Plângere contravenţională. Sentința nr. 3067/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3067/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 43839/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR. 3067
Ședința publică din data de 17.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. C. M.
GREFIER: I. Postolici
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe intimat S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională HPJ0007870.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 12.03.2015 și 17.03.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. și înregistrată sub nr._/274/2014 la data de 22.12.2014, petenta . SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. HPJ0007870 încheiat la data de 02.12.2014 de către intimata S. P. de Impozite și Taxe C., solicitând anularea procesului verbal și restituirea sumei de 140 lei achitate cu titlu de amendă, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, a arătat că având un litigiu înregistrat pe rolul instanțelor la data de 30.05.2014, societatea a efectuat recepția parțială a imobilului situat în ., conform procesului-verbal de recepție parțială nr. 427/30.05.2014, însă motivul pentru care a realizat această recepție parțială a imobilului în curs de construire a fost acela de a atesta faptul că a efectuat construcția în limitele prevăzute de lege și de autorizația de construire.
A mai arătat că la data de 22.07.2014 intimata a emis o adresă prin care i-a adus la cunoștință faptul că trebuie să se prezinte cu procesul-verbal de recepție parțială a clădirii pentru a clarifica situația fiscală a acestuia, stabilindu-i-se un termen de 15 zile lucrătoare pentru depunerea documentației.
A mai arătat că administratorul societății s-a prezentat chiar a doua zi la sediul intimatei unde i-a adus la cunoștință faptul că această construcție nu e finalizată, că este încă în construcție și ca urmare a acestui fapt nu datorează impozit pentru clădirea în cauză. La acel moment, i s-a comunicat că este preferabil să depună întreaga documentație prin poștă, sens în care la data de 04.08.2014 a transmis întreaga documentație prin poștă către intimată.
A precizat petenta că la sfârșitul lunii noiembrie, dorind să vândă un imobil proprietatea sa, administratorul a solicitat un certificat fiscal pentru societate, iar abia la acel moment i s-a adus la cunoștință faptul că societatea va fi sancționată pentru nedepunerea în termen a documentației aferente imobilului din .> A mai precizat că un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție îl reprezintă indicarea eronată a limitelor sancțiunii stabilite în sarcina sa, încălcându-se art. 21. alin. 3 din OG 2/2001. Astfel, în actul sancționator se prevede că fapta săvârșită de către societate se sancționează conform art. 294 alin. 3 și 6 din Legea 571/2003 cu amendă de la 280 lei la 1116 lei, stabilindu-se o amendă contravențională în cuantum de 280 lei. Sub acest aspect, petenta a menționat că potrivit art. 294 alin. 3 din Legea 571/2003, contravenția pretins săvârșită de aceasta se sancționează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, astfel că limitele sancțiunii ce trebuia să i se aplice erau între 150 lei și 600 lei, ținând cont și de dispozițiile art. 294 alin. 6 din același act normativ aplicabil persoanelor juridice, iar nu între 280 lei și 1116 lei, astfel cum a reținut agentul constatator.
În continuare, a mai arătat că nu se impunea amendarea societății cu atât mai mult cu cât la depunerea documentației nu i-a fost adusă la cunoștință săvârșirea vreunei contravenții, trecând și un timp îndelungat de la data depunerii documentației și până la data sancționării sale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.
În probațiune, a atașat plângerii formulate procesul-verbal de contravenție nr. HPJ0007870 încheiat la data de 02.12.2014 (fila 7), dovada achitării amenzii în cuantum de 140 lei (f. 8), carte de identitate (fila 4).
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă la data de 09.03.2015, a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (f.20 - 53).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. HPJ0007870 încheiat la data de 02.12.2014 de către intimată, petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 294 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003.
În esență, agentul constatator a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției constând în depunerea peste termen a declarațiilor de impunere pentru imobilul situat pe . conform procesului verbal de recepție parțială nr. 427 din data de 30.05.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Astfel, sub aspectul legalității, instanța reține ca aplicabile prevederile art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții legale care enumeră mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție și stabilesc regimul nulității actului întocmit în cazul în care acestea lipsesc.
Potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Instanța observă că procesul verbal cuprinde data si locul unde este încheiat, numele, prenumele si calitatea agentului constatator, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data, ora și locul în care a fost săvârșită și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerile petentei conform cărora au fost eronat indicate limitele sancțiunii, instanța le apreciază ca neîntemeiate, întrucât prin HG 1309/2012 s-a modificat anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, astfel că în prezent, precum și la data sancționării petentei, art. 294 alin. 6 prevede că în cazul persoanelor juridice, limitele minime și maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) și (4) se majorează cu 300%, respectiv contravenția prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancționează cu amendă de la 280 lei la 1116 lei. Așadar, procesul-verbal este legal întocmit și sub acest aspect, limitele amenzii contravenționale prevăzute în cuprinsul acestuia fiind cele prescrise de normele legale în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este un înscris oficial, care se bucură de prezumția relativă de legalitate si temeinicie, nefiind necesară nicio altă formalitate, aprobare sau confirmare, dacă este întocmit de către un agent public aflat în exercițiul funcțiunii, în calitate de reprezentant al statului, făcând dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, contestatorul având posibilitatea să rastoarne această prezumție prin administrarea de probe.
Potrivit art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, orice persoană care dobândește, construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.
Conform cap. II, art. 2.1 din contractul de asociere în participațiune încheiat între societatea petentă și numiții D. D. și D. G. (f.31-35), aceștia din urmă au pus la dispoziția societății petente, liber de orice sarcini, terenul intravilan situat în mun. C., ., în vederea edificării pe acesta a unui imobil având regimul de înălțime D+P+4E, urmând ca după edificarea construcției, numiții D. D. și D. G. să primească în deplină proprietate și posesie apartementele aferente etajului 1 al imobilului, iar societatea petentă toate celelalte apartamente din imobil (art. 3.3 și 3.4 din contract).
Instanța observă că la data de 30.05.2014 s-a încheiat un proces-verbal de recepție parțială privind lucrarea executată în C., ., în cuprinsul căruia s-a consemnat că lucrările s-au realizat în proporție de 15%, respectiv fundații, demisol, parter și placă peste parter.
În ceea ce privește obligația petentei de-a depune declarația fiscală vizând imobilul în cauză în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii, instanța apreciază, contrar susținerilor petentei, că această îndatorire nu este condiționată de finalizarea construcției în discuție, întrucât art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 nu prevede că nefinalizarea construcțiilor exonerează titularii acestor obligații de a depune declarația fiscală. Această concluzie se desprinde din chiar cuprinsul textului legal anterior menționat, care obligă la formularea declarației fiscale în 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii, or este evident că o clădire în construcție nu este finalizată.
Este adevărat că declararea clădirilor se face în scopul stabilirii impozitului aferent, însă această procedură este obligatorie chiar dacă pentru clădirea respectivă nu s-ar datora impozit, astfel cum reiese din art. 70 alin. 1 din Normele Metodologice din 22.01.2004 de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căruia persoanele fizice și juridice sunt obligate să depună declarațiile fiscale (…) chiar dacă pentru clădirile respective nu se datorează impozit pe clădiri.
Instanța consideră nefondate susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este nul pe considerentul că la data depunerii documentației nu i-a fost adusă la cunoștință săvârșirea vreunei contravenții, întrucât dispozițiile art. 25 alin. 1 din OG 2/2001, dreptul comun în materie, nu prevăd decât obligativitatea înmânării/comunicării procesului verbal contravenientului, deci după data întocmirii sale, or în cauza dedusă judecății petenta a luat cunoștință de acesta chiar la data întocmirii sale, la 02.12.2014, semnându-l.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că nu se impunea amendarea sa întrucât a trecut un timp îndelungat de la data depunerii documentației și până la data sancționării, instanța apreciază că atât timp cât nu s-a prescris aplicarea sancțiunii contravenționale, în condițiile art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, nu prezintă relevanță timpul scurs de la data depunerii documentației și până la data sancționării.
Cu privire la sancțiunea contravențională aplicată pentru fapta săvârșită, instanța constată că aceasta a fost corect individualizate. Astfel, petentei i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 280 lei, în acord cu dispozițiile art. 294 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de lege.
Instanța reține că potrivit art. 21 din O.G.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Având în vedere că amenda contravențională aplicată petentei reprezintă minimul prevăzut de lege, se constată că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, amenda aplicată fiind în concordanță cu scopul avut în vedere de legea contravențională.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petent . SRL înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul în Lumina, Șoseaua Tulcei nr. 104 A, J. C. în contradictoriu cu intimat S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA având C._ cu sediul în C., ., județ C.,ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. C. M. Postolici I.
Red. Jud. O. C. M. / 02.04.2015/ 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 17.03.2015
emis 2 ..2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 3053/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
