Plângere contravenţională. Sentința nr. 3226/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3226/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 3226/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3226/2015
Ședința publică din data de 20.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul S. A., domiciliat în municipiul C., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 15.09.2014, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței sale de soluționare a cauzei, constatând că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, în temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata procesului până la 15.04.2015.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255, 250 și 265 din Codul de procedură civilă, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, apreciind-o legală și de natură să conducă la soluționarea cauzei, iar intimatului și proba cu mijloacele materiale de probă (fotografii).
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 din Codul de procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.09.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, reclamantul S. A. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 15.09.2014, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. (I.P.J.), solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, arată reclamantul că a fost sancționat pentru că autoturismul pe care îl conducea avea lămpile de semnalizare spate tratate chimic și pentru că în partea din față avea montate, în bara de protecție, alt fel de lumini (cu leduri) în locul proiectoarelor de ceață.
Învederează petentul că luminile cu leduri le-a achiziționat de la un magazin de profil, iar lămpile de pe spate au fost în aceeași stare încă de când a achiziționat autoturismul, aspecte pe care le-a adus la cunoștința agentului de poliție rutieră.
În fine, susține reclamantul că amenda este foarte mare, iar el nu realizează venituri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/ 2013.
Intimatul a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 din codul de procedură civilă (f. 15), solicitând respingerea plângerii, apreciind că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic.
În apărare, a depus la dosar raportul agentului constatator, istoricul sancțiunilor aplicate reclamantului și o fotografie.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți, precum și proba cu mijloacele materiale de probă (fotografii), încuviințată intimatului.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 15.09.2014 (f. 7), reclamantul S. A. a fost sancționat cu 12 puncte-amendă (1080 lei), fiindu-i totodată reținut certificatul de înmatriculare al autovehiculului, în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 148 alin. 12 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (R.A.O.U.G.) nr. 195/ 2002, precum și în baza dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 13 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (R.A.O.U.G.) nr. 195/ 2002 reținându-se în sarcina sa că, la data de 15.09.2014 – ora 1545, a condus autoturismul marca „Volkswagen” cu nr. de înmatriculare_, pe . C., având aplicate tratamente chimice pe lămpile de semnalizare din spate, iar în partea din față avea montate dispozitive (accesorii) luminoase neomologate.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16-17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Art. 13 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 statuează - „Se interzice montarea la autovehicul, tractor folosit în exploatări agricole și forestiere și vehicul pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvai ori remorca a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare decât cele omologate”.
Art. 148 din același regulament prevede – „Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: (…) 12. să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare ori semnalizare luminoasă, care diminuează eficacitatea acestora, precum și pe plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, care împiedica citirea numărului de înmatriculare sau de înregistrare;”
Art. 101 alin. 1 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta constând în „montarea la autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare sonoră sau accesorii ori modificări neomologate”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă”.
Potrivit art. 112 alin. 1 lit. o) din O.U.G. nr. 195/ 2002, certificatul de înmatriculare se reține dacă autovehiculul are aplicate dispozitive de iluminare, altele decât cele omologate.
Prin urmare, instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptelor este corect indicat în procesul-verbal, faptele sunt corect și suficient descrise, iar sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de lege.
De altfel, se observă că petentul nu aduce critici cu privire la legalitatea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2005 reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, în mod corect au fost reținute cele două fapte în sarcina reclamantului, una dintre ele fiind dovedită prin fotografia depusă la dosar (f. 17), iar cealaltă bucurându-se de prezumția legală de temeinicie, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001.
Petentul însuși recunoaște săvârșirea faptelor, dar susține că tratamentul chimic a fost aplicat pe lămpile de semnalizare amplasate în spatele mașinii, anterior dobândirii acesteia. O asemenea împrejurare, pe lângă faptul că nu e dovedită de reclamant, este și lipsită de relevanță, el fiind nevoit să circule cu autoturismul în condiții de legalitate.
Apoi, potrivit art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001 - „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”. În cazurile în care lipsește vinovăția, o faptă prevăzută de legea contravențională nu poate fi considerată contravenție. Este de reținut însă că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
Cum actul sancționator se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, iar în speță nu există indicii care să conducă la răsturnarea prezumției, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate contravenientului pentru fapta reținută prin procesul-verbal contestat, instanța constată că agentul constatator a aplicat sancțiunile cu amenda în limita minimă prevăzute de lege (câte 6 puncte-amendă), situație față de care se apreciază că nu se impune reindividualizarea acestora, cu atât mai mult cu cât ne găsim în situația unui concurs de fapte, iar istoricul sancțiunilor aplicate reclamantului (f. 18-19) relevă perseverența acestuia în încălcarea legislației rutiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către reclamantul S. A. – CNP_, domiciliat în municipiul C., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 15.09.2014, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. M.G./24.07.2015;
Tehnored. jud. M.G./24.07.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3225/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3248/2015.... → |
|---|
