Plângere contravenţională. Sentința nr. 5418/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5418/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 36291/212/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 5418/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiuni civile formulată de petentul V. D. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședință publică la data de 27.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 12.05.2015, când, a hotărât:
INSTANTA
La data de 30.10.2014, petentul V. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 20.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat, reținându-se în sarcina sa că, la data de 20.10.2014, circulând cu autoturismul proprietate personală, pe . C. spre ., nu ar fi acordat prioritate unui pieton, aflat pe trecerea de pietoni. Petentul a contestat atât legalitatea, cât și temeinicia procesului – verbal, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea acestei fapte.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând că, din planșele fotografice, reiese în mod clar că cele reținute de agentul constatator reflectă adevărul. În același timp, intimatul apreciază că aspectele susținute de petent nu sunt dovedite, acesta având posibilitatea de a vedea pietonii aflați pe marcajul pietonal. În susținerea apărărilor formulate, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar două fotografii, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și certificatul de omologare.
La termenul de judecată din data de 18.02.2015, instanța a încuviințat, în cauză, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri. De asemenea, a apreciat necesar a se depune înregistrarea video, pe suport DVD, a faptei constatate prin procesul – verbal. Aceasta a fost înaintată la dosar pentru termenul din 27.04.2015, când s-a procedat la vizionarea sa, în ședința de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 20.10.2014, în sarcina petentului, s-a reținut fapta prevăzută de art. 135 litera h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, acesta fiind sancționat, în baza art. 100 alineat 3 din ordonanță, cu amendă de 360 lei. Fapta a fost constatată cu mijloace tehnice, fiind depuse la dosar, înregistrarea video și fotografiile realizate la data și ora reținute în cuprinsul procesului - verbal.
Petentul contestă acest proces – verbal, atât sub aspectul legalității sale, cât și sub acel al temeiniciei faptelor reținute în sarcina sa.
În conformitate cu art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului - verbal.
În cadrul acesteia, instanța va da eficiență celor statuate deja în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în deciziile Curții Constituționale. Astfel, materia dreptului contravențional intră în sfera aplicabilității prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana ce are calitate de contravenient beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil. În acest sens, în legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acest act se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În situația formulării unei plângeri împotriva acestuia, prezumția este contestată și, ca urmare, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei actului, pe baza probelor administrate.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal:
Art. 16 din O.G.2/2001 stabilește cerințele de conținut ale procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Art. 17 din O.G.2/2001 sancționează cu nulitatea absolută, procesul – verbal, pentru lipsa unor date determinate, expres prevăzute de lege: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, respectiv, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data comiterii acesteia sau semnătura agentului constatator.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 atrage nulitatea procesului – verbal doar în condițiile în care aceasta a provocat o vătămare contravenientului, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului – verbal.
Ca motive de nelegalitate a procesului – verbal, petentul a invocat încălcarea art. 19 din O.G. 2/2001, prin încheierea actului în lipsa unui martor, a art. 109 alineat 2 din O.U.G. 195/2002, prin neconsemnarea în procesul – verbal a înregistrării contravenției cu un mijloc tehnic, a art. 16 din O.G. 2/2001, prin neindicarea exhaustivă a textelor de lege aplicabile și prin încadrarea juridică greșită a faptei.
În primul rând, contrar susținerilor petentului, instanța constată că, în procesul – verbal este identificat mijlocul tehnic cu care a fost constatată contravenția – aparatul radar și autovehiculul pe care era instalat, fiind, astfel, îndeplinită cerința prevăzută de art. 109 alineatul 2 din O.U.G. 195/2002.
De asemenea, instanța observă că, în această situație, devin incidente dispozițiile alineatului 3 ale aceluiași articol, potrivit cărora: „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”, astfel că va înlătura ca neîntemeiate și criticile petentului vizând încheierea procesului – verbal în lipsa unui martor asistent.
În al doilea rând, în ceea ce privește art. 16, din perspectiva încadrării juridice pe care petentul o reclamă, pe de o parte, ca eronată, iar, pe de altă parte ca incompletă:
Încadrarea juridică a faptei a fost făcută prin procesul – verbal astfel: fapta săvârșită este prevăzută de art. 135 litera h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alineat 3 litera b) din O.U.G. 195/2002.
