Contestaţie la executare. Sentința nr. 7422/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7422/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 7422/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7422
Ședința publică din data de 22.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C D. D. S.R.L și pe intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., și terții popriți B. T. SA și Raiffeisen B. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea data de 22.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.05.2015 sub număr de dosar_, contestatorul . a formulat în contradictoriu cu intimații ANAF, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. și terții popriți B. T. și RAIFFEISEN B. contestație prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.A_FCT 6199/07.04.2015, anularea poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești, ridicarea măsurii popririi, anularea procesuluiu-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr.6179/22.04.2015, anularea actelor de executare reprezentate de somație și titlu executoriu și a actelor de executare subsecvente, întocmite ulterior, suspendarea executării măsurilor asigurătorii până la soluționarea contestației și încetarea executării înseși.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin referatul întocmit de inspectorii antifraudă s-au estimat obligații de plată constând în TVA - 219.965 lei și impozit pe profit estimat - 146.644 lei. Motivat de cuantumul mare al prejudiciului care ar deriva din înregistrarea în contabilitate a facturilor emise de Fieldagro Plant SRL, documente care nu ar avea conținut real, au fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma de 549.914 lei, iar după înființarea acestora s-a trecut la executarea lor silită, prin emiterea titlului executoriu și a somației. Motivele de contestație vizează, în esență: neemiterea raportului de inspecție fiscală, conform art.109 C.Proc.Fisc.; încălcarea disp.art.141 și 154 C.Proc.Fisc., prin emiterea de acte de executare silită, fără să existe un act administrativ fiscal care să fundamenteze începerea executării; măsurile asigurătorii au fost instituite pentru suma de 549.914 lei, reprezentând 150% din valoarea prejudiciului estimat, fără a exista temei legal în acest sens; în ce privește relația cu S.C Fieldagro Plant S.R.L, aceasta a fost una reală din punctul de vedere al contestatoarei, care a recepționat mărfurile, le-a evidențiat în actele contabile și le-a achitat prin ordine de plată bancare, fără să ascundă derularea acestora.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.172-174, 129, 141-142 și urm. C.proc.fisc .
Intimata ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sunt precizate motivele care au determinat dispunerea lor. Cu privire la cuantum de 150% pentru care s-au dispus măsurile, se face trimitere la prevederile art.5.8 din Ordinul Președintelui ANAF nr.2065/2010. Se mai arată că măsurile instituite sunt măsuri de indisponibilizare și conservare și nu de dispoziție (executare) asupra bunurilor contestatorului, iar procedura instituită de OG 92/2003 a fost respectată întocmai. Cu privire la temeiul de drept al cererii s-au invocat prevederile Ordinului nr.2605/2010 al președintelui ANAF. Au mai fost invocate prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării măsurilor asigurătorii și excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF cu privire la contestarea actelor subsecvente deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Intimata DGRFP G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, motivând că au fost respectate disp.art.129 C.Proc.Fisc., iar motivele dispunerii măsurilor asigurătorii au fost: cuantumul mare al prejudiciului; încălcarea repetată a legislației fiscale de către contestatoare; înregistrarea de pierdere contabilă în anii 2012-2014; înregistrarea facturilor fiscale care nu au la bază un conținut real; faptul că societatea figurează cu suma de 1.335.494,33 lei sume datorate asociaților, existând pericolul intrării societății în incapacitate de plată.
Terțul poprit B. T. a formulat întâmpinare, prin care a învederat că a procedat în mod legal la înființarea popririi asigurătorii, dar nu există sold creditor în vederea indisponibilizării de sume.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării măsurilor asigurătorii, soluționarea acesteia nu s-a mai impus față de renunțarea contestatoarei la această solicitare în ședința din data de 15.06.2015.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF cu privire la contestarea actelor subsecvente deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii – de asemenea soluționarea acesteia nu s-a impus, având în vedere formularea petitului acțiunii de către contestatoare și precizările acesteia din ședința din data de 15.06.2015, în sensul că a chemat în judecată ANAF cu privire la decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și DGRFP G. pentru actele subsecvente, inclusiv cele de executare.
Analizând în mod coroborat actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.A_FCT 6199/07.04.2015 emisă de ANAF s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la bunurile mobile și imobile deținute și conturile deschise de contestatoare și asupra sumelor datorate de terți către ., motivat de următoarele considerente: cuantumul mare al prejudiciului; încălcarea repetată a legislației fiscale de către contestatoare; înregistrarea de pierdere contabilă în anii 2012-2014; înregistrarea facturilor fiscale care nu au la bază un conținut real; pericolul intrării societății în incapacitate de plată față de suma de 1.335.494,33 lei datorată asociaților.
Măsura a fost pusă în executare prin înființarea poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești, emiterea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr. 6179/22.04.2015, emiterea somației nr.6172/21.04.2015 și a titlului executoriu nr.6171/21.04.2015 de către DGRFP G..
La baza instituirii acestor măsuri a stat referatul justificativ al măsurilor asigurătorii emis la data de 07.04.2015, conform prevederilor Ordinului 2065/2010.
În ce privește legislația incidentă, potrivit disp.art.129 C.proc.fisc., măsura asigurătorie poate fi dispusă doar atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public – „(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3)Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător(7)Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare.
”.
