Contestaţie la executare. Sentința nr. 9717/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9717/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 9717/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9717
Ședința publică din data de 14 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea G. L.-I. și pe intimata ANAF- DGRFP G. -AJFP C. – SERVICIUL ORĂȘENESC EFORIE, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 14.09.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.06.2015 sub nr._, contestatoarea G. L.-I. a solicitat în contradictoriu cu intimata ANAF- DGRFP G. -AJFP C. – SERVICIUL ORĂȘENESC EFORIE anularea tuturor actelor de executare silită începute în dosarul de executare nr._/26.10.2011, anularea titlului executoriu constând în Decizia nr._/26.03.2015 emisă de AJPIS C., anularea titlului executoriu și al somației emise, cu consecința obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia nr._/26.03.2015 s-a constituit debitul în sumă de 766 lei, reprezentând indemnizație creștere copil. Se arată că decizia este nelegală, sumele nefiind încasate necuvenit, iar potrivit art.II Legea 126/2014 prevede amnistia fiscală pentru debitele constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului în baza OUG 111/2010.
În drept, au fost invocate disp.art.126/2014.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă, având în vedere că sunt contestate sumele înscrise în titlu de creanță, apărări ce nu pot fi valorificate pe calea contestației la executare.
Prin încheierea de ședință din data de 06.07.2015, instanța a disjuns capătul de cerere privind contestarea Deciziei nr._/26.03.2015 emisă de AJPIS C. și a dispus declinarea competenței soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului C., iar cu privire la excepția inadmisibilității contestației, a calificat-o ca apărare de fond.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul de executare nr._/2011 al intimatei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Împotriva contestatoarei a fost pornită de către intimata DGRFP G. executarea silită în temeiul Deciziei nr._/26.03.2015 emisă de AJPIS C. pentru suma de 766 lei, reprezentând indemnizație creștere copil pentru perioada 16.05._14 și 01.06._14.
În acest sens, pe numele contestatoarei au fost emise somația și titlul executoriu nr._/26.05.2015 pentru debitul de 766 lei.
Potrivit art.172 C.Proc.Fisc., (1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii (3)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
De asemenea, conform art.II din Legea 126/2014, „(1) Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr.132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se scutesc de la plată”.
Verificând probele administrate, instanța reține că situația contestatoarei se circumscrie ipotezei reglementate de art.II din Legea 126/2014, respectiv că debitul ce face obiectul executării silite a fost constituit cu titlu de indemnizație creștere copil, în temeiul OUG 111/2010, astfel că beneficiază de efectul amnistiei fiscale instituite prin actul normativ enunțat anterior.
De asemenea, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada, de către intimată, a incidenței situației exceptate de la amnistie, reglementată de art.III din Legea 126/2014, potrivit cu care „ (1)Debitele cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție acordate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr.132/2011, cu modificările și completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații nu fac obiectul scutirii la plată, conform prevederilor art. II. (2)Debitele prevăzute la alin. (1) se recuperează integral de la persoanele care au încasat necuvenit drepturile, inclusiv sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate”.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite contestația și a anula actele de executare emise de intimată în dosarul de executare silită nr._/26.10.2011.
În ce privește solicitarea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că în privința taxei judiciare de timbru sunt aplicabile disp.art.45 alin.1) lit.f) din OUG 80/2013, iar alte categorii de cheltuieli nu au fost dovedite în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea G. L.-I. cu domiciliul în Mun. C., ..15, ., ., având CNP_ în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL ORĂȘENESC EFORIE cu sediul procesual ales în Mun. C., . nr.18, jud. C..
Anulează actele de executare emise de intimată în dosarul de executare silită nr._/26.10.2011.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./ 01.10.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 08.10.2015/4 ex.
Comunicări./ 2 ex/ 13.10.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9823/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