Instanța apreciază că aceasta este corectă și completă.
Astfel, potrivit art. 135 litera h) din Regulamentul de aplicare a ordonanței, conducătorul auto este obligat a acorda prioritate „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.”
Conform 100 alineat 3 litera b) din O.U.G. 195/2002, în forma aflată în vigoare la data încheierii procesului – verbal, constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”
Interpretările pe care le prezintă petentul în cuprinsul plângerii pentru mențiunile cuprinse în procesul – verbal cu privire la aceste aspecte sunt lipsite de orice fundament, nefiind nevoie de nicio modificare sau îndreptare a acestor mențiuni, ele fiind indicate corect și complet.
În consecință, instanța reține că procesul – verbal contestat respectă cerințele de legalitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului –verbal, petentul a contestat săvârșirea faptei.
Așa cum s-a arătat mai sus, persoana ce are calitate de contravenient beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Salabiaku împotriva Franței a arătat că aceasta nu este una absolută, fiecare sistem de drept putând opera cu prezumții de fapt și de drept, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta vreme cât statele respectă anumite limite și nu încalcă dreptul la apărare.
În legătură că acesta, instanța de judecată, în fața căreia este contestat procesul – verbal, este obligată a asigura dreptul la apărare al petentului, într-o procedură judiciară contradictorie și publică.
În ceea ce privește regimul probatoriu în această materie – sarcina probei, forța probantă a procesului – verbal, se rețin următoarele aspecte:
În legislația națională, O.G. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la administrarea probelor și la valoarea probantă a procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Potrivit art. 33 alineat (1) din ordonanță, „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei”, iar conform art. 34 alineat 1, „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 2361 și ale art. 405 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.”
Prin art. 47 se prevede expres că dispozițiile ordonanței se completează cu cele ale Codului de Procedură Civilă.
În legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acesta, având caracterul unui act administrativ, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. Această prezumție nu este, în sine, contrară art. 6 paragraful 2 din Convenției Europene a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se respectă principiul proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, din perspectiva dreptului la apărare al petentului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza H. și alții împotriva României (paragrafele 12 și 14), următoarele:
„Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 par. 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr._/00,(dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999).
………………………………………………………………………………………
14. În acest sens, Curtea subliniază, în primul rând, că prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul – verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiilor reclamanților.”
În speță, instanța constată că petentului i-au fost asigurate toate garanțiile unui proces echitabil în procedura judiciară angajată în fața instanței, acesta fiind în măsură a-și exprima punctul de vedere asupra aspectelor de fapt și de drept reținute în procesul – verbal, prin motivele plângerii formulate, a-și expune cauza și a-și face apărările. Prin plângerea formulată, petentul a invocat o situație de fapt contrară celei reținute în procesul – verbal contestat, iar acesta a avut posibilitatea, de a administra în fața instanței, probe, care să dovedească această situație de fapt, dar nu a făcut-o.
Analizând probele administrate in cauza, instanța apreciază că organul constatator a făcut dovada existentei contravenției si a săvârșirii ei, cu vinovăție, de către petent.
Astfel, pe de o parte, atestatul operatorului radar, certificatul de omologare și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar probează legalitatea constatării faptei, din punctul de vedere al cerințelor impuse pentru operatorul radar și pentru aparatul radar cu care a fost constatată contravenția.
Pe de altă parte, înregistrarea video și fotografiile realizate de acest aparat radar, atestă cele consemnate în procesul – verbal, fiind identificat autoturismul petentului și fapta reținută în sarcina sa. Așa cum reiese din înregistrarea video, petentul nu a oprit la trecerea de pietoni, deși un pieton era angajat în traversare, aflându-se pe sensul său de mers.
Având în vedere cele arătate, va fi înlăturată apărarea petentului, întrucât aceasta este în contradicție cu probele administrate în cauză.
Ca atare, instanța reține că probele administrate în cauză demonstrează legalitatea și temeinicia procesului – verbal, apărările pârâtului nefiind în măsură să le răstoarne.
În considerarea motivelor de fapt și de drept expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 20.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. D. cu domiciliul în Constanta, ., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. cu sediul în Constanta, ., nr. 246, J. C. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 12.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored jud LIP/03.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5680/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5417/2015.... → |
|---|
