Plângere contravenţională. Sentința nr. 6785/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6785/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 6785/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 6785/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședință publică la data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015, și 09.06.2015 când a hotărât:
INSTANTA
La data de 14.08.2014, petenta .. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 01.08.2014.
În motivarea plângerii, aceasta a arătat că a fost sancționată pentru faptele prevăzute de art. 41 pct. 2 literele c) din Legea 82/1991 republicată a contabilității, de art. 10 litera c) din O.U.G. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și art. 270 3 alineat 1 din Legea 31/1990 a societăților. S-a reținut în sarcina sa că, la data controlului efectuat la punctul său de lucru, s-a constatat că societatea nu a prezentat fișe de magazie pentru perioada 01.07.2014 – 31.07.2014, aferente gestiunii bucătărie și nu a completat raportul de gestiune pentru gestiunea bar aferent datei de 31.07.2014, că bonurile fiscale emise de casa de marcat conțin denumiri generice și nu specifice și că a emis facturi fiscale fără menționarea capitalului social. Pentru aceste fapte, petenta a fost sancționată cu amendă în valoare totală de 7.000 lei. Prin plângere, s-a contestat legalitatea și temeinicia procesului – verbal, dar și proporționalitatea sancțiunilor aplicate cu gradul scăzut de pericol social al faptelor reținute. Ca urmare, petenta a solicitat, în principal, anularea actului contestat, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a arătat că a dobândit calitatea de intimată, în conformitate cu dispozițiile H.G. 520/2013 și a solicitat respingerea plângerii, apreciind că procesul – verbal este legal întocmit, respectând normele de drept aplicabile.
În probațiune, ambele părți au solicitat proba cu înscrisuri.
Înscrisurile depuse au fost următoarele: procesul – verbal atacat și nota explicativă, anexă la acesta, monetar, note de recepție, bonuri fiscale, facturi fiscale și adrese.
La termenul de judecată din data de 28.01.2015, instanța a stabilit cadrul procesual pasiv în cauză.
Instanța a încuviințat, în cauză, proba cu înscrisuri, la termenul de judecată din data de 23.03.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 01.08.2014, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată pentru săvârșirea a trei fapte contravenționale.
Prima dintre ele este cea prevăzută de dispozițiile art. 41 pct.2 litera c) din Legea 82/1991 a contabilității, reținându-se că petenta nu a prezentat, pentru perioada 01.07.2014 – 31.07.2014, fișe de magazie pentru gestiunea bucătărie și raport de gestiune zilnic pentru data de 31.07.2014, pentru gestiunea bar. Pentru aceasta, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 2.500 lei.
O altă faptă este prevăzută de dispozițiile art.10 litera c) din O.U.G. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, reținându-se în sarcina petentei faptul că bonurile fiscale conțin denumiri generice și nu specifice și nu conțin cantitatea produsului comercializat. Pentru aceasta, s-a aplicat petentei o amendă contravențională de 2.000 lei.
De asemenea, cu ocazia aceluiași control, s-a constatat că petenta ar fi încălcat dispozițiile art. 74 din Legea 31/1990 a societăților, prin emiterea de facturi fiscale fără menționarea capitalului social al societății. S-a aplicat petentei amenda contravențională în sumă de 2.500 lei.
În conformitate cu art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului - verbal.
În cadrul acesteia, instanța va da eficiență celor statuate deja în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în deciziile Curții Constituționale. Astfel, materia dreptului contravențional intră în sfera aplicabilității prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana ce are calitate de contravenient beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil. În acest sens, în legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acest act se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În situația formulării unei plângeri împotriva acestuia, prezumția este contestată și, ca urmare, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei actului, pe baza probelor administrate.
Petenta a invocat ca motiv de nelegalitate a procesului - verbal, indicarea eronată de către organul constatator a temeiului de drept, anume OMFP 3515/2008, pentru prima faptă contravențională reținută, aspect ce reprezintă, în opinia petentei, o descriere eronată a faptei, ce ar echivala cu nedescrierea acesteia, conducând la o nulitate absolută a procesului – verbal.
Instanța constată că, în cuprinsul procesului – verbal, faptele au fost descrise, arătându-se în mod concret și exact că petenta nu a prezentat fișele de magazie și raportul de gestiune, cu indicarea gestiunii și a perioadelor de timp aferente.
