Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4393/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4393/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4393/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4393
Ședința publică de la 17.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții N. L., N. A. C. și N. D. C. și pe pârâții P. C., P. M., C. I. și C. F. D., chemat în garanție O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 04.03.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 11.03.2015, 13.03.2015, 31.03.2015, 07.04.2015, 10.04.2015 și ulterior la data de 17.04.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr. indicat în antet la data de 17 08 2008 reclamanții N. L., N. A. C. și N. D. C. au chemat în judecată pe pârâții P. C., P. M., C. I. și C. F. D. solicitând instanței să dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 5000 mp situat în extravilanul Mun. C., sola 99, . nr. cadastral 154 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții arată că sunt proprietarii terenului menționat și acest fapt este dovedit prin: certificat de moștenitor nr.81/2003 emis de BNP M. Tuscali pe numele autorului lor N. C. și în care figurează în calitate de moștenitori; contract de donație autentificat sub nr. 4319/17 06 2996 la BNP M. M. prin care autorul N. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de la Chirtibus N.; titlul de proprietate nr._/104 emis de Comisia Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. pe numele lui Chirtibus N. în calitate de unic moștenitor al lui Chirtibus D..
Reclamanții arată că deși sunt proprietari nu au și posesia asupra terenului.
În ce privește legitimarea procesuală a pârâților N. D. C. și pe pârâții P. C., P. M. reclamanții arată că titlul invocat de pârâți este contractul de vânzare autentificat sub nr. 2309/18 07 2003 la BNP D. G. de la numitul Chirtibus S.(încheiat cu numitul D. C. N.), care dobândise bunul prin moștenire de la defunctul său tată, Chirtibus N. potrivit unui certificat suplimentar de moștenitor cu nr. 121/29 06 2008 emis de BNP Borună Chirața, iar Chirtibus N. beneficiase de reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului.
În ce privește legitimarea procesuală a pârâților C. se arată că aceștia ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 3919/13 08 2001 la BNP C. Budei de la același Chirtibus Șfefan ca și pârâții P., astfel Chirtibus Șfefan a vândut același teren de două ori cu toate că nu îl avea în patrimoniu.
Reclamanții arată că deși există 3 titluri aparent valabile având ca obiect același imobil, dar singurul titlu deplin valabil este contractul de donație al autorului lor. Având în vedere că titlurile pârâților emană de la același vânzător rezultă ca relevant faptul înscrierii în registrele de publicitate imobiliară, mai precis momentele la care au fost efectuate înscrierile.
Reclamanți susțin că primul act de proprietate transcris este contractul de donație – Transcris la Judecătoria C. la data de 17 04 1996 sub nr. 6613.
Contractul de vânzare al fam. P. a fost înscris în cartea funciară la data de 24 09 2001, iar cel al lui D. C. N. la data de 06 09 2001. Chirtibus S. a înscris dreptul de proprietate la data de 08 06 2001.
Se arată că dreptul de proprietate se află în patrimoniul lor, iar Chirtibus S. pentru faptul că nu a moștenit imobilul de la tatăl său nu putea să-l înstrăineze cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate emis pentru autorul Chirtibus N. s-a aflat numai în posesia reclamanților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 cod civil.
Au fost atașate înscrisuri cererii de chemare în judecată.
Pârâții nu au formulat întâmpinare însă au contestat temeinicia pretențiilor reclamanților.
Reclamanți printr-un memoriu separat, f. 101 vol. I, au modificat obiectul cererii de chemare în judecată arătând că pârâții în cadrul cărții funciare deschise relativ la imobil au procedat la dezmembrarea terenului în două loturi cu cărți funciare diferite. Ulterior terenul a fost supus exproprierii parțiale, respectiv pentru suprafața de 874 mp, iar pârâți au încasat despăgubirile. Astfel, pentru partea de teren expropriată solicită obligarea pârâților P. la plata despăgubirilor încasate, sumă ce ar trebui să fie actualizată atât cu dobânda legală cât și cu rata inflației. Ca urmare, în ce privește revendicarea solicită ca pârâții să fie obligația să restituie suprafața de 4126 mp rămasă după expropriere.
