Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9559/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9559/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9559/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 9559
Ședința publică din 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor A. H K. ROMANIA SRL și pe debitor . SRL, având ca obiect ordonanță de plată .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceste instanțe în data de 28.05.2015, sub nr. 14._, creditoarea A. H K. ROMÂNIA S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea N. C. RECYCLING S.R.L.. să fie obligată la plata către aceasta a sumei de 4.030,76 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de inspecție mărfuri și de determinare cantități efectuate, și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, în motivare învederând că, în baza comenzilor debitoarei, care a fost de acord cu oferta sa de prețuri, a procedat la prestarea serviciilor solicitate de aceasta, emițând facturile fiscale nr.: 177/04.08.2014, plătită parțial, 187/18.08.2014, 246/09.10.2014 și 288/10.11.2014, conținând, în total, obligația de plată a sumei de 4.030,76 de lei, pe care debitoarea, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit-o în termenul de scadență înscris în cuprinsul facturilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1013-1024 Codul de procedură civilă.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat cererii introductive.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitoarea, legal citată, în conformitate cu prevederile art. 1019 alin. 1-3 Cod procedură civilă, cu un exemplar al cererii de emitere a ordonanței de plată și a înscrisurilor anexate acesteia, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de creditoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între creditoarea și debitoarea din prezenta cauză s-au desfășurat raporturi contractuale în formă simplificată, în baza comenzilor debitoarei, în cuprinsul cărora a fost menționat și prețul serviciilor solicitate, creditoarea procedând la executare și emițând facturile fiscale nr.: 177/04.08.2014, plătită parțial, 187/18.08.2014, 246/09.10.2014 și 288/10.11.2014, conținând, în total, obligația corelativă de plată a sumei de 4.030,76 de lei, scadentă anterior momentului formulării prezentei cereri, cu titlu de contravaloare stabilită de părți pentru serviciile contractate și prestate, pe care debitoarea, în mod nejustificat, nu a achitat-o până la momentul pronunțării hotărârii.
De asemenea, în temeiul art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă, prin raportare la împrejurările cauzei, instanța apreciază că nedepunerea de către debitoare a întâmpinării constituie o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
În drept, potrivit art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În consonanță cu dispozițiile art. 663 alin. 2 din același act normativ, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Conform art. 26 alin. 1, condițiile de admisibilitate și forța probantă a comenzilor și a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză în susținerea pretențiilor sale se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, în privința facturilor fiscale menționate în cele ce preced, sunt aplicabile prevederile art. 272, 273 și 277 Cod procedură civilă.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință, întrucât existența acesteia rezultă din comenzile emise de către debitoare și din facturile emise de creditoare, care au fost acceptate la plată de către debitoare în condițiile art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de a plăti sumele de bani stabilite în cuprinsul comenzilor care emană de la aceasta și a facturilor fiscale emise de creditoare. Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în facturi, creanța fiind exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, izvorul obligațional al acestora fiind contractele de prestări servicii în formă simplificată, materializate în cuprinsul facturilor fiscale depuse în probațiune, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă.
În lumina considerentelor ce preced, văzând prevederile art. 1270 și art. 1516 Cod civil, precum și prevederile art. 1018 alin. 3 și art. 1022 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea pentru emiterea ordonanței de plată și o va obliga pe debitoare să-i plătească creditoarei suma de 4.030,76 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În privința capătului de cerere accesoriu relativ la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru și onorariul de avocat sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, dovada plății acesteia fiind făcută cu ordinul de plată aflat la fila 5 a dosarului, situație în care acesta capăt de cerere urmează a fi admis, în sensul obligării debitoarei la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea A. H K. ROMÂNIA S.R.L., C. – RO_, cu sediul ales la av. P. M. CONSTANTA, ., ..16-17, în contradictoriu cu debitoarea N. C. RECYCLING S.R.L, C. –RO_, cu sediul in TIMISOARA, ..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4.030,76 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei.
Cu drept de a formula cerere în anulare, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, pentru debitoare.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 10.09.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./17.09.2015 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9557/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9526/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
