Plângere contravenţională. Sentința nr. 4663/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 4663/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 22511/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr._

Sentința Civilă nr.4663

Ședința Publică din Data de 24 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: Judecător C. I.

Grefier: L. B.

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.06.2014, formulată de petenta S.C. N. C. S.R.L., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., ., Etaj 4, Apt. 57, J. C., reprezentată convențional prin Avocat Ș. A.-R., cu sediul profesional în Munic. Tulcea, ., J. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în Mun. C., ., J. C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 07.04.2015, 22.04.2015 și la 24.04.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 17.07.2014, sub nr._, petenta S.C. N. C. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ca va pronunța în cauză, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., să dispună:

- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.06.2014

- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale dispuse prin actul sancționator atacat, cu sancțiunea avertisment

- în ambele cazuri, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

I. Cererea de chemare în judecată:

Sub aspectul legalității actului sancționator, petenta a invocat nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 rap. la art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Echipa de control s-a prezentat la punctul de lucru al petentei, situat în C., ..1, la data de 10.06.2014, în jurul orelor 11:30, la o oră de vârf, în plin program de activitate, solicitând angajaților note de relații, cu o atitudine abuzivă și intimidând-o pe angajata C. M. C. pentru a completa fișa de identificare după dictare, cu un conținut practic sugerat.

La data de 11.06.2014, administratorul petentei s-a prezentat la sediul intimatului și a prezentat documentele solicitate, dând explicațiile cuvenite în legătură cu ziua anterioară, iar agenții constatatori i-au spus că nu mai este cazul să rămână, prezența sa nefiind necesară. Cu toate acestea, actul constatator a fost întocmit la data de 11.06.2014, orele 12:00, la sediul intimatului, cu mențiunea că se refuză semnarea acestuia, astfel că va fi comunicat prin poștă.

Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, petenta a învederat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, întrucât:

(1). petenta a încheiat cu numita C. M. C. Contractul individual de muncă nr.8/06.06.2014, în baza căruia aceasta a fost angajată pe perioadă determinată cuprinsă între 11.06.2014 și 13.09.2014, pe postul de operator procesare text și imagine;

(2). contractul fiind încheiat într-o zi de vineri, înscrierea acestuia în Registrul General de Evidență a Salariaților urma a fi făcută în prima zi lucrătoare ce urma, deci pe 10.06.2014 sau inclusiv pe 11.06.2014, zi în care practic salariata își începea activitatea;

(3). administratorul petentei i-a solicitat numitei C. M. C. să se prezinte la serviciu începând cu data de 11.06.2014, pentru că, până la această dată, nu era necesară prezența acesteia și, în plus, contractul trebuia înregistrat în Registrul General de Evidență a Salariaților;

(4). ziua de luni 09.06.2014, fiind a doua zi de Rusalii, este sărbătoare legală conform Codului Muncii – astfel că societatea nu a desfășurat activitate, întreg personalul fiind liber;

(5). la data de 10.06.2014, în jurul orelor 11:00, în timpul programului de lucru, numita C. M. C. s-a prezentat la punctul de lucru și i-a rugat pe ceilalți doi angajați, D. F. și L. I., să o lase să observe și ea modul în care se desfășura activitatea, pentru a se putea acomoda cu locul de muncă și pentru a ști ce are de făcut a doua zi; cei doi i-au explicat că nu are mare lucru de făcut și că ar fi mai bine să vină a doua zi la serviciu, așa cum i-a solicitat administratorul, întrucât prezența lor le disturbă activitatea – astfel că, în realitate, numita stătea practic în incinta punctului de lucru și vizualiza desfășurarea activității, prezența ei deranjând vizibil clienții.

(6). administratorul societății nu a avut cunoștință despre prezența pnumitei C. M. C. la punctul de lucru.

În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; art.260 alin.1 lit.(e) coroborat cu art.16 alin.1 din Codul Muncii rep..

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.13 – 27, din dosar).

Raportat la art.19 din O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/15.07.2014 (fila nr.10, din dosar).

II. Întâmpinarea:

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..