În ceea ce privește textele de lege încălcate, organul constatator a menționat art. 6 din Legea 82/1991 și OMEF 3515/2008, dar și încadrarea juridică a faptei contravenționale – art. 41 alineat 2 litera c) din Legea 82/1991 republicată. Indicarea OMEF 3515 în loc de OMEF 3512 este o simplă eroare materială ce nu poate echivala cu nedescrierea faptei, așa cum susține petenta, astfel încât instanța va înlătura ca neîntemeiat acest motiv de plângere.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Petenta a invocat prin plângere netemeinicia faptelor reținute în sarcina sa și, în subsidiar, lipsa de proporționalitate a sancțiunilor aplicate cu gradul de pericol social al faptelor.
În ceea ce privește prima faptă:
Fișele de magazie și raportul de gestiune reprezintă documente financiar – contabile al căror regim juridic este stabilit prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile, cu Anexa 1 cuprinzând Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar – contabile și Anexa 2 - Normele specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar – contabile.
Astfel, pentru fișele de magazie, potrivit Anexei 2, Partea a III –a, Grupa a III-a, „Bunuri de natura stocurilor”, la pct. IX, se stabilesc următoarele: la ce servesc, ca „document de evidenta la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor si stocurilor bunurilor, cu una sau cu doua unități de măsura, după caz; document de contabilitate analitica în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri)”, modul de întocmire și completare, „într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material”, păstrarea și circulația acestui document.
De asemenea, conform pct. 35 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar – contabile, raportul de gestiune reprezintă un document financiar – contabil utilizat în metoda global – valorică, ce se completează pe baza documentelor de intrare și ieșire a mărfurilor.
Prin Normele specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar – contabile, cuprinse în anexa 2 a acestui Ordin, sunt reglementate în mod expres regulile referitoare la modul de completare al documentelor financiar - contabile, având un conținut minim obligatoriu, circulația, înregistrarea și arhivarea acestora.
Conform art. 6 alineat 1 din Legea 82/1991, „Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.”
Art. 41 pct.2 litera c) din același act normativ dispune că: „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;” constituie contravenție.
Deci, în ceea ce privește fișele de magazie pentru gestiunea bucătărie și raportul de gestiune pentru gestiunea bar, petenta avea obligația de a le întocmi, a le deține la acest punct de lucru și a le prezenta cu ocazia controlului.
De altfel, prin nota explicativă anexată procesului – verbal și întocmită la data încheierii acestuia, petenta nu contestă obligația întocmirii acestor documente contabile, ci arată, prin reprezentantul acesteia, că acestea nu sunt completate.
Cea de-a doua faptă este prevăzută de dispozițiile art. 10 alineat 1 litera c) din O.U.G. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Potrivit acestei norme, așa cum aceasta era în vigoare la data încheierii procesului – verbal contestat, constituie contravenție, „emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin, (1);”, iar aceste date sunt: „denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.”
Deci, printre cerințele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă bonul fiscal se află și denumirea bunului, dar și cantitatea.
Concret, în sarcina petenței s-a reținut că, în bonurile fiscale, nu a fost indicată denumirea specifică a produsului, în ceea ce privește țigările marca Kent și cantitatea pentru băutura Jagermeister comercializată.
Petenta a apreciat că indicarea mărcii Kent, este suficientă, fără a fi necesar a se menționa denumirea completă, adică Kent Silver. Petenta a depus facturile de achiziție a acestor bunuri.
Din cuprinsul facturii nr._ – fila 12 din dosar, rezultă că petenta a achiziționat în vederea comercializării mai multe tipuri de țigări aparținând mărcii Kent. În aceste condiții, este necesar a se identifica pe bonul fiscal denumirea completă, întrucât dacă în gestiunea societății se poate stabili . de țigări ale mărcii Kent, pe baza facturilor de achiziție și a documentelor de intrare în gestiune, aceste bunuri trebuie identificate similar și în documentele de ieșire din gestiune, tocmai pentru a se putea verifica legalitatea operațiunilor efectuate de agentul economic.
În ceea ce privește bunul comercializat și identificat în cuprinsul bonurilor fiscale ca Jagermeister, acesta fiind o băutură, este evident, pentru aceleași considerente, că bonul fiscal trebuie să cuprindă cantitatea vândută.
