Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6410/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6410/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 6410/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6410/02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. O. P. S.R.L. și pe debitoarea S.C. E. S. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 26.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.12.2014 sub nr._/299/2014, creditoarea S.C. O. P. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. E. SUPPLIER S.R.L., solicitând instanței să emită o ordonanță de plată pentru suma de 70.314,25 lei și cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
În motivarea cererii, s-a arătat că debitoarea a achiziționat marfă de la creditoare care a fost livrată prin intermediul transportatorului S.C. Monca Service S.R.L, și recepționată de debitoare conform scrisorii de transport internațional din 24.06.2014.
A mai învederat creditoarea că debitul solicitat la plată rezultă din factura fiscală nr. RBT20141923/24.06.2014, scadentă la data de 24.07.2014, semnată și ștampilată de reprezentantul societății debitoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 - 1024 C.proc.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de emitere a ordonanței de plată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 16).
Prin întâmpinarea (f. 21-25) depusă la data de 24.02.2015 prin serviciul registratură, debitoarea a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale procedurii speciale și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, a precizat debitoarea că marfa pentru care s-a emis factura RBT20141923/24.06.2014 este neconformă cantitativ și calitativ, fiind recepționată într-un grad avansat de degradare. În ceea ce privește factura fiscală, aceasta nu a fost semnată de reprezentantul legal al societății, singurul în măsură să își asume obligații în numele persoanei juridice, iar suma menționată în cuprinsul ei nu a fost niciodată negociată și convenită de părți.
A apreciat debitoarea că pentru dovedirea susținerilor sale se impune administrarea unui probatoriu amplu constând în proba cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu expertiză, imposibil de administrat în procedura specială.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1018 și următoarele C.proc.civ.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, la propunerea ambelor părți, fiind administrate înscrisurile depuse la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea S.C. O. P. S.R.L., în calitate de vânzătoare, și debitoarea S.C. E. SUPPLIER S.R.L., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat un contract de vânzare în formă simplificată având ca obiect obligația creditoarei de a vinde polistiren expandabil și obligația corelativă a debitoarei de a primi bunurile și de a plăti prețul lor.
În executarea raporturilor contractuale, creditoarea a emis către societatea debitoare factura fiscală nr. RBT_/24.06.2014, scadentă la data de 24.07.2014 (f. 26), în valoare de 70.314,25 lei.
În drept, astfel cum dispune art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din analiza textului de lege evocat se desprind condițiile speciale de admisibilitate ale acțiunii pe calea ordonanței de plată, care trebuie întrunite cumulativ. Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. A treia condiție de admisibilitate se referă la izvorul obligației, acesta trebuind să fie un contract civil.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 662 alin. (2) C.proc.civ. Astfel, o creanță are caracter cert atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noțiunea de „titlu” înțelegându-se actul de creanță autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când actul de creanță conține elemente care permit stabilirea lui, iar condiția exigibilității este îndeplinită atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Totodată, conform art. 1020 Cod procedură civilă, cererea de emitere a ordonanței de plată va fi respinsă în situația în care debitorul contestă creanța, iar această contestație este întemeiată, precum și dacă apărările de fond formulate de către acesta presupun administrarea unui probatoriu complex, admisibil în procedura de drept comun.
În cauza de față, analizând ansamblul materialului probator și susținerile părților, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția creanței de a fi certă, iar acțiunea creditoarei ridică probleme ce nu pot fi dezlegate pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată, fiind necesare examinarea fondului raporturilor juridice stabilite între părți și suplimentarea probatoriului cu mijloace de probă specifice dreptului comun.
În acest sens, se reține că debitoarea S.C. E. SUPPLIER S.R.L. a înțeles să invoce excepția de neexecutare a contractului de vânzare încheiat între părți, învederând că bunurile pe care le-a achiziționat nu sunt conforme sub aspect cantitativ și calitativ. Față de reciprocitatea și interdependența obligațiilor în contractele sinalagmatice, neexecutarea de către una din părți a propriilor obligații ori executarea necorespunzătoare a acestora suspendă executarea obligațiilor celeilalte părți, inclusiv obligația de plată a prețului. Așadar, pentru a putea pretinde executarea obligațiilor de către debitoarea cocontractantă, este necesar ca partea însăși, respectiv creditoarea, să își fi îndeplinit propriile obligații în mod corespunzător.
Față de materialul probator administrat în cauză, respectiv planșele fotografice anexate la filele 27-30 care prezintă polistiren expandabil pătruns de apă și, raportat la apărările debitoarei, instanța consideră că pentru verificarea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de creditoare se impune administrarea unui probatoriu complex, care să cuprindă, spre exemplu, proba testimonială având ca teză probatorie starea bunurilor livrate.
Instanța are în vedere, totodată, și faptul că factura fiscală nr. RBT_/24.06.2014 a cărei contravaloare s-a solicitat în cauză nu a fost însușită de reprezentantul legal al societății debitoare, semnătura aplicată în cuprinsul ei fiind diferită față de semnătura administratorului societății, astfel cum rezultă din specimenul de semnătură al numitei T. A., depus de O.N.R.C. (f. 27).
Întrucât administrarea acestor probe și cercetarea fondului raporturilor juridice dintre părți sunt incompatibile cu procedura sumară a ordonanței de plată, în temeiul dispozițiilor art. 1020 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de emitere a ordonanței de plată, ca inadmisibilă, creditoarea având însă deschisă calea dreptului comun pentru valorificarea pretențiilor sale.
În baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.pr.civ., în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reținând culpa procesuală a creditoarei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta căzând în pretenții prin respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată, creditoarea nu este îndreptățită la restituirea sumelor achitate cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel încât instanța va respinge ca neîntemeiată această cerere.
În referire la cererea debitoarei S.C. E. SUPPLIER S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată față de faptul că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă efectuarea unor astfel de cheltuieli de către debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. O. P. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. SUPPLIER S.R.L., ca inadmisibilă.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.,tehnored.jud.D.D.
4 ex./10.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6629/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6959/2015. Judecătoria... → |
|---|
