Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 9720/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9720/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 9720/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9720
Ședința publică din data de 14 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C R. U. S.R.L și pe intimata S. S. prin reprezentant legal KRUK ROMANIA S.R.L, având ca obiect contestație la executare/ suspendarea executării silite.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 14.09.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatoarea S.C R. U. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. S. prin reprezentant S.C KRUK ROMANIA SRL, anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr.212/2015 al B. Bogatie S. L., anularea popririi înființate în dosarul menționat, cu consecința obligării la plata cheltuielilor de judecată. Prin cerere separată, formulată în cadrul aceluiași dosar, s-a soliciat și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că împotriva sa a fost declanșată executarea silită în baza titlului executoriu constând în contractul de leasing financiar nr._/04.12.2007. Executarea silită este nelegală, întrucât a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea. Se arată că în data de 22.10.2010 a restituit societății Unicredit Leasing Corporation IFN S.A prin proces-verbal de predare-primire, unde s-a consemnat că restituirea autoturismului s-a efectuat conform contractului de leasing, reziliat la 05.03.2010. De la momentul rezilierii contractului de leasing – 05.03.2010 și până la începerea executării silite – 2015, nu s-a efectuat nici un act începător de executare, prescripția nefiind întreruptă și împlinindu-se la 05.03.2013.
În drept, au fost invocate prevederile art.711, 714 C.Proc.Civ., Decretul nr.167/1958, art.2506 C.Civ, art.102 din Legea 71/2011.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că este creditor al contestatoarei, având în vedere încheierea contractului de cesiune de creanțe încheiat la data de 28.06.2013, prin care creanța izvorâtă din contractul de leasing financiar nr._/ROMARUNI-1-001 i-a fost transmisă de la Unicredit Leasing Corporation IFN S.A . Cu privire la prescripția executări silite, se arată că cesiunea de creanță a fost notificată contestatoarei la data de 23.06.2013, cursul prescripției fiind întrerupt la data de 05.07.2013, în condițiile art.2537 pct.4 și art.1522 C.Civ., prin solicitarea adresată contestatoarei de a restitui debitul restant.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul de executare nr.212/2015 al B. Bogatie S. L..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare silită nr. 212/2015 al B. Bogatie S. L., la data de 26.06.2015, s-a început executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/ROMARUNI-1-001/04.12.2007, încheiat între . și Unicredit Leasing Corporation IFN S.A .
Ulterior, creanța izvorâtă din contractul de leasing a fost cesionată de intimata S., în baza contractului de cesiune de creanțe încheiat la data de 18.06.2013.
Potrivit art.706 alin.1) C.Proc.Civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art.707 alin.2) C.Proc.Civ., prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
În speța de față, executarea silită a început în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/ROMARUNI-1-001/04.12.2007, reziliat la data de 05.03.2010, astfel cum reiese din procesul-verbal de predare-primire al autovehiculului ce a făcut obiectul leasingului (f.11 dosar), aspect necontestat de intimată.
În ce privește momentul la care a început să curgă termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită, instanța apreciază că acesta este data de 05.03.2010, la care contractul de leasing a fost reziliat și de la care intimata avea la dispoziție 3 ani de zile pentru a valorifica pretențiile izvorâte din respectivul act juridic.
Instanța nu poate da eficiență apărărilor intimatei, în sensul că termenul de prescripție ar începe să curgă, în cazul său, de la momentul încheierii contractului de cesiune.
Astfel, este real că urmare a cesiunii de creanță, intimata a devenit creditor al contestatoarei, preluând toate drepturile cedentei însă, în egală măsură, preia și „limitările” dreptului de creanță, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție.
A interpreta altfel, în sensul că de la momentul cesiunii de creanță începe să curgă un nou termen de prescripție, înseamnă pe de o parte a da creditorului posibilitatea ca, prin propria voință, să prelungească termenul de prescripție (destinat de lege de fapt a curge în defavoarea sa), iar pe de altă parte a accepta posibilitatea transformării creanței într-una imprescriptibilă extinctiv, prin cesiuni de creanță succesive.
Pentru considerentele expuse, instanța reține că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data de 05.03.2010 și s-a împlinit la 05.03.2013.
În ce privește întreruperea cursului termenului de prescripție, instanța apreciază că nu poate fi reținută incidența disp.art.2537 pct.4 C.Civ., invocate de intimată prin întâmpinare, pentru argumente de aplicare a legii în timp.
Astfel, potrivit disp.art.9 din Legea 71/2011, „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, interpretarea textului de lege fiind dezlegată și prin Decizia nr.1/2014 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii cu care a fost sesizată.
Prin urmare, având în vedere că prescripția dreptului de a cere executarea silită a început anterior datei de 01.10.2011, dispozițiile Noului cod civil nu îi sunt aplicabil, regimul juridic fiind reglementat de Decretul Lege nr.167/1958.
Din verificarea disp.art.16 din Decret, ce reglementează cauzele de întrerupere a cursului prescripției, precum și a probelor administrate în dosar, instanța reține că intimata nu a probat incidența vreunuia dintre cazurile de întrerupere a cursului prescripției, notificarea din data de 05.07.2013 neputând fi considerat un ”act începător de executare”, în accepțiunea legii, ea reprezentând în realitate un act de corespondență, prin care partea este încunoștiințată cu privire la contul în care poate depune sumele datorate și cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, conform Legii 677/0211.
Pentru aceste considerente, instanța reține că în cauză a fost împlinit termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită al intimatei, împrejurarea față de care urmează a anula actele de executare efectuate în dosarul nr.212/2015 al B. Bogatie S. L. și a anula executarea silită însăși, demarată în cadrul acestui dosar.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, prin raportare la disp.art.719 alin.1) C.Proc.Civ., față de soluționarea contestației la executare, instanța apreciază că această solicitare este rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere soluția pronunțată asupra contestației, instanța urmează a face aplicarea disp.art.453 C.Proc.civ. și a obliga pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, reținând că în privința taxei judiciare de timbru, aceasta nu poate fi inclusă în sfera cheltuielilor de judecată, fiind aplicabile disp.art.45 alin.1) lit.f) din OUG 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C R. U. S.R.L, având CUI_, J_, cu sediul social în Mun. C., ., .. . sediul procesual ales la C..av. M. P. cu sediul în Mun. C., ..20, jud. C., în contradictoriu cu intimata S. S. prin reprezentant legal KRUK ROMANIA S.R.L având CUI RO_, J_, cu sediul în București, ..1, ..
Anulează actele de executare emise în dosarul de executare silită nr.212/2015 al B. Bogăție S. L..
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr.212/2015 al B. Bogăție S. L..
Obligă pe intimată la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./ 07.10.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 12.10.2015/4 ex.
Comunicări./ 2 ex/ 16.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9717/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
