Contestaţie la executare. Sentința nr. 9579/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9579/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9579/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 9579
Ședința publică din 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. D. SRL și pe intimații C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DRDP COMNSTANTA, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 30.03.2015, sub nr. 9._, astfel cum obiectul acesteia a fost modificat și precizat prin cererile din data de 07.05.2015 și 17.06.2015, contestatoarea C. D. S.R.L. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – D.R.D.P. C., prin care a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 2.478/2015 al B.E.J. N. M. A., întoarcerea executării silite, prin obligarea intimatei la plata sumei de 3.937,29 de lei, realizată în mod nelegal prin executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 2.478/2015 al B.E.J. N. M. A., restituirea sumei de 276,70 de lei, plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect contestație la executare, la momentul rămânerii definitive a soluției pronunțate asupra acestuia, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
În motivare, a arătat că executarea silită declanșată împotriva sa este lovită de nulitate absolută în privința sumelor executate silit cu titlu de tarif de despăgubire, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, intervenind o lege contravențională mai favorabilă – Legea nr. 144/2012, care nu mai prevede obligația de plată a tarifului de despăgubire, situație în care tarifele de despăgubire aplicate anterior intrării în vigoare a acestei legi, însă neexecutate până în acest moment, nu mai pot fi realizate pe cale de executare silită ulterior acestui moment. În subsidiar, contestatoarea a solicitat cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul execuțional nr. 2.478/2015, cu motivarea că acestea nu sunt justificate prin raportare la munca efectuată de executor și la înscrisurile doveditoare existente în dosarul de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă, ale O.G. nr. 2/2001, ale O.G. nr. 15/2002 și ale Legii nr. 144/2012.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat cererii introductive.
De asemenea, contestatoarea a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 276,70 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 în ref. la art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și aferentă capătului de cerere având ca obiect contestație la executare, și în cuantum de 50 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 4 teza I din același act normativ aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
Legal citată, cu un exemplar al cererii introductive de instanță și al înscrisurilor anexate acesteia, intimata nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține poziția procesuală.
Prin înscrisul depus la dosar în data de 08.04.2015, B.E.J. N. M. A. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în soluționarea cauzei, care nu a fost însă avută în vedere de instanță, întrucât acest subiect de drept nu figurează și nici nu a fost citat în nicio calitate în prezenta cauză.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de contestatoare, fiind depuse la dosar, la solicitarea instanței, de către B.E.J. N. M. A., înscrisurile componente ale dosarului său de executare silită nr. 2.478/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, în dosarul de executare nr. 2.478/2015 al B.E.J. N. M. A., ca urmare a cererii intimatei creditoare C.N.A.N.D.R. S.A – D.R.D.P. C., a fost pus în executare silită titlul executoriu: procesul verbal de contravenție . 12, nr._/02.05.2012, învestit cu formulă executorie prin Încheierea nr. 1.188/14.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, pentru realizarea pe această cale a obligației de plată a sumei de 720 de euro, cu titlu de tarif de despăgubire, stabilită în sarcina contestatoarei prin anterior menționatul titlu executoriu, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri publice din România, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravențiilor reținute în sarcina contestatoarei, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, și un tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale, de lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții având obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire prevăzut anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, Curtea Constituțională a României (în continuare, Curtea) respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată, a statuat că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, Curtea, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a anterior menționatelor dispoziții legale, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând cele statuate de Curtea Constituțională a României în anterior menționatele decizii, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective a acestuia, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, în acord cu jurisprudența anterior citată a instanței de contencios constituțional, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită, situație în care, față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007, și față de prevederile art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat, contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă și, în consecință, executarea silită însăși și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 2.478/2015 al B.E.J. N. M. A. urmează să fie anulate, cu motivarea că în privința obligației de a da puse în executare silită a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, și în acord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
În privința capătului de cerere formulat de contestatoare și privitor la întoarcerea executării silite, instanța, prin raportare la dispozițiile art. 722 alin. 1 și art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, în acord cu care, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare, reține că, în speță, având în vedere soluția de anulare a executării silite în privința obligației de plată a sumei de 3.937,29 de lei și având în vedere că a fost realizată executarea silită a sumelor de bani menționate în cuprinsul titlului executoriu, astfel cum rezultă din extrasul de cont de la fila 57 a dosarului, contestatoarea este îndrituită a obține întoarcerea executării silite în privința acestei sume de bani, motiv pentru care acest capăt de cerere va fi admis, iar intimata va fi obligată la plata către contestatoare a sumei de 3.937,29 lei, realizată în mod nelegal prin executare silită.
În privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 276,70 de lei, plătită pentru capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acord cu care, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, instanța reține că aceasta nu intră în cuantumul cheltuielilor de judecată la restituirea cărora contestatorul să fie îndrituit de la intimat, în speță, față de soluția de admitere a contestației la executare și față de cererea formulată de către contestatoare în acest sens în ședința din data de 16.07.2015, instanța urmează a dispune restituirea către contestatoare a sumei de 276,70 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect contestație la executare, la momentul rămânerii definitive a soluției pronunțate asupra acestuia.
În privința capătului de cerere formulat de contestatoare și relativ la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, și onorariu de avocat în cuantum de 450 de lei, având în vedere soluția de admitere a cererii, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea contestatoarei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aflat la fila 57 a dosarului, și cu factura și chitanța de achitare a onorariului de avocat, aflate la fila 11 a dosarului, astfel că intimata, partea căzută în pretenții în prezenta cauză, va fi obligată la plata sumei de 500 de lei către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite și în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. D. S.R.L., CUI –RO_, cu sediul in OVIDU, ., .. B, ., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – D.R.D.P. C. cu sediul in Constanta, ..
Anulează executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 2.478/2015 al B.E.J. N. M. A..
Admite cererea privind întoarcerea executării silite și obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 3.937,29 de lei, realizată în mod nelegal prin executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 2.478/2015 al B.E.J. N. M. A..
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 276,70 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect contestație la executare, la momentul rămânerii definitive a soluției pronunțate asupra acestuia.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei aferentă capătului de cerere relativ la întoarcerea executării silite și onorariu de avocat în cuantum de 450 de lei.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 10.09.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./16.09.2015 /4.ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9656/2015.... → |
|---|
