Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2535/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2535/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2535/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr. 2535
Ședința publică din 05 Martie 2015
PREȘEDINTE: I. Minaev
Grefier: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect ordonanță de plată, formulată de creditoarea K.-N. A., cu domiciliul în CONSTANTA, ., ., . cu debitoarea A. S.A., cu sediul în CERNAVODA, ., jud. Constanta .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.03.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 13.11.2014, sub nr. 1._, creditoarea K.-N. A. a solicitat obligarea debitoarei A. S.A. la plata sumei de 21.407,415 lei, cu titlu de debit principal, la plata sumei de 3.382,30 de lei, cu titlu de penalitate de întârziere de 0,1% pe zi, calculată începând cu data de 08.08.2014, până la data introducerii cererii de emitere a ordonanței de plată, a penalității de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 21.407,415 lei, începând cu data introducerii cererii de emitere a ordonanței de plată, până la data plății efective a acestuia, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, aceasta a arătat că între părți a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 455/02.06.2011, ale cărui efecte au încetat, prin acordul comun al părților contractante, materializate în cuprinsul actului adițional nr. 3/20.09.2013, în temeiul căruia debitoarea și-a asumat obligația de a-i plăti creditoarei suma de 29.940,32 de lei. Ulterior acestei date, prin convenția de plată din data de 10.06.2014, intervenită între părți, debitoarea și-a asumat obligația de a-i restitui suma de 7.250 de euro, ce i-a fost achitată inițial cu titlu de avans din preț, în 3 tranșe, pe care și-a îndeplinit-o parțial, achitând doar prima rată, în cuantum de 2.400 de euro, rămânând de restituit suma de 21.407,415 lei, scadența obligației de plată a acesteia împlinindu-se în data de 08.08.2014, iar debitoarea neprocedând la plata acesteia nici ulterior somației ce i-a fost transmisă potrivit art. 1014 Cod procedură civilă, situație în care, potrivit prevederilor contractuale este ținută și la plata penalității de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, începând cu data de 08.08.2014, calculată asupra sumei de 21.407,415 lei, până la data introducerii cererii de chemare în judecată – 13.01.2015, în valoare de 3.382,30 de lei, precum și în continuare, până la data plății efective a acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1170, 1270, 1516, 1523 și 1535 Cod civil, precum și pe prevederile art. 1013 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar.
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, debitoarea a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cauze, arătând că este competentă Judecătoria Medgidia, cu motivarea că în circumscripția acestei instanțe se află sediul său, situat în orașul Cernavodă, județul C., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată, cu motivarea că creditoarea din prezenta cauză solicită obligarea sa la plata unei debit mai mare decât cel efectiv datorat, situație care necesită administrarea unui probatoriu amplu în vederea stabilirii raporturilor juridice dintre părți, care nu este posibil a fi administrat în cadrul procedurii speciale, sumare a ordonanței de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 107, art. 205, art. 1013 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, debitoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse de către creditoare.
Totodată, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare în absența reprezentantului său.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2015, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată de către debitoare prin întâmpinare, a fost respinsă, pentru considerentele menționate în cuprinsul încheierii.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin antecontractul nr. 455/02.06.2011, încheiat între părțile din prezenta cauză, debitoarea și-a asumat obligația de a încheia, la termenul stabilit în convenție, contractul de vânzare-cumpărare asupra bunului imobil pe care urma să îl edifice, creditoarea plătindu-i, cu titlu de avans din prețul bunului imobil prefigurat a fi edificat și vândut, suma de 29.940,32 de lei, echivalentul în lei al sumei de 7.250 de euro.
Ca aplicație a principiului simetriei formelor juridice, părțile litigante, prin acordul lor de voințe, materializat în actul adițional nr. 3 din 20.09.2013 la contract, au pus capăt antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 455/02.06.2011, debitoarea asumându-și obligația de a-i restitui creditoarei suma de 29.940,32 de lei, echivalentul în lei la data plății inițiale a sumei de 7.250 de euro.
Prin convenția de plată din data de 10.06.2014, intervenită între părțile litigante, debitoarea și-a asumat obligația de a-i restitui creditoarei suma de 7250 de euro, încasată cu titlu de avans din preț, în 3 tranșe, astfel, suma de 2.400 de euro, în data de 10.06.2014, suma de 2.400 de euro, în data de 11.07.2014 și suma de 2.450 de euro, în data de 08.08.2014, în cazul neplății la scadență a acestor sume de bani, fiind ținută să plătească și o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere, până la data plății efective a sumelor neachitate.
