Pretenţii. Sentința nr. 1962/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1962/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 30661/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr. 1962
Ședința publică din 23.02.2015
PREȘEDINTE: L. Focsa
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât I. I. C. MG C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 12.02.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 26.09.2014,reclamanta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ C. MG C. la plata sumei de 566 lei reprezentând contravaloare factură neachitată, la plata daunelor interese moratorii aferente debitului principal în cuantum de 141 lei, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între cele două părți s-au desfășurat raporturi comerciale potrivit contractului de vânzare-cumpărare, care avea ca obiect transmiterea dreptului de proprietate de către reclamantă către pârâtă asupra unor produse alcoolice ambalate.
Reclamanta a arătat că a înțeles să-și execute propriile obligații, sens în care a livrat pârâtei produsele care au constituit obiectul derivat al contractului însă pârâta în calitate de cumpărător nu a înțeles să achite prețul produselor nici până la data formulării cererii.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii, în conformitate cu disp. art. 1535 Cod Civil, de la data scadenței, respectiv data perfectării contractului de vânzare-cumpărare și până la achitarea lor integrală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1350, art. 14, art. 1719 și art. 1535 Cod Civil.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens la dosarul cauzei următoarele: notificare pârâtă și dovadă comunicare (f.3- f.7), fișă cont client (f. 4), factura nr._/06.12.2011 (f.5), tabel calcul dobândă legală perioada 06.12._14 (f.6.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 80 lei.
La data de 14.10.2013 în urma precizărilor solicitate de instanță, reclamanta a depus la dosar tabel de calcul penalități, din care rezultă cuantumul penalităților solicitate, respectiv suma de 145,42 lei aferentă perioadei 06.12._14 reprezentând dobândă legală.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În cadrul ședinței publice din data de 12.02.2015 reclamanta a precizat cuantumul capătului de cerere principal solicitat, respectiv suma de 566 lei și cuantumul capătului de cerere accesoriu solicitat, respectiv suma de 145,42 lei reprezentând dobândă legală calculată în perioada 06.12._14.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamantă în calitate de vânzător și pârâtă în calitate de cumpărător s-au desfășurat relații între profesioniști în baza unui contract de vânzare –cumpărare încheiat în formă simplificată.
În baza acestor relații comerciale reclamanta a livrat marfa și a emis factura fiscală_/06.12.2011 în valoare de 716,19 lei (f.5) reprezentând contravaloarea bunurilor livrate, factura fiind semnată și ștampilată de către pârâtă.
În cuprinsul facturii este menționat că aceasta se achită în termen de 14 zile, respectiv până la data de 20.12.2011.
În drept, instanța are în vedere disp. art. 1270 cod civil potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și cele ale art. 1516 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și în caz contrar, poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: i) să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; ii). să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;iii). să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Față de aceste dispoziții legale și de înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, pentru considerentele care urmează:
Astfel, instanța constată că din înscrisurile depuse la dosar constând în factura fiscală_/06.12.2011 semnată și ștampilată de către pârâtă este dovedită relația contractuală a celor două părți și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă.
Totodată, din fișa de cont client a pârâtei (f.4), rezultă că aceasta din urmă datorează reclamantei un debit restant de 566,19 lei.
Constatând dovedită executarea obligației de către reclamantă, instanța reține că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale ce reies din factura fiscală_/06.12.2011, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă cu privire la obligația principală sunt întemeiate, astfel că, având în vedere și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 566 lei, și principiul disponibilității, urmează a obliga pârâta la plata sumei de 566 lei cu titlu de debit restant.
Referitor la dobânda pretinsă de către reclamantă, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 1523 alin. 1 lit. d C.Civ., pârâta este de drept în întârziere pentru îndeplinirea obligației de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul unei întreprinderi și disp. art. 1535 alin. 1 Cod Civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
De asemenea, instanța are în vedere și prev. art. 2 din OG 13/2011 conform cărora în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea precum și disp. art. 2 ind. 1 din același act normativ potrivit căruia în raporturile dintre profesioniști dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.
Or, față de faptul că dreptul de creanță al reclamantei izvorăște dintr-un contract civil încheiat în formă simplificată, între profesioniști, iar cerința exigibilității este îndeplinită, factura fiind scadentă de la data de 20.12.2011 conform mențiunii de pe acest înscris, instanța constată caracterul întemeiat al pretențiilor reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, astfel încât constată că pârâta datorează dobândă legală începând de la data scadenței, 20.12.2011 și până la data precizată de către reclamantă, respectiv 26.09.2014 în cuantum de 198,39 lei.
În consecință, având în vedere precizarea reclamantei cu privire la capătul de cerere accesoriu solicitat, respectiv suma de 145,42 lei, și principiul disponibilității, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata sumei de 145,42 lei cu titlu de dobândă legală calculată asupra debitului restant de 566 lei, calculată de la data scadenței până la data de 26.09.2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța are în vedere dispozițiile art. 453 Cod Proc. Civ. conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța constată că pentru debitul principal și accesoriu solicitat taxa de timbru datorată este de 64,62 lei.
Totodată, instanța reține că în ceea ce privește onorariul de avocat solicitat, reclamanta a depus dovada achitării acestuia conform facturii . nr. 147/10.11.2014 și chitanței nr. AAIDACT100/27.11.2014 în valoare de 186 lei.
În consecință, în temeiul disp. art. 453 Cod Proc. Civ. instanța va obliga pârâta la plata sumei de 250,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 186 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 64,62 lei reprezentând taxă de timbru datorată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta ., CUI – RO -_, cu sediul ales in CONSTANTA, ., nr. 82 în contradictoriu cu pârâta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ C. MG C., CUI – RO_, cu sediul in SLOBOZIA, .. 14, ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 566 lei cu titlu de debit restant.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 145,42 lei cu titlu de dobândă legală calculată asupra debitului restant de 566 lei, calculată de la data scadenței până la data de 26.09.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 186 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 64,62 lei reprezentând taxă de timbru datorată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 23.02.2015.
Președinte Grefier
L. Focsa M. I.
Red. Jud. F.L. /27.02.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1484/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1060/2015. Judecătoria... → |
|---|
