Plângere contravenţională. Sentința nr. 6952/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6952/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 23370/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Mun. C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 23._
SENTINTA CIVILA nr. 6952
Ședința Publică din data de 11 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor . nr._/02.07.2014, formulată de petenta S.C. P. R. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Costinești, ., J. C. și cu sediul procesual ales la C.. Av. B. R. din Mun. C., ., J. C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în Mun. C., ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod proc. civilă rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 26.05.2015, 02.06.2015 și 11.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă rep., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 23.07.2014, sub nr.23._, petenta S.C. P. R. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Constața ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.07.2014
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
I. Cererea de chemare în judecată:
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, pentru argumentele ce succed.
La data de 01.07.2014, agenți constatatori din cadrul intimatului au făcut un control inopinat la sediul societății petente, respectiv la Hotelul din Costinești.
În incinta hotelului, la recepție, se aflau două tinere, recepționera D. A. R. (angajată a societății) și prietena sa, numita Poplacă Dumitrița. Aceasta din urmă se afla în incinta Hotelului deoarece în ziua respectivă a susținut un interviu în prezența altor patru candidate, fiind selectată de administratorul societății în vederea angajării. În timp ce aștepta pe administratorul societății în vederea perfectării cererii de angajare și a celorlalte documente, discuta împreună cu recepționera, pe care o cunoștea fiind prietene, despre sarcinile și atribuțiile pe care urma a le îndeplini în această calitate. Era evident pentru oricine că Poplacă Dumitrița nu se afla în exercitarea unei activități în cadrul societății neavând nicio atribuție în acest sens și neexistând niciun alt indiciu care să conducă agenții constatatori la concluzia că ar fi angajată a firmei.
În ciuda opoziției tinerelor, agenții constatatori au înmânat celor două fișe deidentificare, obligându-le să le completeze "după dictare"", sub amenințarea sancționării în caz de refuz sau a formulării unei plângeri penale, menționând totodată că prezența administratorului societății nu este necesară.
Ulterior, după ce au luat de fișele completate, agenții constatatori au lăsat la societate o înștiințare în baza căreia, la data de 03.07.2014, un reprezentant al petentei urma să se prezinte la sediul intimatului cu documentele solicitate.
La data de 02.02.2014, contabilul societății petente s-a prezentat la sediul intimatului, prezentând situația salariaților societății, ștatele de plată și pontajele, precum și contractul individual de muncă încheiat pe data de 02.07.2014 cu Poplacă Dumitrița și înregistrat în REVISAL.
D-na contabil a explicat agenților că au interpretat eronat prezența numitei Poplacă Dumitrița în incinta Hotelului ca fiind "în perioadă de probă", deoarece aceasta nu fusese încă angajată și hotelul nu necesita prezența concomitentă a două recepționere nici măcar în perioada de plin sezon, fiind un hotel cu capacitate mică de cazare. În plus, cazările la hotel au început din data de 26.06.2014, astfel încât a fost suficientă o singură recepționeră în tura de zi, pe timpul nopții hotelul fiind supravegheat de administratorul societății.
Cu toate acestea, inspectorii au întocmit procesul verbal de contravenție și au aplicat amenda de 10.000 lei, considerând, fără temei, că Poplacă Dumitrița se afla în exercițiul activității fără să aibă contract de muncă încheiat cu societatea.
La data controlului, petenta a prezentat pontajele și statele de plată pentru angajații societății, inclusiv pentru Poplacă Dumitrița, dar inspectorii intimatului nu au făcut nicio mențiune în acest sen, nu au consemnat controlul în Registrul societății și au redactat procesul verbal de contravenție . nr._/02.07.2014 pe baza unei simple supoziții, fară să revină asupra acesteia nici după prezentarea tuturor documentelor societății. Nu a existat niciun motiv care să determine inspectorii intimatului să considere că Poplacă Dumitrița se afla în incinta Hotelului în calitate de angajată și că presta o anume activitate.
În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; art.260 alin.1 lit.(e) coroborat cu art.16 alin.1 din Codul Muncii rep..
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.9 – 29, din dosar).
