Contestaţie la executare. Sentința nr. 4394/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4394/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4394/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4394
Ședința publică din data de 17 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatorul C. V. (CNP_) cu domiciliul în Eforie Nord . nr. 12-14 județul C. în contradictoriu cu intimatul . SA (CUI RO_; J_ ) cu sediul în M. . județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 17.04.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.09.2014 sub nr._ contestatorul C. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. T. M. NEAGRA S.A. anularea încheierii nr._/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. cu consecința anulării executării silite însăși, anularea încheierii din data de 12.08.2014 a B. V. D. privind stabilirea cheltuielilor de executare, anularea tuturor actelor de executare emise sau ce vor fi emise în cadrul dosarului de executare nr. 104/2014 al B. V. D. G.. De asemenea, contestatoare a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea în mod definitiv a prezentei contestații, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că în ceea ce privește executarea silită obligației de predare a imobilului Vila F. situat în localitatea Eforie Nord, jud. C. și a terenului aferent acesteia în suprafață de 177, 71 m.p. are un drept de retenție asupra imobilului până la restituirea integrală de către creditoare a sumelor reprezentând plăți nedatorate efectuate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 359/08.04.2009 la BNP J. V. și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul în cauză, iar în ceea ce privește executare silită a sumei de_ lei a arătat că debitul s-a stins prin compensație legală anterior demarării executării silite.
Astfel, contestatorul a precizat că raportat la prevederile contractului autentic încheiat între părți și având în vedere dispozițiile instanței care a reținut data intervenirii rezilierii contractului începând cu luna februarie 2010, intimata are obligația să restituie plățile efectuate ulterior intervenirii desființării contractului pentru care nu operează clauza penală prevăzută la pag. 2 alin. 7, respectiv suma de_ lei reprezentând rate și_,98 lei reprezentând dobândă recunoscută de către intimată, precum și obligația de a restitui cota de Tva aferentă restului de preț și contravaloarea investițiilor necesare și utile efectuate asupra imobilului supus executării estimate la_ euro, valoarea finală urmând a fi stabilită în urma probatoriilor administrate.
Reclamantul a mai învederat instanței că încuviințarea executării silite demarate în baza sentinței civile nr._ prin încheierea nr._/212/2014 este nelegală în condițiile în care la data pronunțării acestei încheieri obligația supusă executării silite nu era exigibilă fiind formulat recurs împotriva deciziei nr. 172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. care potrivit art. 300 C.p.c. este suspensiv de executare în considerarea dificultăților ce ar putea fi create în repunerea părților în situația anterioară raportat la precizările prealabile privind lucrările de construcție efectuate și la obligația reținută prin titlul executoriu supus executării silite.
Referitor la anularea încheierii din data de 12.08.2014 a B. V. D. G. prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum total de 4794,37 lei, reclamantul a arătat că se impune înlăturarea cheltuielilor de executare având ca obiect onorariul executorului judecătoresc în cuantum de2033,97 lei calculat, aferent debitului supus executării silite având în vedere faptul că potrivit precizărilor anterioare acest debit era stins prin compensație legală, precum și cenzurarea onorariului executorului prin raportare la dispozițiile art. 669 alin. 4 c.pr.civ, care este stabilit la maximul permis de lege și astfel este vădit disproporționat față de activitatea desfășurată.
În motivarea în drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 451, art. 453, art. 664 alin. 4, art. 665 art. 669, art. 711 și urm. c.pr.civ.
În dovedire, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul intimatei, expertiza tehnică imobiliară.
La data de 09.12.2014, intimata a invocat excepția netimbrării capătului de cerere privind dreptul de retenție care se impune a fi timbrat la valoarea creanței în raport de care se solicită instituirea acestuia conform art. 3 din OUG nr. 980/2013, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea în fapt, intimata a arătat că în ceea ce privește dreptul de retenție, în principal, având în vedere că predarea imobilului a avut loc la data de 24.09.2014, contestația la executare sub acest aspect este lipsită de obiect, iar în subsidiar orice analiză asupra temeiniciei creanțelor invocate de către contestator excede contestației la executare, fiind inadmisibile. A arătat că astfel cum contestatorul a menționat potrivit clauzei penale inserate în contractul de vânzare cumpărare, sumele achitate de contestator până la data rezoluțiunii contractului erau reținute de către intimată cu titlu de daune raportat la prevederile art. 2495 alin. 1 c.civ.