Ulterior printr-un alt memoriu, f. 252 vol. I, reclamanții au precizat câtimea pretențiilor egale cu valoarea despăgubirii încasate de pârâții P. ca fiind_,96 lei.
Pârâții P. C. și M. au formulat cerere de chemare în garanție, f. 110 vol.I, în contradictoriu cu OCPI C., prin care au solicitat ca, în cazul în care acțiunea reclamanților ar fi admisă, să fie obligat OCPI la plata sumei de 50 000 lei reprezentând echivalentul bănesc a prejudiciul încercat urmare a pierderii proprietății imobilului. În considerente se apreciază revenea prepușilor chematului în garanție obligația de a efectua verificări la momentul deschiderii cărți funciare cu privire la situația bunului imobil.
Chematul în garanție nu a depus întâmpinare, însă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cererea de chemare în garanție. Această solicitare a fost soluționată prin încheierea din data de 05 06 2013 în sensul că a fost unită cu fondul urmând a se analiza numai în eventualitatea admiterii acțiunii reclamanților.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei un nou memoriu, f. 110 vol.II prin care se arată că în cursul procedurii prin HG 208/23 04 2013 din suprafața de 4126 mp a mai fost expropriată suprafața de 200 mp pentru care s-a acordat cu titlu de despăgubire suma de_ lei. Față de această situație reclamanții precizează cererea de chemare în judecată arătând că obiectul cererii trebuie restrâns la suprafața de 3926 mp, dar și faptul că pârâții trebuie obligați și plata sumei de_ lei primită cu titlu de despăgubire. Pârâții P. au arătat prin notele depuse la dosarul cauzei, f. 178 vol.II, că nu au încasat despăgubirea pentru suprafața de 200 mp expropriată ulterior.
La data de 01 10 2014 instanța a rămas în pronunțare, însă cauza a fost repusă pe rol pentru motivele expuse prin încheierea din data de 05 11 2014.
Printr-o cerere intitulată cerere de repunere pe rol depusă la dosarul cauzei după ce instanța a rămas în pronunțare reclamanții au solicitat ca pârâții P. să fie obligați la plata sumei de_,79 lei, actualizată cu rata inflației și dobânda legală sumă ce ar reprezenta contravaloarea terenului de 3926 mp alături de celelalte solicitări anterioare. În legătură cu această cerere reclamanți arată că suprafața de 3926 mp a ieșit din patrimoniul pârâților P. în urma unei executări silite efectuate într-un dosar de executare silită în care pârâții au avut calitatea de debitori, imobil fiind ipotecat în favoarea creditorilor Gusoi M. și Gusoi M. R. chiar în condițiile în care prezenta acțiune era pe rol. Imobilul a fost adjudecat chiar de creditori ceea ce ar denota conivența creditorilor cu pârâții în scopul paralizării acțiunii în revendicare.
După repunerea cauzei pe rol instanța a solicitat atașarea dosarului de executare respectiv.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba cu expertiză tehnică.
În cursul procedurii părțile au beneficiat de ajutor public judiciar.
Analizând acțiunea reclamanților și acțiunea exercitată de pârâții P. în contradictoriu cu OCPI C. instanța va reține următoarele.
