Pretenţii. Sentința nr. 897/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 897/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 897/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 897/2015
Ședința din data de 03.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamant O. N. PRIN PRIMAR și pe pârât L. I., pârât L. M., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 20.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2014 sub numărul_/212/2014 creditorul ORAȘUL NĂVODARI prin primar a solicitat în contradictoriu cu debitorii L. I. și L. M. emiterea unei ordonanțe de plată cuprinzând obligarea acestora la plata sumei de 7718,92 lei compusă din suma de 5885,73 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 31.05.2010 – 30.06.2013 și suma de 1.833,19 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform art. 6 pct. 2 din contract și conform procesului verbal de stabilire accesorii nr._/17.07.2013 și comunicat pârâtului cu somația pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și iulie 2013, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 372 lei.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că la data de 19.11.2009 între Orașul Năvodari și Asociația de proprietari a blocului 7 CHIM, s-a încheiat un contract de prestări de servicii prin care Orașul Năvodari se obliga să distribuie agent termic către locatarii blocului 7 CHIM, iar aceștia, prin Asociație, se obligau să achite contravaloarea agentului termic. În acest sens, ca urmare a furnizării agentului termic către apartamentul nr. 14 din blocul 7 CHIM, aparținând debitorilor, au fost emise mai multe facturi fiscale, pe care debitorii au refuzat să le achite.
Reclamantul mai arată că facturile fiscale au fost comunicate pârâților și deși au fost pus în întârziere încă din data de 11.07.2013, pârâții nu au achitat debitele restante.
În drept creditoarea a invocat art. 1021 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 969 cod civil prin raportare la art. 6 alin.2 din Noul Cod civil.
În probațiune, cererii a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Anterior primului termen de judecată, la data de 05.08.2014 creditorul a depus precizări prin care a arătat că își modifică cererea de chemare în judecată, solicitând judecarea cererii pe calea dreptului comun în temeiul art. 969 și 1073 Cod civil, iar în subsidiar, în situația în care se apreciază că nu există un contract valabil încheiat între părți, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
La termenul de judecată din data de 25.11.2014 reclamanta a precizat că temeiul legal al acțiunii este în principal îmbogățirea fără justă cauză, însă, având în vedere faptul că pârâtul nu și-a exprimat acordul expres cu privire la modificarea acțiunii, la termenul din 20.01.2015 instanța a respins ca tardivă cererea reclamantului de modificare a acțiunii în sensul schimbării temeiului legal din răspundere contractuală în îmbogățire fără justă cauză.
Pârâții nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților, însă aceștia nu s-au prezentat în fața instanței pentru administrarea probei cu interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul Orașul Năvodari prin primar și Asociația de Proprietari 7 CHIMIE s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 127/22.07.2010 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru caldă apă de consum.
Pârâții sunt proprietarii . cadrul Asociației de proprietari, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare aflat la f 80-81 din dosar.
În perioada 31.05.2010 – 30.06.2013 reclamantul a furnizat pârâtului energie termică emițând în acest sens facturile nr._/31.05.2010,_/30.06.2010,_/31.07.2010,_/31.08.2010,_/30.09.2010,_/31.10.2010,_/30.11.2010,_/31.12.2010,_/31.01.2011,_/28.02.2011,_/31.03.2011,_/30.04.2011,_/31.05.2011,_/30.06.2011,_/31.07.2011,_/31.08.2011,_/30.09.2011,_/31.10.2011,_/30.11.2011,_/31.12.2011,_/31.01.2012,_/29.02.2012,_/31.03.2012,_/30.04.2012,_/31.05.2012,_/30.06.2012,_/31.07.2012,_/31.08.2012,_/30.09.2012,_/31.10.2012,_/30.11.2012,_/31.12.2012,_/31.01.2013,_/28.02.2013,_/31.03.2013,_/30.04.2013,_/31.05.2013 și_/30.06.2013, în valoare totală de 5885,73 lei.
Deși contractul ce reprezintă temeiul pretențiilor reclamantei este încheiat cu Asociația de proprietari, instanța apreciază că acesta angajează și răspunderea pârâtului, având în vedere că, în cazul încheierii unui astfel de contract, devin incidente dispozițiile art. 28 din Legea nr. 230/2007, conform cărora: „(1) Asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități, pe baza unor contracte de prestări de servicii sau de furnizare cu caracter individual. Pentru contractele de furnizare cu caracter individual, drepturile și obligațiile cu privire la serviciul furnizat aparțin, pe de o parte, furnizorului și de cealaltă parte, proprietarului. (2) Pentru recuperarea debitelor cu privire la serviciile publice de utilități, furnizorul serviciului va acționa împotriva proprietarilor restanțieri.; (3)Serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară, încasarea și plata sumelor reprezentând contravaloarea consumului facturat, înștiințarea furnizorului cu privire la debitori.”
Instanța reține de asemenea că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din contractul nr. 127/22.07.2010 facturarea se face lunar, iar tipul de factură emisă este individuală, conform alin 2 al aceluiași articol modul de facturare și de plată se face pe baza consumului efectiv, precum și faptul că facturile fiscale menționate mai sus au fost emise pentru utilizatorii de energie termică L. I. și M., care au beneficiat de serviciul de furnizare de energie termică.
În drept, potrivit art. 969 C.civ. din 1864, aplicabil în cauză raportat la momentul încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar fiind îndreptățit la dezdăunare.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
În cauza de față, reclamantul, prin înscrisurile depuse la dosar, contractul de furnizare a energiei termice și facturile fiscale emise, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâți, astfel încât instanța reține că acestora din urmă le revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 C proc civ că și-au executat propriile obligații.
Pârâții nu au făcut însă dovada faptului că ar fi achitat suma solicitată și nici a intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să îi exonereze de răspundere.
Instanța va avea în vedere și faptul că pârâții legal citați cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, au lipsit în mod nejustificat la termenul din 30.09.2014, astfel că, în temeiul art. 358 C.proc.civ., va aprecia lipsa lor nejustificată ca un început de dovadă în favoarea reclamantului.
Față de prevederile legale invocate mai sus, instanța apreciază că aceștia nu au dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere, astfel că există o neexecutare culpabilă din partea acestuia a obligațiilor contractuale, reclamanta fiind îndreptățită la plata contravalorii energiei termice furnizate și a penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea obligației de a achita debitul principal în termenul prevăzut în contract.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța constată că potrivit art. 38 alin.1 lit. a ultima teză din Legea nr. 325/2006: „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006.”, iar potrivit art. 42 alin.10 din Legea nr. 51/2006: „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”
Conform procesului-verbal nr._/11.07.2011 întocmit de reclamant pârâții datorează penalități de întârziere în sumă de 1833,19 lei, iar în contextul în care pârâții nu au făcut dovada achitării facturilor fiscale reprezentând debit principal, în temeiul prevederilor legale menționate mai sus, aceștia datorează reclamantului și penalități de întârziere.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul O. N. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâții L. I. și L. M. și va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 5885,73 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 31.05._13 și la plata sumei de 1883,19 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 11.07.2013.
Fiind în culpă procesuală, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 372 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul O. N. PRIN PRIMAR cu sediul în N., ., J. C. în contradictoriu cu pârâții L. I. și L. M. ambii cu domiciliul în N., . CHIM, ., ..
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 5885,73 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 31.05._13 și la plata sumei de 1883,19 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 11.07.2013.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată, azi, 03.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 09 Februarie 2015
Red. Jud. D.D.2ex/ 10.04.2015
Emis 3 comunicări, la data de
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 901/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 563/2015.... → |
|---|