În cauză nu s-a dovedit existența unui risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat, astfel cum s-a reținut în decizia contestată, iar sarcina probei în acest sens revine organului fiscal.
Astfel, instanța are în vedere dispozițiile art.65 alin.2 C.proc.fisc., conform cărora „(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii”.
Mai mult decât atât, ceea ce se prezumă în raportul juridic este buna-credință a subiecților lui, în vreme ce reaua-credință trebuie dovedită. În aceste condiții, instanța nu poate să nu rețină și faptul că, în altă situație în care în sarcina contestatoarei au fost stabilite obligații de plată suplimentare, ca urmare a întocmirii unui raport de inspecție fiscală la data de 15.04.2013 (f.37-49), aceasta a achitat sumele imputate, astfel că prezumția de bună-credință în achitarea obligațiilor fiscale este întărită de conduita efectivă a contestatoarei, astfel cum reiese ea din probele administrate.
Pe de altă parte, instanța reține practica CJUE în materie. Astfel, prin soluția pronunțată în cauza Maks P. EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a reconfirmat jurisprudența constantă în acest domeniu, conturată în afacerile Halifax (cauza C-255/02), Axel Kittel (cauza C-439/04) și Recolta Recycling (C-440/04). Astfel, Curtea a afirmat în mod expres că particularul trebuie să beneficieze de prezumția de bună-credință, revenind organelor fiscale sarcina probei faptului că aceștia, cu intenție directă, au luat parte la un mecanism fraudulos, pe baza administrării unor probe obiective.
În acest sens, s-a apreciat ca fiind criticabilă practica organelor fiscale de a institui măsuri asigurătorii de natură să blocheze în întregime activitatea profesionistului, pentru motive despre care respectivul particular nu avea cum să știe în mod obiectiv. Curtea a arătat astfel că particularul nu trebuie să devină un investigator, această sarcină revenind organelor statale. Așadar, dacă un particular se află în posesia unei facturi conforme cu cerințele impuse de lege, respectivul particular a acționat cu suficientă diligență. Prin urmare, dreptul acestuia de a beneficia de facilitățile fiscale trebuie protejat indiferent de comportamentul partenerului său, revenind statului sarcina de sancționa faptele respectivului partener și de a dovedi conivența frauduloasă a contribuabilului.
Astfel fiind, faptul că în aprecierea intimatelor, . este o societate cu comportament fiscal inadecvat, nu are salariați, nu funcționează la sediul social și nu deține mijloacele necesare livrărilor de bunuri sau prestării de serviciu nu este un argument suficient pentru a justifica instituirea măsurilor asigurătorii față de un partener de afaceri al acestei societăți, cu atât mai mult cu cât contestatoarea a probat, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, existența raporturilor juridice de natură comercială, plățile fiind făcute prin intermediul ordinelor de plată bancare.
Pe cale de consecință, având în vedere că intimatele nu au dovedit în fața instanței existența unui pericol concret ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public, măsurile asigurătorii contestate au fost dispuse cu încălcarea legii.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că este întemeiată contestația formulată, sancțiunea aplicabilă fiind anularea actelor nelegale.
Mai mult decât atât, se constată că ulterior instituirii măsurilor asigurătorii au fost emise și acte de executare silită, respectiv somația nr.6172/21.04.2015 și titlul executoriu nr.6171/21.04.2015, fără a se fi făcut dovada că, între cele două momente, a fost emis un act de individualizare a creanței, care să fi ajuns la scadență și să fi determinat transformarea măsurilor din asigurătorii în executorii.
Pentru aceste considerente, instanța va admite contestația și va anula decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, procesul-verbal de sechestru asigurătoriu bunuri mobile, adresele de înființare și înștiințare a popririi asigurătorii, iar ca urmare a anulării actelor menționate, va dispune și ridicarea măsurii poprii, dispoziția având caracterul repunerii în situația anterioară. Totodată, se vor anula și actele de executare emise nelegal, respectiv somație și titlu executoriu.
În ce privește solicitarea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța reține că la dosar nu a fost depusă dovada avansării onorariului de avocat, iar în privința taxei judiciare de timbru sunt aplicabile disp.art.45 alin.1) lit.f) din OUG 80/2013, împrejurare față de care cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea S.C D. D. S.R.L. cu sediul în O., ., jud. C., având CUI- RO_, J_ și cu sediul procesual ales la av. Frangeti A. din Mun. C., . nr.60, jud. C., în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul procesual ales în București, ., sector 5, și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul procesual ales în C., . nr.18, jud. C..
Anulează Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.A_FCT6199/07.04.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Anulează Procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile mobile nr.6179/22.04.2015, adresele de înființare a popririi asigurătorii din data de 21.04.2015 și adresa de înștiințare a înființării popririi nr.6175/21.04.2015, toate emise în dosarul nr.6199/2015 al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G..
Dispune ridicarea popririi asigurătorii înființate la data de 21.04.2015 în dosarul nr.6199/2015 al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G..
Anulează somația nr.6172/21.04.2015 și titlul executoriu nr.6171/21.04.2015 emise în dosarul nr.6199/2015 al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G..
Respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, la Judecătoria C.. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./10.07.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 20.07.2015/ 7 ex.
Comunicări./ 5 ex/ 22 .07/2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7421/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7485/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
