Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8896/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8896/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-08-2015 în dosarul nr. 8896/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8896
Ședința publică din data de 17.08.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. E. A.
GREFIER: Ț. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u., cerere formulată de creditoarea S.C. A. M. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA CINCIU M., cu sediul în C., B.dul Tomis, nr. 238, ., . cu debitorul S.C. E. A. S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul în Năvodari, ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 17.08.2015, iar după ce a deliberat, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ creditoarea S.C. A. M. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA CINCIU M. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. A. S.R.L
emiterea ordonanței de plată pentru suma de 17.671 lei reprezentând debit neachitat parțial conform facturilor fiscale nr._/01.01.2011 si nr._/28.02.2011,
cu aplicarea dobânzii de referința stabilita de BNR (conform disp.art.1017din noul cod de procedura civila) de la data depunerii prezentei acțiuni si
pana la achitarea integrala a debitului, și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de
judecata ocazionate cu prezenta cauza.
În susținerea cererii arată că prin încheierea nr.287/13.03.2012 pronunțata de Tribunalul
Constanta in dosarul nr._ s-a dispus .
procedura simplificata fata de debitoarea S.C. A. M. SRL, fiind
desemnat lichidator judiciar CII Cinciu M..
Precizează că, in desfășurarea activităților prevăzute de lege in sarcina sa a procedat
la verificarea evidentei contabile, stabilind ca societatea debitoare nu deține
bunuri in patrimoniu, insa a identificat câteva societăți ce inregistreaza datorii.
Astfel, a procedat la notificarea societății parate, care inregistreaza o creanța in
suma de 17.671 lei, reprezentând debit neachitat parțial conform facturilor fiscale
nr._/01.01.2011 si nr._/28.02.2011.
În urma notificării, societatea parata a comunicat faptul ca pentru aceasta
creanța s-a intocmit un ordin de compensare intre cele doua societăți, respectiv
Ordinul de Compensare . nr._/12.04.2012.
F. de aceasta situație, in calitate de lichidator judiciar si in temeiul
dispozițiilor din Legea nr.85/2006 a formulat cerere in anularea Ordinului de
Compensare. Prin sentința civila nr.2560/23.09.2014 pronunțata de Tribunalul Constanta
- judecătorul sindic, s-a admis cererea formulata si s-a constatat nulitatea
Ordinului de Compensare . nr._/12.04.2012 incheiat intre S.C.
A. M. SRL si S.C. E. A. SRL. Sentința a rămas definitiva si
irevocabila prin respingerea recursului.
Astfel, consideră că societatea creditoare este titulara unei creanțe certe,
lichide și exigibile în cuantum total de 17.671 lei, reprezentând debit datorat
potrivit facturilor fiscale enumerate mai sus.
Menționează că în urma eforturilor de a obține plata contravalorii facturilor
fiscale de mai sus, debitoarea nu a înțeles nici până în prezent să își achite
obligația de plată. Astfel, a procedat si la notificarea debitoarei prin
intermediul executorului judecătoresc, insa nici de aceasta data nu a primit un
răspuns.
Creanța față de debitoare este una certă, lichidă și exigibilă, fiind
astfel îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate ale procedurii speciale a
ordonanței de plată astfel cum sunt acestea prevăzute în cuprinsul noului cod de
procedura civila.
Nu în ultimul rând, precizează faptul că dreptul său de creanță asupra
debitoarei este unul exigibil, fiind îndeplinită astfel și această cerință de
admisibilitate a cererii de emitere a somației de plată.
În drept invocă disp. art. 1013 și urm c.p.civ.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Debitoarea susține că, în cauză, creanțele reciproce se sting prin compensare legală. Precizează că are la rândul nostru o creanță egală cu aceea invocată de reclamantă reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/01.03.2012 emisă
în temeiul Contractului f.n. din 01.03.2012.
Conform art. 1143 C.civ. vechi (în vigoare la momentul la care creanțele
reciproce au devenit scadente) datoriile bănești reciproce se sting prin compensare
dacă sunt lichide și exigibile în același timp.
Reclamanta arată că a intrat în procedura falimentului prin încheierea nr.
287/13.03.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Precizează că A. M. SRL a intrat direct în faliment, nu în insolvență. Conform art.
112 alin. 4 din OG nr. 85/2006 (aplicabilă procedurii) în cazul falimentului:
"Creanțele bănești asupra averii debitorului se consideră scadente la momentul
deschiderii procedurii falimentului."
In concluzie, creanța consemnată în factura nr._/01.03.2012 a devenit
scadentă la 13.03.2015 adică la momentul deschiderii procedurii de faliment.
Art. 52 din OG nr. 85/2006: "Deschiderea procedurii de insolvență nu
afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a
debitorului asupra sa, atunci când condițiile legii în materie de compensare legală
sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii."
Condițiile de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii
procedurii, ele fiind descrise de art. 1143 și urm. C.civ.vechi. Astfel, art. 1144
"Compensarea operează de drept, în puterea legii, chiar dacă debitorii n-ar ști
nimic despre aceasta; cele dona datorii se si"uty reciproc în momentul în care ele se
găsesc existând deodată și până la concurența cotităților respective."
Art. 1145 C.civ. vechi cere ca datoriile reciproce să fie lichide și exigibile. Precizează că cele două datorii erau la momentul deschiderii procedurii
falimentului reclamantei A. M. SRL lichide și exigibile (art. 112, alin. 4, art.
