Plângere contravenţională. Sentința nr. 3233/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3233/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 3233/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3233/2015
Ședința publică din data de 20.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte - G. M.
Grefier - C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamanta .. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 16.08.2014, emis de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 20.03.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.09.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, reclamanta .. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . DGAF nr._/ 16.08.2014, emis de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii, arată reclamanta:
- prin procesul-verbal contestat a fost sancționată cu două amenzi în cuantum de 1000 lei și, respectiv 2000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 28/ 1999 și art. 41 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 82/ 1991 republicată, reținându-se în sarcina sa că a emis bonuri prin aparatul de marcat electronic fiscal conținând denumirea generică a unor produse și că, la momentul controlului, nu era întocmit raportul de gestiune zilnic, după data de 07.08.2014;
- referitor la prima faptă, bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului vândut, iar nu marca acestuia;
- pentru cea de-a doua faptă, sunt atașate plângerii copii ale raportului de gestiune zilnic întocmit, care însă nu a putut fi prezentat la momentul controlului;
- răspunderea pentru cea de-a doua faptă revine persoanelor care aveau obligația de a întocmi acele documente contabile, iar nu societății înseși.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/ 2001, O.U.G. nr. 28/ 1999 și Legea nr. 82/ 1991, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/ 2013.
Intimata a formulat întâmpinare potrivit art. 205 din codul de procedură civilă (f. 50-55), prin care a solicitat respingerea plângerii, apreciind că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește prima faptă, arată intimata că bonul fiscal emis trebuie să cuprindă denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat, iar indicarea generică (ex: bere; suc) împiedică organul de control să realizeze verificarea corectă a gestiunii agentului economic.
Legat de ce-a de-a doua faptă, apreciază intimata că în mod corect a fost atrasă răspunderea societății comerciale, iar săvârșirea faptei este recunoscută de reprezentantul acestuia, cu ocazia completării notei explicative, la momentul controlului.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, potrivit art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă (f. 59-63), reiterând apărările din cuprinsul plângerii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată părților.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor DGAF nr._/ 16.08.2014 (f. 16), emis de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, reclamanta a fost sancționată ca urmare a controlului efectuat în data de 16.08.2014 – ora 15, la punctul de lucru din municipiul C., .. 30, aparținând .., după cum urmează:
- cu amendă în cuantum de 2000 lei, în temeiul art. 11 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 28/ 1999, pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. c) din același act normativ, reținându-se că, prin aparatul de marcat electronic fiscal emitea bonuri fiscale care nu conțineau denumirea fiecărui bun vândut, ci doar denumirea generică (ex: suc, bere);
- cu amendă în cuantum de 1000 lei, în baza art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/ 1991, pentru încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 lit. c) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că nu a putut întocmit raportul de gestiune zilnic, aferent perioadei 07.08.2014 – 16.08.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/ 1991.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16-17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Pentru prima faptă
Art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/ 1999 incriminează drept contravenție „emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin, 1”, iar art. 11 alin. 1 lit. a) prevede pentru această faptă amenda între 2000 lei și 4000 lei.
Art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/ 1999 stipulează – „Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.”
Pentru cea de-a doua faptă
Potrivit art. 41 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 82/ 1991- „Constituie contravenție următoarele fapte: 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. 3, cu privire la: (…) c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;”.
Art. 42 alin. 1 prima liniuță sancționează încălcarea acestor obligații cu amendă de la 300 lei la 4000 lei.
La rândul său, art. 6 alin. 1 din aceeași lege stipulează că „Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.”
Cât privește motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, constând în lipsa calității de subiect activ al celei de-a doua contravenții în ceea ce o privește pe .., instanța apreciază că încălcarea prevederilor art. 41 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 82/ 1991 nu poate fi imputată contravențional decât societății comerciale, obligată prin angajații/ reprezentanții săi a respecta normele legale ce reglementează activitatea contabilă și fiscală a agentului economic.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general (O.U.G. nr. 28/ 1999 și Legea nr. 82/ 1991 se adresează tuturor societăților comerciale); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că, din interpretarea art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, reiese că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție legală de temeinicie care, în cazul de față, nu a fost răsturnată de către reclamantă.
