Plângere contravenţională. Sentința nr. 7266/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7266/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 7266/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7266
Ședința publică din data de 18.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. D.-A.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent T. A. și pe intimat D. P. LOCALA DIN C. PRIMARIEI MUNICIPIULUI CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională DPLC_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin reprezentant convențional avocat Tudorus C., petenta fiind lipsă.
Instanța constată că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Intimata prin reprezentant arată că renunță la excepțiile invocate în întâmpinare.
Instanța ia act că intimata prin reprezentant renunță la excepțiile invocate în întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța declară deschisă cercetarea procesului și acordă cuvântul părților prezente în vederea propunerii de probe.
Intimata prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Deliberând asupra probatoriului solicitat, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri, excepții procesuale, apărări sau alte incidente care nu au fost soluționate în cursul procesului, declara cercetarea judecatoreasca inchisa iar în baza art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile și acordă cuvantul in dezbateri pe fondul cauzei.
Intimata prin reprezentant arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei în funcție de probatoriul încuviințat în cauză.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, astfel că în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă închide dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.11.2014, sub nr._, petenta T. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/22.10.2014 încheiat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând instanței anularea acestuia, cu consecința exonerării de sancțiunile dispuse. De asemenea, a solicitat și restituirea sumei de 600 lei achitată pentru ridicarea mașinii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată cu amenă contravențională în cuantum de 200 lei pentru că a parcat autoturismul proprietate personală pe locul destinat persoanelor cu dizabilități situat pe .-a fost ridicat și autoturismul, fiind nevoită să achite suma de 600 lei.
Contestatoarea a susținut că cele reținute în sarcina sa nu îi sunt imputabile. A învederat că, într-adevăr, a parcat autoturismul pe . destinat persoanelor cu dizabilități nu era determinat și delimitat de cel al persoanelor fizice, nefiind semnalizat corespunzător.
A afirmat că în acea seară a plătit o taxă de parcare unei persoanei special angajate astfel că, dacă ar fi parcat pe locul personelor cu dizabilități, această persoană i-ar fi atras atenția.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
La cererea de chemare în judecată petenta a anexat înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru înc uantum de 20 lei, în conformitate cu art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C. a depus întâmpinare (f.18-20), prin care a invocat excepția inadmisibilității restituirii sumei de 600 lei, susținând că nu poate fi judecată în cadrul unei plângeri contravenționale, ci pe calea unei acțiuni separate. Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, afirmând că nu intimatul este cel care a încasat suma de bani, ci societatea comercială.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic și cuprinde poate mențiunile impuse de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a anexat documentația ce a stat la baza procesului-verbal de contravenție.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.10.2014 (f.24), petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 448/2006 și sancționată de art. 100 alin. 1 lit. f) din același act normativ. Totodată, s-a dispus ridicarea autovehiculului marca Audi cu nr. de înmatriculare_ conform art. 100 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 448/2006.
În sarcina petentei s-a reținut că în ziua de 22.10.2014, ora 20:55, pe . Conturi, a parcat voluntar autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare CT-31-1VP pe locul de parcare adaptat, rezervat și semnalat prin semn internațional pentru persoane cu dizabilități.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate cazuri de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va analiza procesul-verbal de contravenție instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Prin urmare, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Din probele administrate în cauză, instanța constată că petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Mai mult, din fotografiile efectuate la momentul săvârșirii faptei contravenționale (filele 27-29), instanța constată că fapta reținută în sarcina contestatoarei se confirmă, observându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 22.10.2014, ora 20:49 era parcat pe locul de parcare destinat persoanelor cu dizabilități, loc semnalizat prin indicator, precum și marcaj special.
Pentru aceste motive, instanța reține că petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa iar sancțiunea amenzii a fost corect aplicată și individualizată.
Cât privește măsura complementării a ridicării autoturismului, instanța constată că aceasta a fost dispusă în temeiul disp. art. 100 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006, care prevăd că parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv. Cât privește dispoziția de ridicare a autoturismului, aceasta a fost luată în baza art. 20 din HCLM nr. 184/2013.
Prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul leii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, s-a hotărât că îÎn cazul în care autoritatea administrației publice locale adoptă hotărâri pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă. Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
Sancțiunea nulității intervine ca urmare a nerespectării competenței de reglementare a autorităților administrației publice locale în această materie și pentru încălcarea normelor de tehnică legislativă consacrate prin art. 4 alin. (3), art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului, inclusiv actele autorităților administrației publice locale, se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, și prin art. 81 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Regulile în materie de competență, fiind de strictă interpretare și aplicare, înseamnă că un organ al administrației publice nu poate adopta/emite acte în afara competenței sale prevăzute prin lege și nici nu își poate atribui competențe proprii, de reglementare, în afara celor prevăzute de lege și actele administrative de autoritate de nivel superior, sancțiunea pentru încălcarea acestor norme de ordine publică referitoare la competență fiind nulitatea absolută a actului administrativ astfel emis/a Bineînțeles că autoritățile administrației publice au competența de a acționa pentru organizarea executării și executarea în concret a legii, ceea ce implică și adoptarea, în acest scop, a unor reglementări specifice de nivel secundum legem, însă competența de reglementare a unei proceduri de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost concepută de legiuitorul delegat (Guvern) ca un atribut de competența exclusivă a autorității centrale, astfel încât vidul de reglementare existent la nivelul Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernuluinr. 195/2002 nu poate fi acoperit prin adoptarea unor hotărâri de către autoritățile deliberative ale autorităților administrației publice locale.
În concluzie, în privința acestei chestiuni, competența de reglementare a unei proceduri de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost concepută de legiuitorul delegat (Guvern) ca un atribut de competența exclusivă a autorității administrației centrale, iar autoritatea administrației publice locale nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Văzând cele mai sus reținute de Înalta Curte, precum și faptul că în speță măsura ridicării autoturismului petentei a fost luată prin hotărâre de consiliu local, instanța reține că aceasta este nelegală, motiv pentru care va dispune anularea măsurii complementare.
Totodată, ca o consecință a anulării acestei măsuri, în temeiul principiului restitutio in integrum instanța va obliga intimatul să restituie petentei suma de 600 lei achitată către LITORAL CONNECT SRL pentru ridicarea autoturismului, Instanța nu poate reține apărarea intimatului în sensul că cererea de restituire este inadmisibilă pe calea plângerii contravenționale, de vreme ce suma a fost achitată în temeiul aplicării unei sancțiuni complementare, care a fost anulată, operând principiul restitutio in integrum.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, ca urmare a constatării ca legală și temeinică fapta reținută în sarcina petentei, instanța reține în parte culpa procesuală a acesteia în declanșarea prezentului litigiu, motiv petru care o va obliga pe aceasta să plătească intimatului cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză, respectiv suma de 300 lei reprezentând onorariu de avocat, suportat conform chitanței de plată nr. 261/17.12.2014 (f.21).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta T. A. cu domiciliul în C., ., ., scara A, . în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C. cu sediul în C., județ C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.10.2014.
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție - cu privire la măsura complementară privind ridicarea autoturismului.
Obligă intimatul să restituie petentei suma de 600 lei achitată de aceasta către LITORAL CONNECT S.R.L. pentru ridicarea autoturismului.
Menține în rest procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Obligă petenta să plătească intimatului suma de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. D.-AlexandraPostolici I.
Red. Jud. S. D. A. / 07.12.2015 / 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 07.12.2015
emis 2 ..2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7265/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Întoarcere executare. Sentința nr. 7981/2015. Judecătoria... → |
|---|