52 din OG nr. 85/2006).
Solicită a se constata stingerea prin compensare legală a creanței invocate de
reclamantă și să respingeți cererea de ordonanță de plată ca nefondată.
De asemenea, arată că creanța invocată este obiectul unei cereri la dosarul de faliment.
Conform art. 1013, alin. 2 C.proc.civ.: "Nu sunt incluse în sfera de aplicare a
prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de
insolvență"
Ori, reclamanta a arătat că a obținut anularea ordinului de compensare prin
care se constata convențional compensarea creanțelor reciproce. în această situație
astfel că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile a cărei
plată încercearcă să o obțină la dosarul de insolvență nr._ .
Precizează că a depus în acest sens o cerere de admitere a creanței noastre la masa
credală. Cum până azi subscrisa nu a fost notificată despre falimentul debitoarei
A. M. SRL de către lichidator conform art. 109 din OG nr. 85/2006, sunt
încă în termen să obțină înscrierea creanței noastre la masa credală a reclamantei
falite.
În eventualitatea admiterii cererii de creanță de la dosarul de
faliment, este probabilă constatarea de către instanța de faliment a
stingerii creanțelor reciproce prin compensare, conform art. 52 din OG
nr. 85/2006. Termenul de fond la Dosarul nr._ este
22.09.2015.
Totodată, se susține că prezenta cerere presupune
administrarea de probe admisibile în fond pe drept comun altele decât
cele anexate cererii (înscrisuri de la dosarul de faliment), conform art.
1020, alin. 2, solicitând respingerea cererii.
În drept invocă disp. art. 52, 109, 112, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, art. 1143 și urm.
C.civ.vechi, art. 1013,1020 alin. 2 C.proc.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1013 al.1 c.p.civ, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform al.2 nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.
Potrivit al.3 prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înțelege:
a)orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acționează la nivel central, regional sau local;
b)orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:
(i)este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);
(ii)se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a);
(iii)în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere și directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);
c)orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).
În cauză, se reține că creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata contravalorii serviciilor prestate.
Creanța solicitată de creditoare nu este o creanță înscrisă la masa credală, creditoarea fiind societatea intrată în procedura falimentului.
În schimb, creanța invocată de debitoare este o creanță pentru care s-a formulat cerere de înscriere la masa credală, astfel că pentru această creanță procedura prevăzută de art. 1013 și urm nu este aplicabilă.
În consecință, instanța reține că cererea formulată în baza art. 1013 și urm. este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că urmare a serviciilor prestate de către creditoare debitoarei, în baza contractului nr. 73/08.11.2010, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/21.01.2011 pentru suma de_ lei și nr._/28.02.2011pentru suma de 6605 lei.
Prin sentința civila nr.2560/23.09.2014 pronunțata de Tribunalul Constanta
- judecătorul sindic, s-a admis cererea formulata de CÎNCIU M.- Cabinet Individual de Insolventa în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză și s-a constatat nulitatea
Ordinului de Compensare . nr._/12.04.2012 incheiat intre S.C.
A. M. SRL si S.C. E. A. SRL.
S-a reținut în acest sens că creanța deținută de pârâtă reprezintă debit neachitat parțial de către S.C.
A. M. SRL, conform facturilor fiscale nr._/01.01.2011 si nr._/28.02.2011.
În ceea ce privește factura nr._/01.03.2012 emisă de pârâta S.C. E. A. SRL pentru suma de_ lei, s-a reținut că aceasta a fost emisă la data de 01.03.2012, anterior deschiderii procedurii de insolvență, însă devenea scadentă la data de 01.04.2012, ulterior datei la care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, în consecință, la data deschiderii procedurii de insolvență față de debitoarea S.C.
A. M. SRL nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1617 c.p.civ pentru a opera compensația legală, creanța pârâtei nefiind scadentă.
Prin urmare, instanța a stabilit cu putere de lucru judecat, că pentru creanțele reciproce nu sunt îndeplinite condițiile pentru a interveni compensarea.
Pe de altă parte, se reține că prin emiterea ordinului de compensare, chiar anulat, debitoarea a recunoscut debitul datorat creditoarei.
Pentru considerentele arătate, având în vedere și dis part. 1017 c.p.civ corob cu OG 13/2011, instanța reține că cererea formulată este întemeiată, astfel că urmează să o admită și să oblige pe debitoare să plătească creditoarei în termen de 25 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe suma de_ lei reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor nr._/01.01.2011 și_/28.02.2011 și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data introducerii cererii, 27.03.2015 și până la achitarea debitului.
În baza art. 453 c.p.civ, urmează să oblige pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței nr. 181/12.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. A. M. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA CINCIU M., cu sediul în C., B.dul Tomis, nr. 238, ., . cu debitorul S.C. E. A. S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul în Năvodari, ., jud. C..
Obligă pe debitoarea S.C. E. A. S.R.L. cu sediul in NAVODARI, .. 2 să plătească creditoarei în termen de 25 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe următoarele sume:
-_ lei -reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor nr._/01.01.2011 și_/28.02.2011;
-dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data introducerii cererii și până la achitarea debitului;
-2000 lei-cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării ordonanței pentru debitoare.
Cererea în anulare se depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 17.08.2015, conform art. 396 al.2 c.p.civ, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. A. Ț. M.
Red jud. D.E.A. /20.10.2015
Tehnored.gref. M.Ț./2com/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6261/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Succesiune. Sentința nr. 3062/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