Raportat la art.19 din O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/18.07.2014 (fila nr.6, din dosar).
II. Întâmpinarea:
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 25.08.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că:
- la data de 01.07.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control la locul de desfășurare a activității petentei, respectiv hotel, aparținând societății petente, unde au identificat două persoane (D. A. R. și Popleacă Dumitrița) care desfășurau activitate, la orele 17:10, pentru și sub autoritatea petentei. Din fișa de identificare completată de numita Popleacă Dumitrița, rezultă că aceasta, la data de 01.07.2014, a declarat pe proprie răspundere că desfășura activitate de la data de 01.07.2014, în funcția ajutor, normă de două ore pe zi, program de lucru 15:30 – 17:30, precizând că nu are contract de muncă, fiind în probă;
- din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților – dată a generării 01.07.2014, a rezultat Popleacă Dumitrița nu figurează înregistrată cu contract individual de muncă, petenta nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, care îi revenea în calitate de angajator (obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, în limba română, anterior începerii raporturilor de muncă);
- controlul a continuat la data de 02.07.2014 urmare a înștiințării . nr._/01.07.2014, semnate de numita D. A. R. în calitate de recepționer, înștiințare prin care s-au solicitat petentei, în vederea finalizării controlului, dosarele personalului angajat, ștatele de plată, pontajele aferente lunii iunie 2014, evidența salariaților;
- reprezentantul legal al petentei nu a dat curs invitației inspectorilor de muncă de a se prezenta cu documentele solicitate, motiv pentru care, față de cele constatate cu ocazia controluluzi, inspectorii au încheiat Procesul verbal de control . nr._/02.07.2014, anexa de constatări și măsuri dispuse;
- potrivit art.19 din Legea nr.108/1999 rep. privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, prin care se stabilesc drepturile inspectorilor de muncă de a dispune masuri obligatorii, s-au dispus măsuri de intrare in legalitate cu respectarea dispozițiilor art.16 alin.l și 2 din Codul muncii republicat, respectiv încheierea în forma scrisa a contractului individual de muncă, cu începerea activității de la data prestării efective a activității, și transmiterea acestuia în Revisal, conform art.4 alin.l lit.a și art.3 alin.2 lit.a – g din HG nr.500/2011, cu termen realizare la 10.07.2014;
- față de cele constatate, inspectorii de muncă au considerat ca sunt întrunite condițiile prevederilor art.l din O.G.ur.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care au încheiat la sediul ITM C., la data de 02.07.2014, ora 14:00, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, fiind întrunite în totalitate elementele constitutive ale contravenției prevăzute si sancționate de art.260 alin.1 lit. (e) coroborate cu art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, rap.la art.l din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că patenta contestatoare a primit la munca o persoană fără a încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității – motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu amenda de 10.000,00 lei (minimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana depistată fără forme legale de angajare).
Se învederează instanței că, față de dispozițiile art.31 – art.33 din Codul Muncii, perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă, iar în model cadru al contractului individual de muncă prevede ca și clauză perioada de proba și obligația angajatorului de a încheia în formă scrisă contractul în condițiile art.16 alin.l din Codul Muncii, anterior începerii activității și negocierea acestei clauze.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.(e) din Codul Muncii rep.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei, înscrisuri (filele nr.53 – 67, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 și ale art.183 alin.1 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost remisă prin intermediul serviciilor poștale, la data de 18.07.2014, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 23.07.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție (05.07.2014), în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.67, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate care să vizeze neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 02.07.2014, petenta S.C. P. R. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C., cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că, în calitatea sa de angajator, a primit la muncă pe numita Popleacă Dumitrița, începând cu data de 01.07.2014, fără a fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e)primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că societatea petentă contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție motivând, în esență, că numita Popleacă Dumitrița se afla la sediul petentei la data de 01.07.2014 întrucât, în urma interviului susținut în concurență cu alte patru candidate și fiind selectată de administratorul societății în vederea angajării, îl aștepta pe acesta pentru perfectarea cererii de angajare și a celorlalte documente, la momentul sosirii inspectorilor de muncă aceasta discutând cu prietena sa, recepționera hotelului, despre sarcinile și atribuțiile pe care urma a le îndeplini.
