Plângere contravenţională. Sentința nr. 4108/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4108/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4108/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4108
Ședința publică din 08.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de petent ., cu sediul în Slobozia, .. 16, . contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ, cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect, plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 27.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.04.2015 și la data de 08.04.2015, când,
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 07.08.2014, sub nr._ petentul . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 09.07.2014 întocmit de I. T. de Muncă C., prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție menționat și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea amenzii în cuantum de_ lei cu avertismentul sau cu minimul general al amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal este nelegal întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, deoarece întârzierea înregistrării contractelor de muncă ale numiților I. G. și L. C. s-a datorat faptului că punctul de lucru unde au fost găsiți prestând activitate salariații este în alt județ față de cel în care se află sediul societății, și nu a avut intenția de a folosi munca la negru. A precizat că aceste contracte au fost înregistrate în REVISAL în timpul controlului.
În subsidiar, apreciază că sancțiunea este prea mare în raport cu puterea economică a societății, fiind incident în cauză art. 5 din TFUE care consacră principiul proporționalității oricărei măsuri luate.
În drept, petentul a menționat dispozițiile OG 2/2001, TFUE.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că motivele invocate de petent nu sunt de natură sa o exonereze de răspundere contravențională.
La primul termen de judecată din data de 04.11.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia.
Prin Sentința civilă nr. 2483/04.11.2014 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei C., căreia i se va înainta dosarul.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba testimonială cu audierea martorilor I. G. și L. C.
Analizând actele și lucrările dosarului pe excepția invocată, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 09.07.2014 întocmit de I. T. de Muncă C., s-a reținut in sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin.2 lit. a raportat la art. 4 alin.1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, constând în aceea că la controlul efectuat in data de 03.07.2014, la punctul de lucru din Eforie Nord aparținând petentului, s-a constatat ca a primit la munca pe numiții I. G. și L. C., fără ca petentul să transmită la ITM registrul completat cu elementele contractului individual de munca înainte cu o zi de începerea activității de către angajați. În baza art. 9 alin.1 lit. a din H.G. 500/2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 20.000 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011 „Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. „
De asemenea, art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011 prevede că „Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. „, iar alin. 2 lit. a al aceluiași art. stipulează că „Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei.”
Ceea ce s-a învederat de către petent este faptul că nu s-a putut înregistra în timp util contractele individuale de muncă, actele fiind încheiate la punctul de lucru aflat într-un alt județ decât sediul angajatorului.
Trebuie arătat că în materie contravențională este suficientă și cea mai ușoară culpă pentru ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție, iar lipsa salariatului având atribuții privind completarea și transmiterea Registrului general de evidență al salariaților și motivul învederat de petent nu reprezintă cauză care să înlăture răspunderea contravențională a angajatorului.
În ceea ce privește cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța constată următoarele:
Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001: „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite „, conform art. 21 alin. 3 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin. 3 „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Conform art. 7 alin. 2 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că a fost aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege, însă apreciata de legiuitor ca fiind de natura a conștientiza angajatorul de necesitatea înregistrării în timp util a contractelor individuale de munca. De altfel, petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Justificarea acestuia nu reprezintă un criteriu de reapreciere doar a culpei și nu a intenției în săvârșirea contravenției.
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea în vedere ca fapta contravențională reținută în sarcina petentului reprezintă una cu un grad sporit de pericol social pentru siguranța și securitatea raporturilor de munca derulate atât intre angajat si angajator, dar si intre angajat si stat prin autoritatea publica corespunzătoare ținerii unei evidente corecte si concrete a forței de munca angajate .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța in esență reținând teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fără consecințe deosebite asupra relațiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Instanța retine ca, ulterior ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Convenției au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiune pentru încălcarea anumitor dispoziții legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul adițional nr. 1, trebuie sa fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim si sa asigure un asigure o proporție echitabila între scopul urmărit si mijloacele utilizate.
Față de toate acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent, ., CUI-_, cu sediul în Slobozia, .. 16, . contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ, CUI-_, cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2015.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./08.04.2015
tehnored. D.S./15.04.2015
Emis 2 comunicări, la data de 15.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4068/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4173/2015. Judecătoria... → |
|---|
