Plângere contravenţională. Sentința nr. 9580/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9580/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9333/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. 9._
Sentința civila nr. 9580
Ședința publica din 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent D. T. F. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 31.03.2015, sub numărul 9._, petentul D. T. F. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/16.03.2015, pe care l-a contestat sub aspectul temeiniciei, învederând că situația de fapt reținută prin acesta nu corespunde realității, pietonul pășind pe marcajul pietonal după ce acesta a trecut de marcaj, intimatului revenindu-i sarcina de a dovedi, prin probele administrate, veridicitatea celor reținute în sarcina sa, în caz contrar, ca o aplicație a principiului „in dubio pro reo” și a prezumției de nevinovăție, impunându-se anularea, ca netemeinic, a procesului verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și cele ale O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat cererii introductive de instanță.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
De asemenea, petentul a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii contravenționale formulate, învederând că actul administrativ de sancționare contestat este legal și temeinic, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, sancțiunile contravenționale aplicate petentului fiind legale și proporționale cu gradul de pericol al contravențiilor ce i s-au reținut în sarcină, acesta fiind sancționat pentru că nu i-a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal și pentru că nu purta centura de siguranță.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, ale H.G. nr. 1391/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse alăturat întâmpinării, inclusiv mijloace materiale de probă: fotografii și înregistrare video.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți, și proba cu mijloacele materiale de probă: fotografii și înregistrare video, solicitată de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 16.03.2015 de inspectorul de poliție C. N. D. din cadrul intimatului, contravenientul a fost sancționat cu avertisment, fiind dispusă măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere al acestuia, precum și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (în continuare, Regulamentul) și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 16.03.2015, la ora 12:36, a condus pe . C. autoturismul LAND ROVER, înmatriculat sub numărul_, pe banda I a sensului de mers, și a virat la dreapta pe . acorda prioritate de trecere unui pieton care traversa din dreapta sa, pe marcajul pietonal, la culoarea verde a semaforului.
Prin același proces verbal, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 195 de lei, corespunzătoare unui număr de 2 puncte-amendă, și cu 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 și sancționate de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se, cu aceeași ocazie, că nu a avut cuplată centura de siguranță.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat – 16.03.2015, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 4 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 31.03.2015, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar, pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și suspendarea exercitării dreptului de a conduce urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că actul administrativ de sancționare contestat ., nr._ se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. De asemenea, situația de fapt reținută de agentul constatator este probată și cu mijloacele materiale de probă depuse de intimat: fotografii (filele 14-15) și înregistrare video, din analiza cărora rezultă că, în momentul în care autoturismul condus de petent s-a apropiat de marcajul pietonal, un pieton se angajase în traversarea străzii, ajungând pe sensul de mers al petentului, din stânga acestuia, aflându-se deja pe marcajul pietonal, pe a III-a bandă a sensului de mers pe care se afla petentul. De asemenea, instanța apreciază că actul administrativ de sancționare contestat se bucură de prezumția relativă de veridicitate și în privința constatării personale a agentului constatator în sensul nepurtării în trafic de către contravenient a centurii de siguranță, petentul neinvocând și nedovedind situația de fapt contrară sub acest aspect.
În drept, potrivit art. 135 lit. h din Regulament, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. b O.U.G. nr. 195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Conform art. 111 alin. 1 lit. c, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. 3 din același act normativ.prevederi din Art. 196 din capitolul VII, sectiunea 2, subsectiunea 1 (Regulament din 2006) la data 01-dec-2006 pentru Art. 102 din capitolul VII
Art. 196
(1) Conducatorului de autovehicul sau tramvai, depistat în trafic încalcând o norma rutiera pentru care se dispune sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce si care prezinta la control dovada înlocuitoare a permisului de conducere retinut pentru o fapta savârsita anterior, aflata în termenul de valabilitate, i se retine dovada prezentata si i se elibereaza o noua dovada, a carei valabilitate nu poate depasi termenul de valabilitate al primei dovezi.
(2) Daca cea de-a doua fapta este una dintre cele prevazute la art. 102 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, politistul rutier elibereaza titularului permisului o dovada înlocuitoare fara drept de circulatie.
(3) Dovada înlocuitoare a permisului de conducere, retinuta în conditiile prevazute la alin. (1), se trimite la serviciul politiei rutiere al judetului care îl are în evidenta pe contravenient, împreuna cu raportul de retinere.