La data de 10.10.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că:

1. la data de 10.06.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control la locul de desfășurare a activității petentei, respectiv C., ..1, unde au identificat o persoană (C. M. C.) care desfășura activitate, la orele 11:53, pentru și sub autoritatea petentei;
2. din fișa de identificare completată de numita C. M. C., rezultă că aceasta, la data de 10.06.2014, a declarat pe proprie răspundere că desfășura activitate de la data de 09.06.2014, în funcția operator xerox, în baza unui contract de muncă, normă de patru ore pe zi, program de lucru 10:00 – 14:00, primind un salariu în cuantum de 340,00 lei; de asemenea, numitul I. L. a declarat prestarea activității în baza unui contract de muncă în funcția de operator dtp, cu normă de opt ore pe zi, pentru un salariu de 500,00 lei, cu mențiunea că lucrează împreună cu C. M. C. și cu A. A. (administrator);
3. din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților – dată a generării 10.06.2014, orele 12:14:23, a rezultat că numita C. M. C. nu figurează cu contract individual de muncă, petenta nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, care îi revenea în calitate de angajator (obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, în limba română, anterior începerii raporturilor de muncă);
4. Contractul individual de muncă nr.8/06.06.2014 a fost încheiat la data de 06.06.2014, semnat de salariată la data de 06.06.2014, transmis în în Registrul General de Evidență a Salariaților la data de 10.06.2014, deci după luarea la cunoștință a înștiințării, dar și ulterior efectuării controlului;
5. controlul a continuat la data de 11.06.2014, urmare a înștiințării . nr._/10.06.2014, semnate de C. M. C. în calitate de operator xerox, înștiințare prin care s-au solicitat documente petentei, în vederea finalizării controlului;
6. față de cele constatate cu ocazia controlului, inspectorii au încheiat Procesul verbal de control . nr._/11.06.2014, anexa de constatări și măsuri dispuse;
7. potrivit art.19 din Legea nr.108/1999 rep. privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, prin care se stabilesc drepturile inspectorilor de muncă de a dispune masuri obligatorii, s-au dispus măsuri de intrare in legalitate cu respectarea dispozițiilor art.16 alin.l și 2 din Codul muncii republicat, respectiv încheierea în forma scrisa a contractului individual de muncă, cu începerea activității de la data prestării efective a activității, și transmiterea acestuia în Revisal, conform art.4 alin.l lit.a și art.3 alin.2 lit.a – g din HG nr.500/2011, cu termen realizare la 18.06.2014;
8. față de cele constatate, inspectorii de muncă au considerat ca sunt întrunite condițiile prevederilor art.l din O.G.ur.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care au încheiat la sediul ITM C., la data de 11.06.2014, ora 12:00, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, fiind întrunite în totalitate elementele constitutive ale contravenției prevăzute si sancționate de art.260 alin.1 lit. (e) coroborate cu art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, rap.la art.l din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că patenta contestatoare a primit la munca o persoană fără a încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității – motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu amenda de 10.000,00 lei (minimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana depistată fără forme legale de angajare).

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.(e) din Codul Muncii rep.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedire,intimatul a depus la dosarul cauzei, înscrisuri (filele nr.48 – 70, din dosar).

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ.rep., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.07.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării actului sancționator în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor de la data întocmirii procesului verbal de contravenție (02.07.2014) (fila nr.70, din dosar).

Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:

1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Potrivit art.19 alin.1 și alin.3 din O.G. nr.2/2001, Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. …. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Cu referire expresă la art.19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a arătat că textul legal cuprinde anumite cerințe specifice pe care trebuie sa le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului, dar că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

În acord cu această interpretare, rezultă așadar că art.19 din O.G. nr.2/2001 atrage nulitatea relativă (și virtuală) a procesului verbal de constatare a contravenției numai în măsura în care petentului i se aduce o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun alt mod decât prin anularea procesul-verbal de contravenție.

