Pretenţii. Sentința nr. 6261/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6261/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 6261/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.6261
Ședința publică de la 28.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții acțiune formulată de reclamanta A. G. domiciliată în loc. Murfatlar, ., nr. 8, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. L., cu domiciliul în loc. Murfatlar, ., nr. 9, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2015, când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.06.2014, sub nr._, reclamanta A. G., în contradictoriu cu pârâta A. L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1100 lei și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat că, până în luna decembrie 2013, în curtea locuinței sale a funcționat un magazin alimentar, subsemnata fiind administrator și vânzătoare. Pârâta obișnuia să-i ceară diverse mărfuri din magazin fără a efectua plata pe loc, reclamanta scriind pe un caiet ce-i datora și plătind chiar aceasta banii pentru mărfurile respective, chiar dacă pârâta nu reușea să-i aducă dinainte. În perioada ianuarie – iulie 2013, pârâta a acumulat o datorie de 1100 lei, precum reiese și din caietul său.
A mai menționat că i-a pus în vedere de mai multe ori să plătească datoria de bunăvoie, dar aceasta motiva că nu-i ajunge pensia militară pe care o primește, în valoare de 2400 lei. A încercat să rezolve conflictul și pe calea medierii, fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350, 1719, 1724, 1725 din C. civ.
În probatoriu, a solicitat înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială.
La cerere, s-au anexat înscrisuri (f. 6-9).
Prin precizările depuse la data de 03.07.2015 (f. 14), reclamanta a renunțat la capătul de cerere vizând obligarea la plata dobânzii legale.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, precum și cu depozițiile martorilor G. M. și Predoae E. (f. 36-37).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta A. G. a susținut că, a intrat în raporturi contractuale cu pârâta A. L., în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei diverse mărfuri, în schimbul unui preț neachitat la momentul preluării bunurilor, plata urmând a fi efectuată ulterior, pe baza consemnărilor reclamantei evidențiate într-un caiet. Această situație de fapt rezultă din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv din înscrisuri, cât și din depozițiile celor doi martori care au susținut că, reclamanta obișnuia să practice vânzarea pe datorie, cu plata la un moment ulterior și cu înscrierea contravalorii produselor achiziționate într-un caiet.
Susținerile martorilor se coroborează și cu lipsa nejustificată a pârâtei de la termenul fixat pentru administrarea probei cu interogatoriul, sens în care instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 358 din NCPC, apreciind că absența nejustificată constituie început de dovadă în folosul părții reclamante.
În drept, potrivit art. 1350 din NCC, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 1270 din NCC, privind forța obligatorie a contractului, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante
Principiul forței obligatorii a contractului antrenează mecanismul angajării răspunderii civile contractuale, iar pentru ca un creditor să poată pretinde debitorului său îndeplinirea obligațiilor stabilite prin contract, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții specifice: a. între aceștia să existe un contract valabil încheiat cu respectarea cerințelor de fond și de formă, b. să existe un prejudiciu care să rezulte din neexecutarea obligațiilor contractuale și c. culpa debitorului, dovada acesteia fiind realizată prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor asumate.
În cauză, instanța reține că părțile au intrat într-un raport juridic contractual, căruia îi lipsește instrumentum, respectiv înscrisul care să materializeze înțelegerea părților.
Astfel fiind, s-a încuviințat administrarea probei testimoniale, în completarea celei cu înscrisuri (caietul reclamantei), raportat la faptul că legea nu impune forma solemnă pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare cumpărare.
Cu privire la admisibilitatea probei testimoniale, potrivit art. 309 alin. 4 din NCPC, de asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care 4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună.
Înțelegerea tacită a părților rezultă din aceea că, pârâta nu a cumpărat o singură dată pe datorie, ci pe parcursul unui interval mai îndelungat, ceea ce prezumă acceptul său ca, după o primă vânzare-cumpărare în această modalitate, să-i urmeze și altele, de asemenea, neconsemnate în scris.
Reclamanta a dovedit executarea propriilor obligații prin probatoriul administrat în cauză, în timp ce pârâta nu s-a prezentat la judecată, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea oricărei probe care să ateste contrariul susținerilor reclamantei.
Având în vedere și că, vinovăția debitorului se prezumă în materie contractuală, odată probat faptul neexecutării obligației sale corelative, instanța va aprecia că acțiunea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care o va admite ca atare și în consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei, apreciindu-se că suma pretinsă prezintă caracter cert, lichid și exigibil, din moment ce pârâta nu s-a opus în vreun fel pe parcursul judecării cauzei.
Instanța va admite în parte capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și, în temeiul art. 453 din NCPC, o va obliga la plata sumei de 506 lei, reprezentând onorariu avocațial și contravaloare transport (parțial). Astfel, s-au avut în vedere doar sumele reprezentând contravaloarea transportului reclamantei la termenele de judecată la care a fost prezentă personal, excluzându-se, pe de o parte, înscrisurile nedatate (întrucât nu se poate verifica dacă atestă contravaloarea unor cheltuieli efectuate în zilele de judecată a cauzei), iar pe de altă parte, înscrisurile care poartă alte date, decât 05.02.2015, 19.03.2015 și 21.05.2015, respectiv datele fixate pentru ședințele de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. G. domiciliată în loc. Murfatlar, ., nr. 8, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. L. cu domiciliul în loc. Murfatlar, ., nr. 9, jud. C., astfel cum a fost modificată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 506 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și contravaloare transport.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. M. S. SELMA Z.
Red.jud.O.S. 16 Iulie 2015
Tehnoredact.S.Z./20.07.2015/ 4 ex.
emis 2 comunicări azi,………………
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6295/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