Referitor la creanța invocată de către contestator constând în contravaloarea investițiilor efectuate de contestator, intimata a precizat că investițiile nu sunt dovedite, iar contestatorul nu avea dreptul de a efectua investiții asupra vilei, dreptul de proprietate nefiind transferat.
Intimata a mai arătată că susținerea contestatorului privind compensația legală este nefondată întrucât acesta din urmă nu are calitatea de creditor al intimatei și nici a dovedit pretinsa creanță cu vreun înscris.
De asemenea, intimata a învederat instanței că în ce privește anularea încheierii nr._/23.07.2014 a Judecătoriei C., câtă vreme ICCJ nu a dispus suspendarea titlului executoriu, nu există niciun impediment legal pentru executarea silită a hotărârii atacate cu recurs, iar în ceea ce privește cheltuielile de executare, nu au fost încălcate prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind onorariile minime și maximale practicate de executorii judecătorești.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 2495 c.civ., art. 484 alin. 1 c.pr.civ. și art. 711 c.pr.civ.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis acțiunea promovată de către reclamanta . SA, s-a dispus obligarea pârâtului C. V. să restituie/predea reclamantei imobilul Vila F. din loc. Eforie Nord, jud. C. și a terenului aferent în suprafață acesteia în suprafață de 177,71 m.p. ca efect al repunerii părților în situația anterioară perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 359/08.04.2009, precum și obligarea pârâtului C. V. să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat_ lei, taxă judiciară de timbru_ lei.
Prin încheierea nr._/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în cadrul dosarului nr._/212/2014 s-a dispus încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. și ca urmare a cererii de executare silită formulată de către intimata și înregistrată la data de 19.05.2014.
Prin încheierea din data de 12.08.2014 al B. V. D. din cadrul dosarului de executare nr. 104/2014 s-au stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 4794,37 lei din care 2033,97 lei onorariu executor judecătoresc aferent debitului, 2728,00 lei onorariu executor judecătoresc aferent evacuării conform dispozițiilor OMJ 2550/C/2006 cu modificările ulterioare, 12,40 lei pentru emitere somație, 20,00 lei taxă jud. de timbru care au fost avansate de creditoare.
Prin procesul verbal din data de 24.09.2014 s-a menționat că organele de executare competente au procedat la . F. prin forțarea unei uși de acces dinspre . inventarierea bunurilor mobile existente și au afișat un exemplar al procesului verbal întocmit, pe ușa de acces a imobilului.
Analizând susținerile contestatorului cu privire la dreptul de retenție asupra imobilului care face obiectul executării silite și la stingerea creanței de_ lei prin compensare legală, instanța le apreciază nefondate pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 712 alin. 1 c. pr. civ. dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. De asemenea, alin. 2 al art. 712 c.pr.civ. prevede că în cazul în care executarea silită de face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Contestația la executare reprezintă o procedură specială instituită de legiuitor exclusiv pentru a disciplina activitatea de executarea silită, astfel că prin promovarea unei astfel de acțiuni, contestatorul poate formula numai motive care vizează legalitatea măsurilor de executare.
În cauza dedusă judecății instanța reține că motivele expuse de către contestator care stau la baza solicitării de a se constata un drept de retenție asupra imobilului Vila F. care a făcut obiectul executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 104/2014 al B. V. D. D. și o cauză de stingere a debitului în cuantum de_ vizează în întregime legalitatea și temeinicia titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
Astfel, contestatorul susține că, ulterior desființării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 359/08.04.2009 la BNP J. V., a efectuat plăți pentru care nu a operat clauza penală din contract în cuantum de 190.178 lei reprezentând rate și_,98 reprezentând dobânzi și a achitat TVA aferent întregului preț al imobilului în avans, fiind astfel îndreptățit la restituirea plăților efectuate și a cotei de TVA aferentă restului de preț. De asemenea, contestatorul menționează că este îndreptățit și la contravaloarea investițiilor necesare și utile efectuate asupra imobilului supus executării în cuantum de 100.000 euro pe care le-a efectuat după încheierea contractului în vederea aducerii imobilului în stare de funcționare.
Toate aceste aspecte nu reprezintă decât apărări de fond împotriva hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu, chestiuni care nu pot fi repuse în discuție decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege sau în condiții generale privind desfășurarea procesului civil și nu în faza executării silite. Cum procedura contestației la executare nu reprezintă o astfel de cale de atac, aspectele sesizate nu pot fi luate în discuție, deoarece prin aceasta s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
De asemenea, instanța apreciază că pretinsa neexecutare a obligațiilor intimatei izvorâte din același raport de drept pentru a justifica dreptul de retenție al contestatorului și incidența compensației legale nu este dovedită în cauză, nu rezultă din contract, din titlu executoriu și nici din alte înscrisuri emanând sau acceptate de către intimată și astfel nu se poate reține caracterul cert și lichid al pretinselor creanțe invocate de către contestator.