Prin titlul de proprietate nr._/104 din data de 25 02 1993 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. pe numele lui Chirțbuș N., moștenitor al defunctului Chirțibuș D., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 5000 mp. Terenul este situat în zona extravilană a Mun. C., sola 99 . temeiul dispozițiilor speciale ale legii nr. 18/1991. Titularul dreptului de proprietate astfel dobândit, prin contractul de donație autentificat sub nr. 4319/17 06 1996 la BNP M. M., transcris sub nr. 6673/17 06 1997 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, Chirțibuș N. a donat terenul numitului N. C., care este autorul reclamanților așa cum rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei(care fac și dovada legitimării procesuale active). În anul 2001 imobil a fost înscris în cartea funciară cu nr._ prin încheierea nr._/21 11 2001 a Judecătoriei C.(la acea epocă instituția cărții funciare funcționa în cadrul judecătoriei).
Chirțibuș N. a lăsat la decesul său un singur moștenitor, fiul său Chirțibuș Ș. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 23/21 02 2000. Ulterior cu ocazia întocmirii unui certificat de moștenitor suplimentar imobilul în discuție a fost inclus în masa succesorală, iar acesta a fost înscris în cartea funciară la data de 08 06 2001, cartea funciară deschisă având nr._.
Chirțibuș Ș., prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 1278/19 06 2001 la BNP D. G., a înstrăinat terenul numitului D. C. N.. La data de 06 09 2001 imobilul a fost înscris în cartea funciară nr._ deschisă anterior.
După rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei Chirțibuș Ș. a împuternicit un mandatar cu scopul de a vinde în numele său același teren, și deși a el însuși a realizat vânzarea personal, nu a revocat procura mandatarului său astfel că prin contractul nr. autentificat sub nr. 3919/13 08 2001 la BNP C. Budei același imobil a fost vândut numitului C. I.. Acest contract fost anulat ulterior într-o procedură judiciară.
Prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 2309/18 07 2003 D. C. N. a vândut imobilul teren către pârâții P., care l-a rândul au înscris imobilul în cartea funciară nr._.
Acțiunile judiciare exercitate de părți fiecare împotriva celorlalți au menținut status quo – ul rezultat din operațiunile juridice prin care fiecare au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, în final determinând prezenta acțiune civilă în revendicare.
Din terenul de 5000 mp s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 874 mp în vederea efectuării lucrărilor de construirea a autostrăzii București – C. pentru statul a oferit o despăgubire de_,96 lei ce a fost consemnată pe numele pârâților P., care au încasat-o, dar au menținut secretul deși această despăgubire a fost ridicată în cursul procedurii din prezenta cauză.
Conform informațiilor ce se pot reține din dosarul de executare silită nr. 103/2012 al B. S. și S., vol. III, la data de 10 02 2012 prin contractul autentificat sub nr. 321 la BNP G. Tragone, pârâții P. au luat cu împrumut de la Gusoi M. și M. R. suma de 62 000 euro scadența fiind stabilită pentru data de 17 03 2012, adică puțin mai mult de o lună. D. garanție debitorii au adus terenul de 4126 mp rămas în urma exproprierii celor 874 mp, deși cunoșteau că dreptul de proprietate asupra imobilului este contestat în prezenta cauză. Împrumutul nu a fost restituit astfel încât contractul de împrumut a fost pus în executare silită, iar creditorii l-au adjudecat în contul creanței, deși conform evaluării realizate în cursul urmăririi silite prețul imobilului era mai mic, iar cheltuielile de executare silită în aparență nu au fost acoperite. Procedura de executare s-a realizat fără nici cea mai mică opoziție din partea debitorilor și mai mult fără că ca aceștia să fi manifestat vreun interes, în spiritul bunului simț, în sensul încunoștințării instanței de judecată ori a reclamanților.
Exproprierile ulterioare care au intervenit asupra imobilului în discuție și la care reclamanții s-au referit în cererile precizatoare s-au realizat în persoana adjudecatarilor, la momentul acestor din urmă exproprieri imobilul aparținându-le ca efect al adjudecării silite.
Având în vedere faptele constatate mai sus instanța va reține că acțiunea reclamanților este întemeiată urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, cu mențiunea că față de pârâții C. acțiunea este nefondată aceștia, ca urmare a anulării titlului lor, nu mai au nici o calitate în cauză. Acțiunea exercitată în contradictoriu cu pârâții C. se va respinge prin urmare ca nefondată.
