Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 13326/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12.11.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatorul P. V. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul personal, legitimat cu CI ., nr._, CNP_, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, prin serviciul de registratură, intimata a depus un set de înscrisuri prin care arată că reclamantul contestator nu figurează cu debite.
Contestatorul învederează că insistă în soluționarea contestației la executare și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 C., fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri. nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
În temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatorul M. P. a contestat executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare_/23.04.2015, în contradictoriu cu intimata DGRFP G. – Administrația Județeană Finanțelor Publice C., solicitând anularea Titlului executoriu nr._/23.04.2015 și Somația nr. 13/30/1/_/23.04.2015 emise de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatorul a solicitat anularea acestor acte de executare silită apreciind că acestea nu ar fi legale și fondate. În concret, a susținut contestatorul că pentru perioada 20.11._07 a fost angajatul . Srl iar pentru această perioadă, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale și impozitul pe venit, astfel că, nu înțelege cum a ajuns să fie executat silit.
În drept, nu s-a invocat nici un temei legal.
În probațiune, contestatorul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În apărare, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 141 alin.1 și art. 145 alin.1 teza a II a din codul de procedură fiscală, s-a început executarea silită în baza Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/22.04.2015 ce constituie titlu de creanță conform art. 110 alin.3 lit.c) din codul de proc. fisc.
Întâmpinarea a fost însoțită de dosarul de executare silită întocmit de intimată.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, intimata a adus la dosar lămuriri scrise cu privire la creanța stabilită în cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/22.04.2015, depunând înscrisuri justificative.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu nr._ emis în data de 23.04.2015 în dosarul de executare nr._/23.04.2015, a fost începută executarea silită a contestatorului pentru suma de 69 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale și impozitul pe venit, sumă individualizată prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. nr._/22.04.2015.
Conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, “Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii.”
Astfel, contestatia la executare, reprezinta acea actiune in instanta prin care o persoana interesata poate ataca unul sau mai multe acte de executare efectuate cu incalcarea legii sau poate supune controlului judiciar refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare.
Totusi, in același articol, respectiv la alin. 3, se prevede “Contestatia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.”
Prin urmare, pe lângă posibilitatea intentarii contestatiei in ce priveste motivele prevazute de alin. 1 al art. 172, legea acorda posibilitatea persoanelor interesate de a ataca in instanta si titlul executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea in sine.
Insa, legea prevede o excepție cu privire la posibilitatea atacării titlului executoriu si anume că titlul poate fi atacat doar in situația in care titlul nu este dat de o instanța judecătoreasca sau de un organ jurisdicțional si daca nu exista o alta procedura de contestare prevăzută de lege fata de titlul respectiv.
Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege, iar executarea silita incepe prin comunicarea somatiei.
În speță, contestatorul, prin somația nr. 13/30/1/_/23.04.2015 a fost înștiințat că figurează în evidența fiscală cum suma totală de plată de 69 lei.
Instanța reține însă că titlul de creanța fiind actul prin care se stabilește si se individualizează obligația de plata a creanței fiscale, trebuie sa cuprindă in conținutul sau, din perspectiva disp.art. 141 alin. 4 si 43 alin. 2 Cod proc.fiscală, actul in baza căruia a luat naștere, deci actul prin care s-a stabilit creanța.
Totodată, titlul executoriu este un titlu de creanță a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul emitent sau alt mod prevăzut de lege. S-a instituit această ierarhie pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite obligațiile sau să conteste aceste obligații prin procedura prealabilă administrativă.
Prin urmare, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de intimată, instanța reține că aceasta a adus lămuriri scrise cu privire la creanța stabilită în cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/22.04.2015 și pentru recuperarea căreia s-a demarat executarea silită a debitorului arătând că, în fapt, contribuabilul contestator nu figurează în baza de date cu obligații declarative neîndeplinite și implicit, nici cu debite.
Față de cele constatate, instanța apreciază că executarea silită a contestatorului P. V. a fost demarată în mod nelegal, fiind începută în baza unui debit inexistent și a unei creanțe necerte, astfel că vor fi anulate ca nelegale actele de executare silită reprezentate de Titlul executoriu nr._/23.04.2015 și Somația nr. 13/30/1/_/23.04.2015 emise de intimată în dosarul execuțional nr._/23.04.2015.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, si in consecinta il respinge, pentru considerentele ce succed. Astfel, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acord cu care, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, instanța reține că sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare nu intră în cuantumul cheltuielilor de judecată la restituirea cărora contestatorul este îndrituit de la intimat în caz de admitere a cererii introductive de instanță, contestatorul neavând un drept de opțiune între a solicita restituirea taxei judiciare de timbru sau obligarea intimatului la plata acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată, calea de urmat fiind cea a solicitării restituirii acesteia, întrucât, dacă s-ar admite interpretarea contrară, contestatorul ar fi îndrituit la o dublă plată a acestei cheltuieli de judecată, care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. V., cu domiciliul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata DGRFP G. – AJFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., și în consecință:
Anulează ca nelegale actele de executare silită reprezentate de Titlul executoriu nr._/23.04.2015 și Somația nr. 13/30/1/_/23.04.2015 emise de intimată în dosarul execuțional nr._/23.04.2015.
Respinge solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/23.11.2015
Emis2com, azi, 23.11.2015
| ← Cereri privind executarea silită. Hotărâre din 12-11-2015,... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 10/2015.... → |
|---|