Prin dispoziția de plată nr. 1/10.06.2014, debitoarea și-a îndeplinit obligația de plată a primei tranșe din avansul încasat, remițându-i creditoarei suma de 10.542 de lei, echivalentul în lei, la data plății, al sumei de 2.400 de euro.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 din același act normativ, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință, întrucât existența acesteia rezultă din (contractul) convenția de plată din data de 10.06.2014, însușită de către debitoare, prin semnarea și ștampilarea acesteia și necontestată.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de a plăti suma de bani stabilită în cuprinsul convenției de plată. În privința acestui aspect, instanța constată că suma solicitată de creditoare cu titlu de rest din avansul încasat de către debitoare și pe care aceasta din urmă este ținută să îl restituie potrivit convenției de plată din data de 10.06.2014 – respectiv, 21.407,415 lei, este inferioară sumei la care creditoarea este efectiv îndrituită, respectiv, 21.494,43 de lei, calculată prin aplicarea cursului de schimb al B.N.R. leu/euro, de la data scadenței – 11.07.2014 – (4,4179 lei/euro) celei de-a doua tranșe din avans, în cuantum de 2.400 de euro, asupra acesteia (10.602,96 de lei – echivalent în lei al sumei de 2.400 de euro), și prin aplicarea cursului de schimb al B.N.R. leu/euro, de la data scadenței – 08.08.2014 – (4,4455 lei/euro) celei de-a treia tranșe din avans, în cuantum de 2.450 de euro, asupra acesteia (10.891,47 de lei – echivalent în lei al sumei de 2.450 de euro), astfel că, în temeiul principiului disponibilității, din suma de 21.494,43 de lei, creditoarea este îndrituită a solicita și primi suma de 21.407,41 de lei, moneda națională necunoscând diviziuni mai mici decât banul.
Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în contract, creanța fiind exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, izvorul obligațional al acestora fiind convenția de plată din data de 10.06.2014, contract civil, în accepțiunea acordată acestei noțiuni de prevederile art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1538 alin. 1 și art. 1539 Cod civil, clauza prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale nu poate fi executată concomitent cu executarea în natură a obligației principale decât în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timpul sau în locul stabilit.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere când nu și-a îndeplinit obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Având în vedere că debitoarea nu a achitat la scadență debitul principal datorat creditoarei, instanța apreciază că este întemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3.382,30 de lei(0,1 % pe zi), calculate asupra sumei de 21.407,41 de lei, începând cu data de 09.08.2014, ziua următoare scadenței obligației de plată a ultimei tranșe din avans, până la data introducerii cererii de chemare în judecată – 13.01.2015, precum și a penalității în cuantum de 0,1% pe zi, calculată asupra sumei de 21.407,41 de lei, începând cu data de 13.01.2015, până la data plății acestei sume de bani.
În lumina considerentelor ce preced, văzând prevederile art. 1270, art. 1516, art. 1523, art. 1535, art. 1538 și art. 1539 Cod Civil, precum și prevederile art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea pentru emiterea ordonanței de plată și o va obliga pe debitoare să-i plătească creditoarei sumele de: 21.407,41 de lei, cu titlu de rest din avansul achitat în temeiul antecontractului, 3.382,30 de lei, cu titlu de penalitate de întârziere, datorată de la data de 09.08.2014, până la data introducerii cererii de chemare în judecată – 13.01.2015, precum și penalitatea de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculată asupra sumei de 21.407,41 de lei, începând cu data de 13.01.2015, până la data plății acestei sume de bani, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În privința capătului de cerere relativ la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, dovada plății acesteia fiind făcută cu ordinul de plată aflat la fila 4 a dosarului, situație în care acest capăt de cerere urmează a fi admis, în sensul obligării debitoarei la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea K.-N. A., CNP-_, cu domiciliul în CONSTANTA, ., ., . cu debitoarea A. S.A., CUI -_, cu sediul în CERNAVODA, ., jud. Constanta .
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 21.407,41 de lei, cu titlu de rest din avansul achitat în temeiul antecontractului, a penalității de întârziere în cuantum de 3.382,30 de lei, datorată de la data de 09.08.2014, până la data introducerii cererii de chemare în judecată – 13.01.2015, precum și a penalității în cuantum de 0,1% pe zi, calculată asupra sumei de 21.407,41 de lei, începând cu data de 13.01.2015, până la data plății acestei sume de bani, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, pentru debitoare.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 05.03.2015.
Președinte Grefier
I. Minaev M. I.
Red. Jud. I .M./05.03.2015 /4.ex.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2537/2015.... → |
|---|
