Plângere contravenţională. Sentința nr. 2978/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2978/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2978/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
Sentința Civilă Nr.2978
Ședința Publică din data de 16 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/19.05.2014, acțiune formulată de petentul ZVÂRCOLESCU N. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., J. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în Mun. C., Bvd. Tomis nr. 51, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 24.02.2015, 10.03.2015 și la 16.03.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 04.06.2014, sub nr._, petentul ZVÂRCOLESCU N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/19.05.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat, în esență, că:
(1). cu ocazia controlului efectuat, petentul a explicat agenților constatatori că deține grupul sanitar de peste 25 ani;
(2). data săvârșirii contravenției menționată în actul sancționator este 03.04.2014, deși controlul a avut loc la data de 25.03.2014 sau la 26.03.2014
(2). veniturile familiei sunt modeste.
În drept, petentul nu a invocat niciun temei.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, înscrisuri (filele nr.7 – 15, din dosar):
În temeiul art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data XWM_/04.06.2014 (fila nr.3, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii actului sancționator contestat (filele nr.30– 42, din dosar).
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 06.10.2014, intimatul a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Asupra procesului verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Petentul a învederat că data săvârșirii faptei contravenționale, astfel cum aceasta a fost consemnată în actul sancționator contestat, nu este cea reală, întrucât controlul ar fi fost efectuat în fapt anterior acestei date.
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Textul legal impune lipsa datei săvârșirii faptei contravenționale drept cauză de nulitate absolută a actului sancționator. Echivalează cu lipsa datei, sub aspectul sancțiunii aplicabile, și situația datei inexacte, eronate, deci situația în care agentul constatator trece în procesul verbal, intenționat sau din eroare, o altă dată decât cea reală, iar contravenientul poate dovedi inexactitatea datei.
Instanța constată că nu aceasta este situația din speță. În primul rând, se impune a reține că petentul a învederat că agenții constatatori ar fi efectuat controlul la 25.03.2014 sau la 26.03.2014 – ceea ce dovedește că, de fapt, nu are reprezentarea clară a datei controlului. În al doilea rând, se impune a conchide că petentul nu a produs nicio probă pentru a dovedi pretinsa inexactitate a datei.
În cuprinsul actului sancționator s-a menționat expres că actul contestat a fost întocmit în urma controlului efectuat la data de 03.04.2014 – aceasta fiind data constatării și săvârșirii contravenției.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, neexistând nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1 În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 19.05.2014, petentul Zvârcolescu N.a fost sancționat contravențional de către intimatul P. M. C., cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit.(a) din Legea nr.50/1991 republicată și actualizată, sancționată de art.26 alin.2din același act normativ.
Astfel, în urma controlului efectuat la data de 03.04.2014, orele 13:30, în imobilul situat în Municipiul C., ., județ C., s-a reținut în sarcina petentului că a executat fără autorizație de construire următoarele lucrări (fila nr.45, din dosar): schimbare destinație imobil, din anexă, în grup sanitar, prin extinderea rețelei de apă și canalizare existente și prin realizarea unui nou racord.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.26 alin.1 lit.(a) din Legea nr.50/1991 republicată și actualizată, text legal potrivit căruia: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, constituie contravenție, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni. Întrucât textul legal cuprinzând încadrarea juridică a faptei face trimitere expresă la art.3, este de reținut că art.3 alin.1 lit.(a) din aceleași act normativ dispune în sensul că: (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare,modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991 –text legal potrivit căruia fapta prevăzută la art.26 alin.1 lit.(a)se sancționează cu amendă de la 1.000,00 lei la 100.000,00 lei.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ. care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Fapta contravențională a fost constatată în urma controlului efectuat de agenții constatatori la data de 03.04.2014, orele 13:30.
Controlul a fost efectuat ca urmare a sesizării formulate și înregistrate la Primăria M. C. sub nr._/07.03.2014 de către numita L. E., vecină a petentului (fila nr.42, din dosar).
Instanța reține că petentul recunoaște că grupul sanitar există, dar motivează în sensul că ar fi explicat agenților constatatori că îl deține de peste 25 ani.
Petentul nu s-a apărat în sensul că ar deține autorizație de construire pentru lucrările efectuate.
Din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă cu prisosință că grupul sanitar există, că se află în vădită stare de degradare, în interiorul unei magazii (filele nr.63 – 65, din dosar).
Aceste lucrări au fost confirmate și de martorii audiați în cauză (filele nr.61 – 62, din dosar). Martorul L. E. a arătat că petentul a transformat magazia situată pe hotarul ce delimitează proprietățile și, în urma acestei transformări, magazia adăpostește un grup sanitar. În același sens, martorul L. M. V. a învederat instanței că, pentru magazia transformată în grup sanitar, petentul a efectuat un nou racord la rețeaua de apă și canalizare deja existentă.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile dispozițiile art.26 alin.1 lit.(a) din Legea nr.50/1991 republicată și actualizată, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991,fapta prevăzută la art.26 alin.1 lit.(a)se sancționează cu amendă de la 1.000,00 lei la 100.000,00 lei.
Prin actul sancționator contestat, petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991, petentului fiindu-i aplicat minimul legal al amenzii.
4. Asupra reindividualizării sancțiunii aplicate:
Cu privire la circumstanțele personale ale contravenientului,instanța reține că acestea nu pot fi reținute pentru reindividualizarea sancțiunii aplicate, întrucât i s-a aplicat minimul amenzii și, în plus, sancțiunea avertismentului nu poate fi dispusă pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa, față de dispozițiile art.26 alin.6 dinLegea nr.50/1991. Propriu zis, atâta timp cât petentului i-a fost aplicat minimul legal al sancțiunii amenzii contravenționale, o reindividualizare a sancțiunii, în sensul diminuării amenzii sau în sensul înlocuirii acesteia cu avertisment, nu are temei legal.
5. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Zvârcolescu N.împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/19.05.2014, în contradictoriu cu intimatul P. M. C..
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/19.05.2014.
II. Cu privire cheltuielile de judecată:
1. În drept:
Art.453 C.proc.civ.: Acordarea cheltuielilor de judecată
(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
2. În speță, soluția instanței asupra cheltuielilor de judecată:
Față de soluția dispusă în privința actului sancționator contestat, în temeiul art.453 C.proc.civ., instanța va obliga petentul să plătească intimatului suma de 307,35 lei, cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, achitat conform chitanței . nr.3043/18.07.2014 – fila nr.28, din dosar.
III. Instanța din oficiu:
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Zvârcolescu N. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., J. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/19.05.2014, în contradictoriu cu intimatul P. M., cu sediul în Mun. C., Bvd. Tomis nr. 51, J. C., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/19.05.2014.
Obligă petentul să plătească intimatului suma de 307,35 lei, cu titlul cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
conform art.426 alin.4 C.proc.civ.rep.,
semnează Grefier Șef Secție Civilă
M. Ț.
Red. Jud. C.I./03.08.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5175/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 5177/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