Petenta invocă împrejurarea că administratorul său, prezent la sediul intimatului la data întocmirii actului sancționator, nu ar fi refuzat semnarea actului, agenții constatatori fiind cei care i-au spus că nu mai este cazul să rămână, prezența sa nefiind necesară. Pentru o astfel de apărare, în temeiul art.329 rap. la art.327 C.proc.civ.rep., instanța prezumă relativ că, având în vedere rațiunea pentru care administratorul petentei fusese convocat conform înștiințării . nr._/10.06.2014, anume aceea de a prezenta documentele necesare finalizării controlului și, prin urmare, de a se ajunge la o concluzie în privința săvârșirii sau nu a faptei contravenționale de către petentă, agenții constatatori nu puteau face astfel de aserțiuni la adresa administratorului petentei. Este de domeniul evidenței că prezența acestuia la sediul intimatului era necesară, de vreme ce agenții constatatori au emis înștiințarea, și este la fel de evident că, odată ce se prezentase pentru a fi finalizat controlul, agenții constatatori nu justificau niciun interes profesional în a-i cere să părăsească sediul intimatului.

Instanța constată că, în speță, se pot stabili fără niciun dubiu rezonabil împrejurările legate de redactarea procesului verbal de contravenție, respectiv că actul a fost încheiat la sediul intimatului. Instanța constată, de asemenea, că din actul sancționator contestat poate fi dedus refuzul reprezentantului legal al petentei în privința semnării procesului verbal de contravenție, la rubrica contravenient, fiind consemnată mențiunea refuză să semneze. În plus, în aplicarea art.19 alin.3 din O.G. nr.2/2001, împrejurarea că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor a fost justificată de agentul constatator care a consemnat că, la data, la ora și în locul încheierii actului, nu există nicio persoană care ar putea avea această calitate (fila nr.15, din dosar).

Având în vedere cele constatate, instanța reține că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea art.19 alin.1 și alin.3 din O.G. nr.2/2001.

Deși petenta a făcut trimitere și la art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, nu a motivat în niciun fel incidența în speță a dispoziției legale. Pe de altă parte, instanța constată că invocarea concomitentă a încălcării art.19 alin.1 și alin.3 din O.G. nr.2/2001 și a art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, generează o vădită contradicție în argumentarea petentei. Potrivit acestui din urmă text legal, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare ; obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Or, deși petenta a susținut că agenții constatatori i-au spus administratorului că nu mai este cazul să rămână, prezența sa nefiind necesară, pretinde, totuși, că, aceeași agenți constatatori, în momentul încheierii procesului-verbal, au omis să aducă la cunoștință administratorului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Cu referire expresă la art.16 alin.7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a statuat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În acord cu interpretarea dată în Decizia numărul XXII/19.03.2007, instanța reține că, în ceea ce privește susținerea că nu i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, trebuia indicat ce vătămare a suferit și, în mod suplimentar, de ce aceasta poate fi înlăturată numai prin anularea procesului verbal. Petenta nu a produs o astfel de argumentație.

Instanța apreciază că, sub aspectul legalității procesului-verbal, actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, neexistând nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.

Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 11.06.2014, petenta S.C. N. C. S.R.L.a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C., cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep..

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că, în calitatea sa de angajator, a primit la muncă pe numita C. M. C., începând cu data de 09.06.2014, fără a fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e)primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:

Cu titlu preliminar, instanța constată că societatea petentă contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție motivând, în esență, că numita C. M. C. se afla la punctul de lucru al petentei, la data de 10.06.2014, în scopul de a i se face o prezentare prealabilă asupra locului de muncă și asupra atribuțiilor de serviciu, venind în acest scop din proprie inițiativă.

Instanța nu își însușește situația de fapt dezvoltată de petentă, pentru toate considerentele ce succed.

Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de muncă pentru numita C. M. C., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii – conform extrasului privind interogarea REVISAL realizată la data de 10.06.2014, orele 12 :14 :23 (fila nr.54, din dosar).

Potrivit fișei de identificare atașate la fila nr.52 din dosar, la data de 10.06.2014, orele 11:53, numita C. M. C. a declarat pe proprie răspundere că, începând cu data de 09.06.2014, prestează activitate ca operator xerox în cadrul societății petente, cu normă de patru ore pe zi, de la 10:00 la 14:00, în condițiile în care a semnat contract de muncă, pentru un salariu în cuantum de 340,00 lei.

La rândul său, numitul L. I. a învederat inspectorilor că își desfășoară activitatea împreună cu numita C. M. C. și cu administratorul petentei (fila nr.53, din dosar). Dacă aceasta nu presta activitate la data de 10.06.2014, ci doar perturba prin prezență activitatea celorlalți angajați, cum de i s-a permis de către cei deranjați de prezența ei să primească înștiințarea . nr._/10.06.2014 și să o și semneze în calitate de operator xerox (fila nr.55, din dosar).