În cadrul contestației la executare, în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, instanța nu poate verifica decât valabilitatea plății efectuate de către debitor după data pronunțării sentinței care constituie titlul executoriu, în caz contrar, ar însemna verificarea temeiniciei hotărârii judecătorești și lipsirea sa de efecte juridice.
Pe cale de consecință, întrucât compensația legală nu poate fi opusă intimatei, nefiind dovedită întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1617 c.civ. ( existența a două datori certe, lichide și exigibile) contestația la executare motivată de plata debitului de_ lei nu justifică liberarea contestatorului și anularea formelor de executare efectuate în cauză.
Totodată, față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2495 c.civ. pentru ca instanța să constate dreptul contestatorului de a exercita un drept de retenție asupra imobilului care a făcut obiectul executării silite ( lipsa caracterului cert și lichid a pretinselor obligații ale intimatei și calitate de posesor de bună credință), contestația la executare motivată de existența unui impediment în cadrul executării silite a imobilului Vila F. nu este întemeiată și astfel executarea silită fiind legală, nu se impune anulare formelor de executare efectuate.
Cu privire la anularea încheierii nr._/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în cadrul dosarului nr._/212/2014 cu consecința anulării tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 104/2014 al B. V. D. G. ca o consecință a faptului că sentința civile nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * care era definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. și în curs de soluționare a recursului la ICCJ a fost nelegal încuviințată în condițiile în care la data pronunțării acestei încheieri obligația supusă executării silite nu era exigibilă, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare sub acest aspect.
Astfel, potrivit art. 484 alin. 1 și alin. 2 c. pr. civ. recursul suspendă de drept executarea hotărârii atacate numai în cazurile prevăzute de alin. 1 al art. 484 c.pr.civ. iar în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1 doar la cererea recurentului, de către instanța sesizată cu judecarea recursului. De asemenea, art. 637 c. pr. civ. prevede că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu recurs întrucât dacă titlul este ulterior modificat sau desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.
În cauză, față de dispozițiile legale menționate, instanța apreciază că nu este incident niciun caz de suspendare de drept a sentinței civile nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., iar contestatorul nu a făcut dovada că instanța de recurs a dispus suspendarea hotărârii atacate cu recurs și prin urmare, executarea silită a sentinței civile nr. 2585/03.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ * definitivă prin decizia civilă nr.172/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost încuviințată în mod legal pe riscul creditorului potrivit art. 637 alin.1 c.pr.civ.
În privința cheltuielilor de executare, potrivit art. 669 alin. 2 c.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel, iar debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu chiar dacă a făcut plata în mod voluntar. Din textul legal rezultă că simpla depunere a cererii de executare naște în contra debitorului o prezumție de culpă în declanșarea executării silite ce nu poate fi înlăturată nici măcar prin plata voluntară.
În privința cuantumului onorariului, potrivit art. 39 din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Potrivit Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești pentru evacuări, onorariul maxim este de 2200 lei pentru debitor persoană fizică.
În procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit în data de 12.08.2014 se stabilesc cheltuieli de executare silită constând în onorariu executor, în mod separat, respectiv 2033,97 lei ( TVA inclus) pentru debitul de 16.403 lei și 2728 lei (TVA inclus) pentru evacuare. TVA-ul, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 39 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
În aceste condiții onorariile stabilite de către executorul judecătoresc calculate fără TVA se încadrează în limitele fixate de lege și nu sunt disproporționate față de munca depusă și de obiectul executării silite. Prin urmare, susținerile contestatorului sunt neîntemeiate.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată că nu se impune anularea actelor de executare silită și a executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. 104/2014 și, prin urmare, va respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. V. în contradictoriu cu intimata S.C. T. M. NEAGRA S.A. cu privire la actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 104/2014 aflat pe rolul B. V. D. G. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. V. (CNP_) cu domiciliul în Eforie Nord . nr. 12-14 județul C. în contradictoriu cu intimata S.C. T. M. NEAGRA S.A. (CUI RO_; J_ ) cu sediul în M. . județul C. cu privire la actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 104/2014 aflat pe rolul B. V. D. G. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./ 20.04.2015.
tehnored.F.M/20.04.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4381/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4410/2015. Judecătoria... → |
|---|
