Plângere contravenţională. Sentința nr. 1095/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1095/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1095/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 1095
Ședința publică din data de 05.02.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul B. F., cu domiciliul în București, ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în temeiul art.131 Cod pr. civ., instanța constată că Judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere general, material și teritorial.
Instanța din oficiu cadrul procesual pasiv, în sensul că intimat în cauză este P. M. C. prin Direcția Poliției Locale, având în vedere că petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/02.08.2014. Totodată constată că intimatul a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei C., însă, având în vedere cadrul procesual pasiv stabilit de instanță, respinge excepția ca rămasă fără obiect.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 C., fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei, încuviințeată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
În temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 20.08.2014 sub nr._ petentul B. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul P. M. C. în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/02.08.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Totodată a solicitat obligarea intimatului la restituirea amenzii contravenționale achitată în cuantumul de 200 lei, precum și la repararea prejudiciului material în cuantum de 600 lei reprezentând contravaloarea serviciului de ridicare, transport și depozitare autovehicul.
În motivare, petentul a contestat situatia de fapt retinuta in sarcina sa si a arătat că nu avea cunoștință de faptul că ar fi vorba de un spațiu verde, având convingerea că a staționat cu autoturismul în parcarea restaurantului On Plonge Jr. De asemenea, a precizat că în acea zonă nu exista nici un indicator care să semnalizeze interzicerea parcării autoturismelor în acel loc. A susținut totodată că nu i se poate reține săvârșirea contravenției dat fiind faptul că nu a acționat cu vinovăție, neavând cunoștință de faptul că în zona în care a parcat era de fapt un spațiu verde, aflându-se asrfel în eroare de fapt cu privire la natura și destinația acestui spațiu.
De asemenea, a arătat petentul că la momentul încheierii actului sancționator a fost dispusă și măsura ridicării autoturismului său iar pentru recuperarea acestuia a fost constrâns la plata sumei de 600 lei de către ., reprezentând contravaloarea serviciului de ridicare, depozitare a autovehiculului, conform bonului fiscal nr. 133/02.08.2013 eliberat de această societate, motiv pentru care se impune obligarea intimatului la plata acestui prejudiciu material.
In drept au fost invocate dispozitiile OG nr 2/2001 și ale CEDO, precum și art. 1349 cod civil.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces- verbal, bon fiscal și chitanță pentru creanțele bugetare locale.
Cererea a fost legal timbrata.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a primăriei C., inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la obligarea intimatului la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloarea serviciului de ridicare, depozitare a autovehiculului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Întâmpinarea a fost însoțită de documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține in fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/02.08.2014 petentul a fost sancționat cu suma de 400 lei, pentru că în data de 02.08.2014 ora 21.47 a staționat voluntar autovehiculul marca Mazda nr. de înmatriculare_ pe spatiul verde din zona On Plonge Jr., faptă prevăzută de art. 9 pct 38 din HCLM 184/2013 și sancționată de art.10 din HCLM 184/2013 modificata.
Totodată, în temeiul art. 20 din HCLM 184/2013 s-a dispus măsura ridicării autoturismului, conform dispoziției de ridicare nr. 4860/02.08.2014.
Instanța reține că petentul a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție prin semnarea acestuia, la rubrica – alte mențiuni – consemnând următoarele: „Am crezut că este parcarea restaurantului. Nu arată a spațiu verde. Nu încurcă în nici un fel circulația. Nu există delimitare cu bordura. Nu era semnalizată interzicerea parcării”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun caz de nulitate relativa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Cu privire la temeinicia procesului – verbal instanța reține următoarele:
Din planșele foto depuse de intimat în cadrul documentației care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție reiese faptul că în data de 02.08.2014 ora 21.42 petentul a parcat voluntar autovehiculul Mazda nr. de înmatriculare_ pe spatiul verde din zona On Plonge Jr.
Instanța apreciază că agentul constatator a observat personal autoturismul condus de contestator și a avut posibilitatea de a aprecia dacă acesta respectă sau nu regulile de circulație, iar petentul nu a făcut dovada existenței vreunui caz de înlăturare a vinovăției sale în săvârșirea contravenției.
Așadar, deși prin plângere petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța apreciază că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În concluzie, acțiunea petentului, constând în staționarea voluntară pe o zona destinata spatiului verde constituie contravenție potrivit art. 9 pct. 38 din H.C.L.M. 184/2013 modificată, și se sancționează potrivit art. 10 cu amendă cuprinsă între 400 și 1000 lei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Așadar, pentru toate considerentele arătate, se va respinge ca neintemeiata plângerea contravențională formulată de petent, sens în care va fi menținut ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție ., nr._/02.08.2014 întocmit de intimat.
Având în vedere soluția adoptată de instanță, urmează să fie respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere, astfel cum au fost formulate de petent.
Totodată, fiind în culpă procesuală petentul, în temeiul art. 453 cod proc. civ, urmează să fie respinsă cererea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, cu consecința admiterii cererii intimatului și obligarea petentului la plata cheltuieli de judecată eefctuate de intimat în cuantum de 379,07 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. F., cu domiciliul în București, ., .. 1, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/02.08.2014, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., jud. C..
Respinge ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Obligă petentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 379,07 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05 februarie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/17.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1099/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1217/2015. Judecătoria... → |
|---|