Contradicțiile care guvernează argumentația cererii de chemare în judecată sunt evidente și conduc instanța la concluzia că, în realitate, numita C. M. C. presta activitate pentru și sub autoritatea petentei, în condițiile descrise în fișa de individualizare.

C. M. C. a fost audiată ca martor în prezenta cauză și a recunoscut că, la data la care a completat fișa de identificare, se afla la muncă, pentru că semnase un contract individual de muncă cu petenta și se afla la începutul activității sale pentru și sub autoritatea petentei. A mai declarat martorul că, la aceeași dată, lucra pentru petentă de mai puțin de o săptămână (fila nr.90, din dosar).

Față de claritatea celor reținute din declarația martorului, susținerea acestuia din finalul declarației, în sensul că venise pentru a vedea cum ar fi trebuit să procedeze în munca ce urma a fi prestată, urmează a fi respinsă ca neveridică (fila nr.90, din dosar). Se mai impune a reține că, contrar susținerilor petentei, martorul nici nu a făcut trimitere la așa zisa intimidare și scriere după dictare la care ar fi fost supus cu ocazia completării fișei de identificare. De asemenea, faptul că data de 09.06.2014 a reprezentat o sărbătoare legală nu dovedește, așa cum pretinde petenta, că nu s-a desfășurat activitate la punctul de lucru.

Instanța va înlătura declarația martorului L. I. ca neveridică și subiectivă atâta timp cât acesta a menționat în fișa de identificare că își desfășoară activitatea împreună cu C. M. C., iar C. M. C. a recunoscut prestarea activității pentru și sub autoritatea petentei la data efectuării controlului (fila nr.82, din dosar).

Instanța conchide că situația de fapt descrisă de petentă este neveridică, probatoriul administrat în cauză demonstrând realitatea situației de fapt reținute prin actul sancționator contestat în cauză.

2.4. Încadrarea juridică:

Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

2.5.Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.

De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție ci, dimpotrivă, recunoaște săvârșirea contravenției, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.

3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep.

Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.

În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că aplicarea amenzii contravenționale corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente. Sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.

Sub aspectul pericolului social concret al faptei, instanța își însușește toate argumentele invocate de intimat prin întâmpinare. În acest sens, este de reținut că fapta contravențională reținută afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat pentru perioada lucrată fără contract de muncă precum și regimul asigurărilor sociale instituit in beneficiul salariatului, având, de asemenea, efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.

Mai reține instanța că munca nedeclarată are repercusiuni atât asupra lucrătorului care prestează muncă fără forme legale, în sensul că este lipsit de protecție socială, dar și asupra angajatorului care este lipsit de posibilitatea legală de a responsabiliza pe lucrator pentru eventuale pagube produse de acesta.

4. Soluția instanței:

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța:

- va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. N. C. S.R.L., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.06.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C.

- va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.06.2014.

II. Asupra cheltuielilor de judecată solicitate de petentă:

Având în vedere soluția dispusă pe fondul cauzei și art.453 C.proc.civ.rep., instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de petentă privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

III. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ.rep., cu referire la art.453 C.proc.civ.rep., instanța va lua act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ. rep.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ. rep.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ. rep.,

prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. N. C. S.R.L., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., ., Etaj 4, Apt. 57, J. C., reprezentată convențional prin Avocat Ș. A.-R., cu sediul profesional în Munic. Tulcea, ., J. Tulcea, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.06.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în Mun. C., ., J. C., ca neîntemeiată.

Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/11.06.2014.

Respinge capătul de cerere formulat de petentă privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, ca neîntemeiat.

Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2015.

Președinte, Grefier,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. C.I. / ­­02.10.2015;

Tehnored. Grf. L.B. / ­­02.10.2015/ 4 exp.

Comunicat 2 exp.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3818/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 4022/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4512/2015. Judecătoria CONSTANŢA Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 4494/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 3818/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 4022/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 4310/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 4816/2015. Judecătoria CONSTANŢA Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4355/2015. Judecătoria CONSTANŢA