Instanța nu își însușește situația de fapt dezvoltată de petentă, pentru toate considerentele ce succed.
Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de muncă pentru numita Popleacă Dumitrița, nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii – conform extrasului privind interogarea REVISAL realizată la data de 01.07.2014 (fila nr.60, din dosar)
Potrivit fișei de identificare atașate la fila nr.59 din dosar, la data de 01.07.2014, orele 17:10, numita Popleacă Dumitrița a declarat pe proprie răspundere că, începând cu data de 01.07.2014, prestează activitate ca ajutor în cadrul societății petente, cu normă de două ore pe zi, program de lucru 15:30 – 17:30, în condițiile în care nu a semnat contract de muncă și nici nu a negociat cu petenta un cuantum al salariului (nici net, nici brut).
Instanța va înlătura declarația martorului Popleacă Dumitrița (căsătorită D.) ca neveridică și subiectivă.
Cu ocazia primei audieri, martorul a declarat că, într-adevăr, la data efectuării în fapt a controlului, nu încheiase cu petenta contract individual de muncă în formă scrisă, aspect pe care l-a consemnat în fișa de identificare pe care o recunoaște atașată la fila nr.59, din dosarul cauzei – dar că, de fapt, prezența sa la recepția hotelelui s-ar explica prin faptul că venise să aducă actele în vederea angajării (fila nr.87, din dosar).
Instanța reține că martorul a declarat inițial în vădită contradicție cu susținerile petentei care, învederase prin cererea introductivă de instanță că numita Popleacă Dumitrița susținuse un interviu, fusese selectată și îl aștepta pe administratorul societății pentru perfectarea cererii de angajare și a celorlalte documente.
Prin declarația olografă întocmită de același martor și depusă la dosarul cauzei, martorul susținea că i s-ar fi comunicat să aducă actele în vederea angajării pentru a începe cât mai repede acticitatea în cadrul petentei (fila nr.81, din dosar). În aceeași notă a contradictorialității, petenta a arătat prin cererea de chemare în judecată că, dimpotrivă, contabilul societății, prezentându-se la sediul intimatului la data de 02.07.2014, în urma convocării primite, a explicat inspectorilor muncii că au interpretat eronat prezența numitei Poplacă Dumitrița în incinta Hotelului ca fiind "în perioadă de probă", deoarece aceasta nu fusese încă angajată și hotelul nu necesita prezența concomitentă a două recepționere nici măcar în perioada de plin sezon, fiind un hotel cu capacitate mică de cazare; că, în plus, cazările la hotel au început din data de 26.06.2014, astfel încât a fost suficientă o singură recepționeră în tura de zi, pe timpul nopții hotelul fiind supravegheat de administratorul societății.
Prin urmare, în timp ce martorul susține că, în numele petentei, i s-a cerut să prezinte actele spre angajare pentru a începe cât mai repede activitatea, petenta susține din contră – nu avea nevoie de un al doilea recepționer și, logic fiind, nu se impunea a-i cere pretinsului candidat la interviu să aducă actele exact în ziua în care acesta fusese selectat. Nu mai puțin adevărat, este de gândit care ar fi fost logica organizării pretinsului interviu dacă martorul fusese selectat în considerarea relației de prietenie cu recepționera hotelului: datorită prieteniei noatre (martor și recepționera D. A. R.), am fost selectată de proprietarul hotelului în funcția de recepționer (fila nr.81, din dosar).
