Pretenţii. Sentința nr. 1174/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1174/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1174/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1174
Ședința din data de 09.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în C., ., .. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.05.2014 sub nr._, reclamanta RA EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. – RAEDPP a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL obligarea acesteia la plata sumei de 270,95 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 01-14.05.2013 și 315,55 lei reprezentând utilități aferente perioadei aprilie_13, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în anul 2013, între părți s-a încheiat contractul de închiriere pe durată determinată nr. 994/01.04.2013, pentru perioada 01.04._13, în baza căruia pârâta a închiriat de la reclamantă, în calitate de administrator, terenul în suprafață de 8 mp situat în C., în zona Pieței Agroalimentare Brotăcei. La data de 15.05.2014, pârâta a solicitat rezilierea contractului înainte de termenul prevăzu în contract, moment la care s-a constatat că pârâta nu a achitat chiria aferentă perioadei 01-15.05.2013 și nici contravaloarea utilităților consumate.
Învederează reclamanta că a îndeplinit procedura medierii însă pârâta nu s-a prezentat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 C.civ..
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv contractul nr. 994/01.04.2013, facturile . YEU nr._, . YEU nr._, . YEU nr._, . YEU nr._, notificarea pârâtei privind rezilierea înainte de termen, procesul verbal de informare asupra avantajelor medierii, hotărârile Consiliului local privind înființarea RAEDPP și cea privind organizarea și funcționarea RAEDPP C..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 47,64 lei conform art. 3 alin.(1) din OUG nr.80/2013.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la pretențiile deduse judecății de către reclamantă.
În ședința din data de 02.02.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, concludentă și utilă, față de prevederile art. 258 și 237 alin.(2) pct.7 C.proc.civ., putând conduce la stabilirea raporturilor juridice dintre părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.04.2013, între reclamanta RAEDPP C., în calitate de titular al dreptului de administrare a terenului, și pârâta . SRL, în calitate de chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 994, având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 8,00 mp, situat în zona Pieței Agroalimentare Brotăcei, aflat în administrarea reclamantei, care să servească în exclusivitate desfășurării activității de comercializare de pește și produse din pește, pentru perioada 01.04._13 inclusiv.
Potrivit contractului, chiriașul se obligă să plătească o chirie în cuantum de 2,50 lei/mp/zi cu TVA inclus. Totodată, potrivit art. 7 din contract, chiriașul se obligă să achite utilitățile către RAEDPP C., lunar, până în ultima zi a lunii pentru luna în curs conform facturii emise.
La data de 15.05.2013, data înregistrării la reclamantă, pârâta a solicitat rezilierea contractului de închiriere, începând cu aceeași dată.
Potrivit contractului, încetarea are loc la expirarea termenului, prin acordul părților și prin denunțare unilaterală, în condițiile în care una dintre părți nu respectă clauzele contractuale, cu un preaviz de 15 zile.
În derularea contractului, au fost emise facturile . YEU nr._, . YEU nr._, . YEU nr._, . YEU nr._, neachitate de către pârâtă. Potrivit facturii nr._ din 03.04.2013, pârâta a fost facturată cu suma de 620 lei cu TVA pentru luna mai, iar potrivit facturii nr._ din 09.05.2013, pârâta a fost facturată cu suma de 600 lei cu TVA pentru luna iunie.
Potrivit precizărilor formulate de reclamantă, factura aferentă lunii iunie a fost stornată parțial cu factura nr._/21.05.2013 în valoare de -329,05 lei, rămânând un sold de 270,95 lei, iar suma de stornat aferentă lunii mai 2013, respectiv 340 lei și suma rămasă în sold pentru luna iunie 2013, respectiv 270,95 lei, au fost stornate cu factura nr._/05.09.2013, în valoare de -1380,59 lei, din care suma de .610,95 lei reprezentând stornarea aferentă pieței Brotăcei.
Cu privire la utilitățile aferente perioadei 01.04._13, potrivit facturilor nr._ din 10.05.2013 și_ din 24.05.2013, pârâta datorează reclamantei o sumă în cuantum de 315,55 lei.
Instanța reține, totodată, că pârâta a fost notificată cu privire la existența debitului, potrivit Procesului verbal de informare asupra medierii nr. 9/20.12.2013 – fila 33 din dosar.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar și ținând cont de regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației constată instanța că deși pârâta a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă (aspect ce rezultă din facturile anexate cererii), aceasta nu a achitat la scadență contravaloarea serviciilor, valoarea acestora fiind de 595,55 lei cu TVA.
Având în vedere prevederile art.1350 alin.(1) și (2) C.civ., potrivit cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea chiriei și a utilităților, potrivit facturilor emise de către reclamantă, din care rezultă un prejudiciu patrimonial concretizat în suma 595,55 lei cu TVA.
Instanța mai reține că art.1531 C.civ. dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, iar art.1530 C.civ. prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că art. 1548 C. civ. instituie o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârâtă.
Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca efect incidența prezumției relative a neachitării datoriilor.
Față de aceste considerente, având în vedere prevederile art. 1270 C.civ. conform cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 595,55 lei cu TVA, 270,95 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 01-14.05.2013 și 315,55 lei reprezentând utilități aferente perioadei aprilie_13.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 47,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C., J_, CUI RO_, cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta . SRL, J_, CUI_, cu sediul în C., ., .. C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 270 ,95 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 01-14.05.2013 și la plata sumei de 315,55 lei reprezentând utilități aferente perioadei aprilie 2013-15 mai 2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 47,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./16.02.2015
Tehnored.S.G./ 16.02.2015/4EX
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1141/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 1878/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
