Plângere contravenţională. Sentința nr. 1974/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1974/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 34980/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1974
Ședința publică din data de 23.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. și pe intimatul P. M. C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 23.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, petentul D. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., anularea procesului-verbal . nr._/21.10.2014, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul. Totodată, ca urmare a admiterii plângerii, se solicită și restituirea sumei de 600 lei achitată către ..R.L pentru recuperarea autoturismului ridicat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 20.10.2014 a parcat autoturismul marca Peugeot 206 cu numărul_ în aproprierea domiciliului său, având în vedere că în zonă se desfășurau lucrări de schimbare și montare cabluri. Petentul învederează că a parcat autoturismul pe . punctului de lucru ENEL, lăsând un spațiu de aproximativ 1 metru până la zona gardului viu. Cu ocazia revenirii la autoturism, petentul arată că a constatat că acesta fusese ridicat, ca urmare a încheierii procesului-verbal. Mai învederează petentul că nu a avut cunoștință de încălcarea vreunei prevederi legale.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile OG 2/2001.
Intimatul, căruia i-a fost comunicată plângerea în condițiile art.201 alin.1) C.Proc.Civ., nu a formulat întâmpinare, dar a fost reprezentat convențional în instanță și a depus documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
În probatiune a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat incluzând Dispoziția nr.5840/21.10.2014 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar și planșe fotografice.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/21.10.2014, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.9 pct.39 din HCLM nr.184/2013, constând în aceea că în data de 21.10.2014 a parcat voluntar autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul de pe . ENEL, și nu a asigurat spațiu de cel puțin un metru pentru traficul pietonal, aceștia fiind nevoiți să circule pe carosabil, expunându-se riscului de a fi accidentați.
Sancțiunea aplicată a fost amenda contravențională, în cuantum de 400 lei și măsura complementară a ridicării autoturismului, conform art.20 din HCLM nr.184/2013 și Dispoziției de ridicare nr.5840/21.10.2014.
Ca urmare a achitării taxei de 600 lei către S.C Litoral Connect S.R.L, autoturismul în cauză a fost restituit petentului, conform procesului-verbal de predare-primire încheiat la data de 21.10.2014.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, astfel încât apreciază că procesul-verbal contestat este legal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al M. București.”
Sub aspectul conținutului constitutiv al contravenției, HCLM nr.184/2013 reia în esență prevederile art.142 lit.n) din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sancționând oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor.
Raportând situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal la textele de lege enunțate și la materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent.
Astfel, potrivit normei sancționatorii, elementul material al contravenției constă în oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar însă, un element constitutiv esențial al faptei contravenționale îl reprezintă neasigurarea unui spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor.
În speță, din planșele fotografice depuse de intimat la dosarul cauzei, nu rezultă care este distanța cuprinsă între autoturismul petentului și gardul viu, nefiind realizate de organul constatator măsurători metrice, pe baza cărora instanța să poată verifica întrunirea acestei cerințe legale pentru constatarea existenței contravenției. de asemenea, nici unghiul din care au fost realizate fotografiile nu permit stabilirea de către instanță a distanței mai sus menționate.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că este imposibil de determinat distanța de 1 m și prin raportare la lățimea trotuarului, din planșele fotografice depuse la dosar rezultând că parte din suprafața acestuia este ocupată de vegetație sălbatică. Astfel fiind, instanța apreciază că nu s-ar putea imputa petentului săvârșirea unei fapte contravenționale, respectiv că a parcat autoturismul fără a asigura pe trotuar o distanță de 1 m pentru circulația pietonală, câtă vreme suprafața trotuarului nu este oricum în integralitate liberă pentru circulația pietonală, fiind neîngrijită și neamenajată corespunzător de administrația locală, condusă chiar de intimatul din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în speță nu a fost făcută dovada întrunirii elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, urmând a admite plângerea acestuia și a anula procesul-verbal contestat.
În ce privește solicitarea de restituire a taxei achitate ca și contravaloare a ridicării, transportării și depozitării autoturismului petentului, ca urmare a soluției pronunțate asupra plângerii contravenționale, instanța urmează a se pronunța și asupra restabilirii situației anterioare încheierii actului sancționator.
Astfel, unul dintre efectele specifice ale nulității, respectiv consecința juridică a aplicării acestei sancțiuni unui act încheiat cu încălcarea prevederilor legale edictate pentru întocmirea sa valabilă, este reprezentat de principiul repunerii în situația anterioară, cunoscut sub denumirea de „restitutio in integrum”.