Cu ocazia celei de a doua audieri, martorul și-a însușit cu titlu de lecție memorată mecanic pasaje din cererea de chemare în judecată, omițând contradicțiile pe care noua depoziție le genera în raport cu cea dată anterior, dar și faptul că scăpase esențialul, anume exactitatea datelor memorate. Martorul a arătat, de această dată că, în urma unui interviu susținut în ziua precedentă, se afla, într-adevăr la recepia hotelului la data efectuării în fapt a controlului, dar venise cu intenția de a depune acte în eventualitatea unei angajări (fila nr.126, din dosar). Două contradicții majore naște această depoziție a martorului în raport cu apărările petentei. Petenta a învederat că martorul se afla în incinta hotelului pentru că în ziua respectivă, deci la data de 01.07.2014, susținuse interviul în concurență cu alte patru candidate și, selectată fiind, îl aștepta pe administratorul societății în vederea angajării. Prin urmare, martorul și petenta au uitat să se pună de acord în privința datei la care s-ar fi susținut așa zisul interviu. Au omis, în egală măsură, să se pună de acord asupra faptului dacă angajarea era doar o eventualitate, sau dimpotrivă, o certitudine pe cale să se producă chiar în data efectuării în fapt a controlului.
Reține instanța însă că martorul a memorat fidel și fără contradicții susținerile petentei în referire la așa zisa intimidare și scriere după dictare la care martorul ar fi fost supus cu ocazia completării fișei de identificare.
Instanța apreciază astfel de susțineri ca tendențioase și neprobate. Atitudinea pe care martorul a avut-o cu ocazia celor două audieri – a se vedea încheierea de ședință din data de 12.01.2015, nu este de natură a crea nici măcar o presupoziție cu privire pretinsul comportament al inspectorilor muncii și, cu atât mai puțin, o certitudine probată. Dacă aflat în fața instanței care îl audia, martorul a avut o atitudine total necuviincioasă, cerând instanței pe ton ridicat mă lăsați și pe mine să spun?, este de întrebat retoric cum ar fi putut să fie constrâns de cei doi inspectori de muncă să scrie după dictare sau să i se insufle o asemenea teamă prin pretinse amenințări cu sancțiuni contravențiuonale sau plângeri penale.
Conchide instanța că situația de fapt descrisă de petentă este neveridică și, deși s-a vrut a fi concordantă cu declarația martorului Popleacă Dumitrița (căsătorită D.), nu s-a coroborat cu aceasta tocmai pentru că martorul a memorat mecanic teze ale cererii introductive de instanță, dar, cu ocazia audierii, a uitat aspectele de detaliu și omis percepția pe care ex propriis sensibus instanța și-o formează asupra persoanei și personalității martorului.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție ci, dimpotrivă, recunoaște săvârșirea contravenției, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
Deși perioada pentru care inspectorii de muncă au identificat-o pe numita Popleacă Dumitrița (căsătorită D.) ca prestând activitate pentru și sub autoritatea petentei este una redusă, care, teoretic vorbind, ar fi putut fundamenta soluție de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentui, instanța reține că se opune unei astfel de soluții o circumstanță personală agravantă, anume poziția total nesinceră pe care petenta a înțeles să o adopte în cadrul prezentului litigiu.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că aplicarea amenzii contravenționale corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente. Sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
Sub aspectul pericolului social concret al faptei, instanța își însușește toate argumentele invocate de intimat prin întâmpinare. În acest sens, este de reținut că fapta contravențională reținută afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat pentru perioada lucrată fără contract de muncă precum și regimul asigurărilor sociale instituit in beneficiul salariatului, având, de asemenea, efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
Mai reține instanța că munca nedeclarată are repercusiuni atât asupra lucrătorului care prestează muncă fără forme legale, în sensul că este lipsit de protecție socială, dar și asupra angajatorului care este lipsit de posibilitatea legală de a responsabiliza pe lucrator pentru eventuale pagube produse de acesta.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța:
- va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. R. S.R.L., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.07.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C.
- va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertisment.
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.07.2014.
II. Asupra cheltuielilor de judecată:
Raportat la soluția dispusă pe fondul cauzei, în temeiul art.453 C.proc.civ.rep., instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de petentă cu privire la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
III. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ. rep.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ. rep.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ. rep.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. R. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Costinești, ., J. C. și cu sediul procesual ales la C.. Av. B. R. din Mun. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.07.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în Mun. C., ., J. C..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertisment.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.07.2014.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de petentă cu privire la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că, în prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 11.06.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 11.06.2015/ 4 exp.
Comunicat 2 exp.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6966/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7786/2015. Judecătoria... → |
|---|
