Plângere contravenţională. Sentința nr. 7085/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7085/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 40143/212/2014
Dosar nr.40._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7085
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : Minaev I.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petent M. A., cu domiciliul în C., ., ., J. C., în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL POLITIEI RUTIERE CONSTANTA, cu domiciliulîn C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea încheiere:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 24.11.2014, sub numărul 40._, petentul M. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/22.11.2014, pe care l-a criticat sub aspectul legalității și al temeiniciei.
În motivarea cererii, acesta a învederat că, în mod nelegal, prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei (9 puncte-amendă), fiindu-i aplicată, totodată, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, fiind oprit de un agent constatator din cadrul intimatului, în noaptea de 21-22.11.2014, ora 02:15, în municipiul C., și testat cu un aparat Drager, mijloc tehnic certificat, care a indicat prezența în aerul expirat a alcoolului, valoarea indicată fiind de 0,22 mg/l alcool pur în aerul expirat, în baza valorii insuficient de precise indicate de acest mijloc tehnic certificat, fără a se folosi un mijloc tehnic verificat și omologat metrologic – etilometru, în contradicție cu dispozițiile legale în materie, și fără a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, agentul instrumentator procedând la dresarea actului administrativ de sancționare contestat. Petentul a mai învederat că nu a consumat băuturi alcoolice anterior opririi sale în trafic de către agentul constatator, nesăvârșind astfel contravenția ce i s-a reținut în sarcină.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fără a fi depus însă vreun înscris în acest sens.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a arătat că actul administrativ de sancționare contestat este legal și temeinic, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat cu amendă, suspendarea dreptului de a conduce și cu reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât, în data de 22.11.2014, a condus autoturismul marca BMW, înmatriculat sub numărul_, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, acest aspect de fapt fiind dovedit prin testarea cu aparatul Drager, mijloc tehnic certificat, în condițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, care a decelat o concentrație alcoolică de 0,22 mg/l alcool pur în aerul expirat de petent cu ocazia opririi sale în trafic.
Intimatul a mai învederat că petentul a semnat actul administrativ de sancționare contestat fără a formula obiecțiuni și fără a solicita să îi fie prelevate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 195/2002, ale OG nr. 2/2001 și ale HG nr. 1391/2006.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând alăturat întâmpinării: raportul agentului constatator, fotocopia lizibilă a procesului verbal de contravenție, testul nr. 53/22.11.2014, efectuat cu aparatul Drager, buletinul de calibrare al acestuia.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 22.11.2014, de agentul principal de poliție C. V. din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei, corespunzătoare unui număr de 9 puncte-amendă, fiindu-i aplicată și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 22.11.2014, ora 02:13, a condus autoturismul marca BMW, înmatriculat sub nr._, pe . C., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, concentrația de alcool pur în aerul expirat, stabilită cu ocazia testării cu aparatul Drager, fiind de 0,22 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. 53/22.11.2014. Prin același act administrativ, în temeiul art. 111 alin. 1 lit. c din același act normativ, față de petent a fost dispusă și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Prin raportare la data încheierii procesului verbal de contravenție contestat – 22.11.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 18 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 24.11.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar, pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională într-un cuantum ridicat și suspendarea dreptului de a conduce urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că actul administrativ de sancționare contestat se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, însă, în privința temeiniciei aspectului relativ la concentrația alcoolică din sângele petentului, stabilită de agentul instrumentator cu ajutorul mijlocului tehnic certificat este necesar a se analiza și dispozițiile legale relative la acest aspect.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 187/2012, în forma aflată în vigoare începând cu data de 01.02.2014, stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe psihoactive se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.
Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenței în organism a unor substanțe psihoactive se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, iar potrivit alin. 4, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În consonanță cu dispozițiile alin. 5, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
În concordanță cu prevederile înscrise în alin. 6, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
Conform art. 102 alin. 3 lit. a din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal, având denumirea marginală - conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiune.
În consonanță cu prevederile art. 109 alin. 1 și alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, putându-se realiza și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Din analiza coroborată a dispozițiilor cuprinse în art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 și în art. 336 Cod penal, instanța apreciază că elementul material al contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 îl constituie conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană având o îmbibație alcoolică mai mică sau egală cu 0,80 mg/l alcool pur în sânge.