Astfel, în ceea ce privește prima faptă reținută de agenții constatatori, constând în emiterea bonuri fiscale care nu conțineau denumirea fiecărui bun vândut, ci doar denumirea generică, se observă că săvârșirea acesteia nu este contestată de reclamantă, care apreciază însă că mențiunile cuprinse în bunurile fiscale sunt suficiente pentru a nu se considera că s-au încălcat prevederile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/ 1999.
Instanța nu își însușește această apărare, întrucât aparatul de marcat electronic fiscal permite individualizarea oricărui produs prin arătarea denumirii generice (ex: bere) și a celei specifice (marca), pentru a se putea face o distincție clară între produsele de același fel vândute în cadrul aceleiași unități.
Pentru cea de-a doua faptă, reținută de agenții constatatori, calificată drept contravenție prin art. 41 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 82/ 1991, constând în necompletarea raportului de gestiune zilnic, aferent perioadei 07.08.2014 – 16.08.2014, se reține incidența O.M.P.F. nr. 3512/2008 – Anexa 1 Norme metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile:
• pct. 30. „(1) Contabilitatea analitica a bunurilor se poate tine pe baza uneia dintre următoarele metode: operativ-contabila, cantitativ-valorica, global-valorica. (2) Metoda operativ-contabila se poate aplica pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor si ambalajelor. (3) Metoda cantitativ-valorica se poate folosi pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor si ambalajelor. (4) Metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitica a mărfurilor si ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protecție în folosință, precum si a altor categorii de bunuri.”
• pct. 35. „(1) Metoda global-valorica se aplica pentru evidenta mărfurilor si ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fisa de cont pentru operațiuni diverse" (cod 14-6-22) și raportul de gestiune, după caz. (2) Potrivit acestei metode, contabilitatea analitica a mărfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atât la gestiune, cât si în contabilitate, iar verificarea concordantei înregistrărilor din evidenta gestiunii si din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate. (3) Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare si de ieșire a mărfurilor si ambalajelor si de depunere a numerarului din vânzare, iar în fisele valorice (ținute pe gestiuni în cadrul conturilor de mărfuri si ambalaje din contabilitate) înregistrările se fac pe baza acelorași documente. (4) Soldurile valorice ale mărfurilor si ambalajelor aflate în gestiune se verifica pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz.”
Potrivit acestor prevederi legale, reclamanta era obligată să întocmească raportul de gestiune, dar nu a prezentat acest document de evidență contabilă echipei de control, arătând în nota explicativă că nu l-a întocmit.
Deși susține, prin plângere, că avea întocmit raportul de gestiune, dar nu l-a putut prezenta echipei de control, totuși nu depune vreo dovadă în acest sens nici cu ocazia prezentei acțiuni (contrar mențiunii din cuprinsul plângerii).
Concluzionând, instanța reține că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, urmând a fi atrasă răspunderea contravențională a reclamantei, iar în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor stabilite de agenții constatatori se apreciază, față de situația de fapt anterior reținută și de criteriile prevăzute la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, că nu se impune înlocuirea vreunei amenzi cu avertismentul, societatea comercială funcționând din anul 2007 (anul înregistrării în registrul comerțului) și săvârșind, cu aceeași ocazie, un concurs de fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către reclamanta .. - CUI_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J13/ 1490/ 2007, cu sediul social în municipiul C., .. 30, jud. C. și cu sediul procesual ales în municipiul C., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 16.08.2014, emis de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală – CUI_, cu sediul în municipiul București, ., sector 5.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. M.G./27.07.2015;
Tehnored. jud. M.G./27.07.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3222/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3225/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