În cazul de față, repunerea petentului în situația anterioară sancționării sale contravenționale în mod nelegal presupune, pe de o parte, restituirea amenzii contravenționale – solicitare pe care însă petentul nu a formulat-o, iar pe de altă parte restituirea sumei de 600 lei achitate ca și contravaloare a ridicării, transportării și depozitării autoturismului.
Cu privire la aceasta din urmă, instanța apreciază că titular al obligației de restituire este intimatul, pentru argumentele ce succed.
Măsura de ridicare, transportare și depozitare a autoturismului petentului a fost dispusă de intimat, prin Dispoziția nr.5840/21.10.2014 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar.
Încasarea sumei de 600 de lei de către ..R.L, potrivit bonului fiscal nr.0008/21.10.2014 (fila 9 dosar), nu prezintă relevanță juridică sub aspectul titularului obligației de restituire, întrucât serviciul de ridicare al autovehiculelor nu este prestat către populație, respectiv către petent, ci este prestat pentru autoritatea locală.
Astfel fiind, instanța reține că ., prin prepușii săi, nu are niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ, după cum nu are nici dreptul sau obligația de a aduce la cunoștința agentului public faptul că măsura dispusă de acesta este nelegală sau netemeinică. Ca atare, prestarea serviciului privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismelor de către . presupune subordonarea acestei societăți atât normelor contractuale, cât și dispozițiilor individuale date de autoritate, în regim de putere publică.
Mai mult decât atât, în analiza cererii de restituire a sumei de 600 lei, instanța va reține incidența normelor legale privind răspunderea civilă delictuală, repunerea în situația anterioară constând tocmai în repararea prejudiciului cauzat petentului prin ocazionarea față de acesta a unor cheltuieli, în temeiul unei măsuri nelegale.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatului este necesar, conform art. 1357 C. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiții: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu și persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existența raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare și prejudiciu și d) culpa.
Fapta ilicită ca element al răspunderii delictuale este definită în art. 1348 alin. 1 cod civil și reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau intereselor acesteia. În cauza de față, instanța apreciază că este dovedită fapta intimatului, constând în dispunerea abuzivă a măsurii de ridicare a autoturismului petentului. Caracterul abuziv al măsuri, în speță, rezidă tocmai din lipsa săvâșirii unei fapte contravenționale, împrejurare în raport de care aplicarea oricărei sancțiuni, principale sau complementare, devine lipsită de suport legal.
În ce privește persoana care a săvârșit fapta culpabilă, pentru argumentele expuse deja, instanța reține că aceasta este intimatul – organ constatator și nu ..R.L, delictul fiind reprezentat de sancționarea nelegală a petentului și nu de serviciul de ridicare efectivă a autoturismului, pe care a realizat-o ..R.L .
Cu privire la cea de-a doua condiție ce se cere îndeplinită pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, instanța arată că prejudiciul reprezintă rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, prin atingerea efectiv adusă acesteia. În cauză, prejudiciul suferit de către petent constă în ocazionarea în sarcina acestuia a unei cheltuieli pentru a achita suma de 600 lei în vederea eliberării autoturismului.
Referitor la ultima condiție de antrenare a răspunderii civile delictuale, se constată că între faptul ilicit și prejudiciu există un raport de cauzalitate, acesta rezultând din materialitatea faptei săvârșite.
Cu privire la atitudinea subiectivă a intimatului, instanța constată că în acord cu art. 1357 alin. 2 cod civil, aceasta va răspunde pentru cea mai ușoară culpă, o persoană diligentă fiind necesar a lua toate măsurile pentru constatarea și sancționarea legală a faptelor contravenționale și inclusiv pentru dovedirea acestora.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite solicitarea petentului și a obliga pe intimat la restituirea sumei de 600 lei, achitată cu titlu de contravaloare ridicare, transport și depozitare autoturism, conform bonului fiscal nr.0008/21.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., .. B, ., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.10.2014.
Obligă pe intimatul P. M. C. la restituirea, către petentul D. C., a sumei de 600 lei, încasată cu titlu de contravaloare ridicare, transport și depozitare autoturism.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 23.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art.396 alin.2) C.Proc.Civ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./25.02.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 26.02.2015/4 ex.
Comunicări./ 2 ex/ 03.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1973/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1115/2015. Judecătoria... → |
|---|