Art. 197
(1) Permisul de conducere al unei persoane declarate inapta din punct de vedere medical de catre o institutie medicala autorizata se retrage de catre serviciul politiei rutiere pe raza caruia îsi desfasoara activitatea medicul de familie care are în evidenta persoana respectiva.
(2) Seful serviciului politiei rutiere dispune retragerea permisului de conducere si îl pastreaza la sediul unitatii pâna la încetarea cauzelor pentru care a fost retras. în situatia în care conducatorul de autovehicul sau tramvai are domiciliul ori resedinta pe raza altui judet, seful serviciului politiei rutiere care a dispus masura tehnico-administrativa trimite permisul de conducere la serviciul politiei rutiere din judetul care îl are în evidenta, împreuna cu un raport de retragere.
Potrivit art. 98 alin. 2, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, în consonanță cu dispozițiile alin. 4 lit. d ale aceluiași articol, contravențiile din clasa a II-a de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 4 și 5 de puncte-amendă. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 109/2014 pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 1 ianuarie 2015, salariul minim brut pe economie este de 975 de lei.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că acțiunea petentului, care, în timp ce a condus pe . LAND ROVER, înmatriculat sub numărul_, pe banda I a sensului de mers, și a virat la dreapta pe .-a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa din stânga sa, la culoarea verde a semaforului, și care se afla deja pe marcajul pietonal de pe sensul său de mers – pe banda a III-a de circulație, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, astfel că sancționarea acestuia cu avertisment, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și dispunerea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea acestei contravenții, sunt legale.
În drept, potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
În concordanță cu prevederile art. 97 alin. 4 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (în continuare, Regulamentul), sunt exceptați de la obligația de a purta centura de siguranță: conducătorii de autoturisme pe timpul executării manevrei de mers înapoi sau care staționează; femeile în stare vizibilă de graviditate; conducătorii de autoturisme care execută servicii de transport public de persoane, în regim de taxi, când transportă pasageri; persoanele care au certificat medical în care să fie menționată afecțiunea care contraindică purtarea centurii de siguranță; instructorii auto, pe timpul pregătirii practice a persoanelor care învață să conducă un autovehicul pe drumurile publice sau examinatorul din cadrul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere.
În conformitate cu prevederile art. 99 alin. 2, amenda contravențională din clasa I de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a. Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 teza I din același act normativ, nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare.
În concordanță cu dispozițiile art. 98 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a guvernului. De asemenea, conform alin. 4 lit. a al aceluiași articol, contravențiile din clasa I de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 2 și 3 puncte-amendă. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1091/2014, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 1 ianuarie 2015, salariul minim brut pe economie este de 975 de lei.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că acțiunea petentului, care a condus un autoturism pe . C., fără a purta centură de siguranță, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din același act normativ, situație în care sancționarea acestuia cu amendă în cuantum de 195 de lei(2 puncte-amendă) și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare constând în 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea acestei contravenții, sunt legale.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale a avertismentului aplicate petentului de agentul constatator, având în vedere natura juridică a plângerii contravenționale, de cale de atac exercitată de petent împotriva actului administrativ de sancționare și împrejurarea că situația petentului nu poate fi agravată în propria cale de atac, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul instrumentator.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale a amenzii aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petent, constând în nerespectarea obligației de a purta centură de siguranță în timpul conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, are un grad ridicat de pericol social și constituie, pe fondul nerespectării altor norme de circulație, una dintre inacțiunile care se înscriu în lanțul cauzal de producere a accidentelor de circulație grave, soldate cu vătămarea semnificativă a integrității corporale sau sănătății ori cu decesul participanților la trafic, așa cum rezultă din statisticile oficiale existente pe domeniul de internet www.politiaromana.ro, astfel că, pentru aceste motive, se impune menținerea amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator, în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru a-i atrage atenția contravenientului asupra gradului de pericol social ridicat al contravenției ce i s-a reținut în sarcină și asupra urmărilor pe care o astfel de faptă le poate avea. În acest context, instanța apreciază că, pentru responsabilizarea petentului și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, este necesară menținerea sancțiunii contravenționale principale aplicate acestuia, în cuantumul minim prevăzut de lege, de 170 de lei (2 puncte-amendă).
Pentru aceste motive, constatând că procesul verbal de contravenție contestat este legal și temeinic și că sancțiunile aplicate prin acesta au fost în mod just individualizate, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul D. T. F., CNP-_, CONSTANTA, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul in Constanta, jud., Constanta, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/16.03.2015.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 10.09.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./16.09.2015 /4.ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9933/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9935/2015.... → |
|---|