Or, din cuprinsul bonurilor fiscale anexate procesului – verbal și necontestate de petentă, rezultă că pentru țigările marca Kent nu a fost menționată denumirea completă a acestora, iar pentru Jagermeister nu a fost indicată cantitatea, încălcându-se astfel de către petentă, dispozițiile art. 4 din O.U.G. 28/1999 mai sus citate.
Cea de-a treia faptă se referă la încălcarea art. 74 din Legea 31/1990 a societăților.
Conform art. 74 alineat 1 și 3:
„(1) În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în comerț, emanând de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu.
…………………………………………………………………………………………………..
(3) În documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea provin de la o societate cu răspundere limitată, se va menționa și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, se vor menționa atât capitalul social subscris, cât și cel vărsat.”
Petenta nu contestă emiterea facturilor fiscale identificate în cuprinsul procesului – verbal fără mențiunea capitalului social, dar apreciază că, prin art. 159 din Codul Fiscal i se recunoaște dreptul de a corecta informațiile cuprinse în facturile fiscale, și, de asemenea, că această mențiune nu modifică baza de impozitare, astfel încât nu trebuia sancționată pentru această faptă.
Aspectele învederate de petentă nu sunt de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, dreptul de a corecta informațiile sau incidența mențiunii asupra bazei de impozitare neavând relevanță sub acest aspect.
În consecință, având în vedere cele de mai sus, instanța reține temeinicia procesului – verbal, apărările petentei nefiind de natură și în măsură a o înlătura.
În ceea ce privește caracterul excesiv al sancțiunilor aplicate, invocat de petentă în plângere:
În primul rând, se observă că amenzile aplicate pentru fiecare dintre cele trei fapte contravenționale se încadrează în limitele stabilite în actele normative ce le reglementează.
În privința pericolului social al faptelor săvârșite de petentă, instanța reține următoarele:
Pe de o parte, pericolul social al faptei ce constituie contravenție este evaluat prin norma legală, odată cu stabilirea de către legiuitor a sancțiunii/sancțiunilor aplicabile.
Analiza pericolului social concret revine instanței, care o va face, în soluționarea plângerii îndreptate împotriva procesului – verbal, în temeiul dispozițiilor art. 32 alineat 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Din acest punct de vedere, în speță, această analiză, nu se poate rezuma la perspectiva prezentată de petentă, care apreciază caracterul scăzut al pericolului social prin raportare la lipsa intenției de a obține un profit de pe urma acestor fapte și prin comparație cu consecințele sancțiunilor aplicate asupra activității petentei.
Ceea ce încalcă petenta prin faptele săvârșite este ordinea de drept în materia funcționării societăților, și, în materie financiară și economică. Actele normative în baza cărora a fost sancționată cuprind reguli clare, îndeplinind exigența predictibilității, edictate în vederea asigurării desfășurării în condiții de legalitate a activităților economice, valorile sociale apărate fiind absolut necesare într-un stat de drept.
Petenta are calitatea de profesionist ce desfășoară o activitate economică, ce presupune nu numai cunoașterea, dar și respectarea regulilor specifice funcționării sale în condiții de legalitate, dar și activității sale.
Fără a se încălca vreun drept fundamental, exigența cerută în funcționarea și exercitarea unei profesii sau unei activități cu un anumit profil sau specificitate, manifestată prin reguli distincte impuse în derularea ei, este absolut firească într-un stat de drept.
Pe de altă parte, responsabilitatea pentru consecințele sancțiunii amenzii, îi revine, în exclusivitate acesteia, neputând fi transferată nici organului constatator, care a aplicat în mod corect legea și nici instanței de judecată, ca motiv pentru a înlătura temeinicia procesului – verbal sau a anula sau modifica măsurile din cuprinsul său.
De aceea, în speță, instanța consideră că sancțiunea amenzii, dispusă prin procesul – verbal nu este excesivă, fiind respectate limitele prevăzute de actelor normative în baza cărora a fost aplicată, și, de asemenea, cerința proporționalității ei cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de petentă.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în C., .. 20, ., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în sector 5, București, Apolodor, nr. 17, împotriva procesului – verbal . nr._ din data de 01.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 09.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored jud LIP/30.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6792/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6817/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
