începere de la data de 20.07.2009 și până la data de 31.08.2011, a dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aferentă sumei de 5429 lei, cu începere de la data de 01.09.2011 și până la data împlinirii termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire prevăzută de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, a dobânzii legale în materie fiscală, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire, prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României și până la data plății efective a sumei de 5429 lei, a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se constată că nu au fost învederate critici de nelegalitate ale actelor de executare, respectiv a somației din 07.10.2014 a Încheierii din 03.11.2014 de încuviințare a executării silite, a încheierii din 28.11.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, ci numai ale executării silite, raportat, pe de o parte de necompetența executorului judecătoresc, iar pe de altă parte de incidența dispozițiilor OUG nr. 8/2014.
În ceea ce privește necompetența executorului judecătoresc, instanța are în vedere că debitor în cauză este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., iar conform art. 651 alin. 1 lit. b „(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului”, astfel că nu se poate reține necompetența executorului judecătoresc.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor OUG 8/2014 art. XV, instanța reține următoarele:
În cauză, se execută o obligație de a da, și anume obligația de restituire a sumei de 5429 lei, plus dobânda legală și cheltuieli de judecată, iar debitor este DGRFP G. - AJFP C..
Prin OUG 8/2014 art. XV s-a dispus:
“(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).
(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de institutul Național de S..
(6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”
În dreptul intern. se reține că instanța de control constituțional, prin Deciziile nr.676/13.11.2014 si nr.705/27.11.2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din OUG nr.8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, a statuat că prevederile legale supuse analizei nu sunt neconstituționale.
Este de reținut că actul normativ, in raport de practica CEDO, a fost adoptat în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată, o atare finalitate economică implica, în mod necesar și neechivoc si o reglementare juridică primară, rapidă, unitară și energică. În consecință, adoptarea măsurii reclama, în mod indubitabil, urgență ori reglementarea urgentă a situației rezultate în condițiile de criză economică nu putea fi făcută în mod rapid și rezonabil nici prin asumarea răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului asupra unui proiect de lege și nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgență. În aceste condiții, pentru conservarea stabilității economice a statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea unei ordonanțe de urgență.
Pe de alta parte, mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, disp. art. XV din OUG nr.8/2014, stabilind tranșele, reactualizează cu indicele prețului de consum executarea pe cinci ani, îndeplinind astfel cerințele stabilite în jurisprudența Curții Constituționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere. Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context. Or, astfel cum reiese din preambulul OUG nr.8/2014, măsura contestată urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar și respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecției mediului - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Ca atare, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din primul Protocol adițional la Convenție. Așadar, neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament, însă Guvernul României, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, fiind o aplicare a art.44 alin.2 din Constituție.
In acest sens este de reținut și abordarea avută de către CEDO in cauza D. D. vs. Romania, pronunțată la data de 14.09.2009, in considerente căreia s-a apreciat că deși este adevărat că o întârziere la executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în împrejurări speciale, însă această întârziere nu poate fi de așa natură încât să afecteze însăși substanța dreptului protejat prin Convenție, însă prevederile art. XV din OUG nr. 8/2014 nu afectează însăși substanța dreptului creditorului, sumele cuvenite acestuia urmând a fi achitate actualizate cu indicele preturilor de consum.
Instanța mai reține și că la momentul demarării executării silite de către debitor (31.10.2014) se emisese Ord.nr.365/741/19.03.2014 de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climaterice, prin care este reglementă procedura administrativă de restituire prevăzută de art. XV alin.6 din OUG nr.8/2014, iar la data de 29.05.2014 a fost emis OMFP nr.741/2014, astfel că in speță se constată că există o procedură de achitare a creanțelor aferente taxei de poluare.
In raport cu cele analizate se constata că ingerința prevăzută de prevederile art. XV din OUG nr.8/2014 respectă raportul de proporționalitate între scopul legitim mai sus menționat, urmărit de stat și drepturile creditorului intimat din prezenta cauză, astfel că art.6 alin.1 CEDO și art.1 din Protocolul 1 la Convenție nu a fost încălcat de către stat.
Potrivit art. 719 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu”.
Prin urmare, instanța, admițând prezenta contestație, va dispune anularea executării silite înseși - dispoziție care își va produce efectele asupra oricărui act de executare, astfel încât nu se impune a se anula, în mod distinct, diferitele acte de executare, astfel cum solicită contestatorul.
Potrivit art. 719 alin. 4 din codul de procedură civilă - „Hotărârea de admitere sau de respingere a contestației, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată, și executorului judecătoresc”, astfel că prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu și de îndată ce va rămâne definitivă, către B.E.J. O. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de către contestator, formulată de contestator D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI AJFP CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimat C. N., CNP-_, domiciliat în C., ., ., ..
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 161/2014 al B.E.J. O. S..
Prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu și de îndată ce va rămâne definitivă, către B.E.J. O. S.
Executorie.
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2015.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./08.04.2015
tehnored. D.S./15.04.2015
Emis 2 comunicări, la data de 15.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4173/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3357/2015.... → |
|---|