Din analiza coroborată a prevederilor art. 88 și a celor ale art. 109 alin. 2, precitate, instanța apreciază că stabilirea îmbibației alcoolice în vederea angajării răspunderii contravenționale a conducătorului auto se poate realiza numai cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic – etilometru, supus verificării metrologice periodice, nu și cu ajutorul aparatului Drager – etilotest, mijloc tehnic certificat, supus doar calibrării, nu și verificării metrologice, dispozițiile cuprinse în art. 88 alin. 4 fiind derogatorii de la cele înscrise în art. 109 alin. 2, norma generală în materie.
În fundamentarea acestei concluzii, instanța reține că potrivit Ordinului nr. 120 din 14 iunie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 012-05 Etilometre, emis de Ministerul Economiei și Comerțului, publicat în Monitorul Oficial nr. 664 bis din 26 iulie 2005, art. 2 par. 1 și 2 din Anexă, etilotestul este un mijloc de detecție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat, iar, în cazul în care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool, pe când etilometrul este un mijloc de măsurare destinat măsurării automate a concentrației masice de etanol în aerul alveolar expirat de către o persoană.
Având în vedere că, în acord cu dispozițiile legale precitate, etilotestul este numai un mijloc de detecție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat și că informațiile de măsurare furnizate de acesta nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool și că aparatul Drager folosit pentru testarea contravenientului se încadrează în categoria mijloacelor de detecție de tip etilotest, agentul de poliție care a instrumentat actul administrativ de sancționare contestat în cauză, în vederea angajării răspunderii contravenționale a petentului, trebuia să procedeze la stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat cu ajutorul etilometrului, care este, potrivit Normei de metrologie legală NML 012-05 Etilometre, art. 2 par. 1, mijlocul de măsurare destinat măsurării automate a concentrației masice de etanol în aerul alveolar expirat de către o persoană, și care, ca mijloc tehnic omologat, este supus verificărilor metrologice, fie la stabilirea îmbibației alcoolice în sânge, prin recoltarea de la petent de mostre biologice.
În acest sens, din analiza prevederilor Ordinului nr. 148 din 15 mai 2012 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. – 2012, emis de Biroul Român de Metrologie Legală, publicat în Monitorul Oficial nr. 361 din 29 mai 2012, Anexa, prevede la nr. crt. 35 L121 Etilometre L121-1, rezultă că etilometrul este supus aprobării de model, verificării metrologice inițiale și verificării metrologice periodice/anuale.
Pentru aceste motive, instanța reține că etilometrul, nu etilotestul, este mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic cu care se realizează stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat, în sensul art. 88 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, situație în care, având în vedere și că, astfel cum s-a arătat în precedent, informațiile de măsurare indicate de etilotest nu asigură garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool, în acord cu prescripțiile Normei de metrologie legală NML 012-05 Etilometre, apreciază că angajarea răspunderii contravenționale a petentului din prezenta cauză, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, s-a realizat în mod nelegal, cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
De asemenea, față de concluzia anterioară, potrivit căreia informațiile indicate de etilotest nu asigură garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat, sub aspectul stabilirii concentrației de alcool pur în aerul expirat de petent, este netemeinic, intimatul nefăcând dovada, cu mijloacele de probă permise de lege, obținute în urma testării contravenientului cu un etilometru, mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, ori în urma prelevării de mostre biologice, că petentul, la momentul constatării contravenției reținute în sarcina sa, avea o îmbibație alcoolică mai mică sau egală cu 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, constatând că actul administrativ de sancționare contestat în cauză este nelegal și netemeinic, cererea de chemare în judecată formulată de petent urmează să fie admisă, iar procesul verbal de contravenție ., nr._/22.11.2014 urmează să fie anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de petentul M. A., cu domiciliul în C., ., ., J. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C.,
Anulează procesul verbal de contravenție ., nr._/22.11.2014.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Minaev I. D. M.
red.jud..M.I./30.06.2015
tehnored.D.M.13.07.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7892/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7086/2015.... → |
|---|