Așa cum rezultă din descrierea situației de fapt reclamanții au dobândit prin moștenire de la autorul N. C. patrimoniul acestuia în cadrul căruia se afla dreptul de proprietate asupra imobilului de 5000 mp descris mai sus precum și orice acțiuni sau drepturi strâns legate de dreptul de proprietate. Autorul reclamanților a dobândit imobilul prin donație și în calitate de dobânditor având în vedere epoca la care a devenit proprietar și-a înscris dreptul în registrul de publicitate conform prescripțiile existente. Dreptul de proprietate are un caracter relativ absolut cu opozabilitate față de orice persoană, afară de adevăratul proprietar. Numitul D. C. N. a dobândit în aparență dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil, de la un vânzător care s-a înfățișat ca și moștenitor unic al defunctului donator Chirțibuș N., (vânzătorul invocând titlul autorului să titlul emis conform legii 18/1991, deși se pare că nu l-a avut niciodată în posesie) și faptul că imobilul nu ar fi părăsit patrimoniul autorului, aspect confirmat printr-un certificat de moștenitor suplimentar emis la 6 luni față de certificatul de moștenitor. D. C. N. a transmis imobilul prin vânzare pârâților P. invocând titlul său în aceleași condiții ca și cele invocate de cel de la care a cumpărat.
În dreptul nostru titlul de proprietate, în lipsa unui sistem coerent întemeiat pe dobândirea odată cu înscrierea în cartea funciară ori a unei modalități similare, nu conferă titularului decât aparența legitimă a dreptului și a modalității de dobândire, afară de cazul în care dreptul a fost dobândit într-o modalitate considerată originară care poate fi opusă adevăratului proprietar. Aceasta implică faptul că cel care se înfățișează ca și titular al unui drept de proprietate asupra unui bun imobil este prezumat a fi proprietar erga omens cu excepția cazului în care o altă persoană înfățișează un titlu de proprietate cu aceeași valoare, de regulă acest titlu putând proveni de la același înstrăinător(ori succesorii săi de orice tip) ori de la înstrăinători diferiți. Contestarea dreptului celui care are și posesia presupune verificarea autenticității titlurilor și a existenței titlului fiecărui titular dinaintea sa până când se poate determina care este anterior celuilalt. În situațiile în care nu se poate stabili anterioritatea se va analiza preferința unui titlu în detrimentul celuilalt, de obicei titlul preferat fiind al aceluia care are posesia. Însă în situația în care dobânditorii au preluat bunul de la același înstrăinător, având în vedere existența unor registre de publicitate, preferința nu se mai poate stabili în mod necesar ca urmare a posesiei, ci în funcție de momentul în care imobilul a fost înscris în registrele de publicitate ce pot fi verificate de orice persoană(la epoca înstrăinărilor analizate în prezenta cauză verificarea registrului presupunea justificarea unui interes, dar intenția de a cumpăra justifica acest interes).
Având în vedere că titlul autorului reclamanților a fost înscris primul în registrul de publicitate, deși un registru cu multe deficiențe la acea epocă, titlul reclamanților este preferat titlului evocat de pârâții P., care nu se pot apăra invocând buna credința așa cum vom analiza în continuare, chiar dacă la rândul lor au înscris același drept în cartea funciară.
Instanța va reține că titlul vânzătorului ”originar” în ce îi privește pe pârâți putea fi verificat fără a fi nevoie de operațiuni peste posibilitățile de acțiune ale unui om obișnuit și prudent, mai ales într-un moment în care consultanță de specialitate se putea obține ușor.
Astfel, deși nu rezultă că însuși cel pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate în temeiul legii 18/1991 a efectuat vreo înregistrare în registrul de publicitate existent la data emiterii titlului, donatarul(autorul reclamanților) a efectuat o astfel de înscriere la data de 17 04 1997, iar la data emiterii certificatului suplimentar de moștenitor de pe urma defunctului - anul 2000, moștenitorul – Chirțibuș Ș. trebuia să arate că tatăl său avea bunul respectiv în patrimoniu la data decesului, or aceasta ar fi presupus înfățișarea titlului de proprietate emis de Comisie în original. Acesta nu se afla în posesia moștenitorului întrucât așa cum a rezultat în cursul procedurii acesta se afla la donatar și ulterior la reclamanți care au putut să-l înfățișeze instanței în original. Prin urmare, un cumpărător diligent care urmează să cumpere un bun cu valoare economică importantă, trebuie se verifice dacă bunul pe care îl cumpără este aparține sau nu vânzătorului, iar titlul de proprietate al autorului reprezenta o verificare comună, obișnuită în acest sens. Certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de proprietate asupra unui bun transmis pentru cauză de moarte decât însoțit de titlul defunctului, în lipsa acestuia orice mențiune din certificatul de moștenitor nu conduce la concluzia certă a existenței bunului în patrimoniul defunctului și a transmiterii sale moștenitorului. De asemenea, un cumpărător prudent poate cerceta registrele agricole precum și evidențele fiscale. Cumpărătorul D. C. N. nu efectuat astfel de verificări și mai mult a declarat expres că înțelege să scutească notarul public ce a întocmit actul de vânzare(autentificat sub nr. 1278/19 06 2001, f. 18-19 vol.I) de verificarea registrelor de publicitare imobiliară. Mai mult, deși în contractul de vânzare se indică titlul autorului în aparență acesta nu a fost verificat de cumpărător pentru a observa dacă vânzătorul îl are în posesie sau nu. Deși pârâții P. au cumpărat imobilul de la D. C. N. cercetând cartea funciară(contract autentificat sub nr. 2309/18 07 2003, f. 271-273 vol.I), nu au verificat mai departe pentru a se lămuri dacă acesta a cumpărat la rândul său de la proprietar un aspect demn de luat în seamă fiind faptul că acesta a cumpărat fără verificarea registrelor de publicitate imobiliară.
Însă chiar dacă s-ar putea reține altceva, înscrierea de către donatar în registrul de publicitate, primează față de orice apărare ar putea invoca pârâții, registrul fiind public și în esență verificabil, iar odată efectuată înscrierea efectele sale sunt opozabilitatea contractului de donație atât față de moștenitor cât și de dobânditorii ulteriori. Înscrierea în registrul de publicitate implică și preferința față de orice înscriere ulterioară. În aceste condiții ambii dobânditori au cumpărat asumându-și riscurile aferente, fără ca aceasta să însemne că au renunțat la eventuale acțiuni împotriva vânzătorilor pentru evicțiune.
Prin urmare, constatând că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate și că acest drept nu a părăsit patrimoniul lor precum și faptul că pârâții nu pot evoca un titlu preferabil acțiunea în revendicare se va admite.
Instanța nu va primi apărările pârâților în sensul că acele condiții necesare acțiunii în revendicare nu se mai verifică având în vedere evenimentele ce au intervenit: exproprierea și adjudecarea diferenței de către creditorii menționați mai sus, în sensul că ei nu mai au posesia imobilului.
Pe de o parte, în ce privește situația celor 874 mp expropriați de stat întemeiat pe aparența că pârâții P. sunt titularii dreptului de proprietate, având în vedere că procedura de expropriere s-a produs în condiții speciale față de prevederile legii 33/1994 fără a avea importanță dacă dreptul este disputat sau nu, având în vedere faptul că exproprierea s-a produs în timpul judecării prezentei cauze, având în vedere că o despăgubire a fost plătită de stat ca urmare a exproprierii, dar și a faptului că pârâții au ascuns acest fapt timp de aproximativ 4 ani neaducând la cunoștința instanței despre încasarea despăgubirii care aduce în discuție un comportament străin de buna credință al pârâților, care ar fi putut conduce la o hotărâre imposibil de pus în executare și la necesitatea efectuării unor alte demersuri judiciare, instanța va reține că, deși acțiunea în revendicare nu va mai putea avea efectul predării suprafeței de 874 mp, efectele vor trece asupra indemnizației sau despăgubirii acordate, aceasta fiind inerentă dreptului de proprietate pierdut ca urmare a exproprierii, acesta fiind un efect intrinsec al dreptului de proprietate, care indiferent de titular ar fi fost pierdut în favoarea statului ca urmare a exercitării de către acesta a dreptului de a expropria orice imobil pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, este fără relevanță faptul că pârâții nu mai au posesia asupra celor 874 mp, dreptul de proprietate al reclamanților urmând a fi exercitat asupra despăgubirii încasate de pârâți, care cunoscând fără putință de tăgadă despre procesul de revendicare nu au avut bunul simț să conserve suma primită în vedere predării ei reclamanților. Întrucât pârâții nu au conservat această sumă după ce au încasat-o(având și posibilitatea să o lase neîncasată spre a fi ridicată de reclamanți în eventualitatea pierderii procesului) se impune ca pârâții să plătească reclamanților suma de_,96 lei, fără ca prin aceasta să poată ajunge la concluzia că obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat din acțiune în revendicare în acțiune în pretenții, instanța pronunțându-se în continuarea asupra aceluiași obiect derivat din același raport juridic, în respectul dispozițiilor art. 480 și 481 cod civil 1864.
În ce privește restul de teren de 4126 mp, așa cum arătat acesta a fost adjudecat de creditorii pârâților, în urma unei operațiuni juridice cel puțin suspecte că s-a realizat cu scopul de a aduce prejudicii reclamanților în eventualitatea admiterii acțiunii și prin aceasta în timpul judecării prezentei cererii dreptul de proprietate s-a transmis adjudecatarilor.
Și aici instanța va reține că pârâții au încheiat contractul de împrumut oferind garanție imobilul supus disputei judiciare(deși nu a rezultat și nici pârâții nu au precizat că acesta ar fi fost sigurul imobil pe care l-ar fi da în garanție) și ulterior nu au restituit împrumutul tocmai pentru ca imobilul să fie urmărit silit și adjudecat chiar de creditori, executare silită ce s-a definitivat în termen record și mai mult, ca și în cazul exproprierii, nu au manifestat nici cea mai mică intenție în sensul de a aduce la cunoștință instanței și reclamanților despre executarea silită(cu toate acestea pretinzând reclamanților diligență sporită în ce privește situația juridică a imobilului) ceea ce spune din nou ceva despre buna lor credință. Însă în acest caz suspiciunea nu este suficientă pentru reține conivența creditorilor și a pârâților, executarea silită în condițiile în care nu a fost desființată, urmând a produce efectele menționate și, pe cale de consecință, iar imposibilitatea predării imobilului către reclamanți urmează să fie o realitate.
În aceste condiții trebuie reținut că imobilul a fost dobândit de către adjudecatari în cadrul unei proceduri supuse unor reguli speciale, iar prin aceasta imobilul nu mai poate fi restituit de către pârâți. Prin urmare, având în vedere dispozițiile speciale ale codului de procedură civilă în acest sens, deși în esență a operat o vânzare a unui bun litigios și prin aceasta calitatea procesuală s-ar fi transmis către noii dobânditori în condiții obișnuite, această modificare a cadrului procesual nu se mai poate susține întrucât dreptul dobândit de adjudecatari nu se mai poate contesta decât în condițiile codului de procedură civilă, ceea ce implică o incompatibilitate cu dreptul comun.
Însă având în vedere faptul că atât împrumutul cât și executarea silită au avut loc în cursul judecării prezentei cauze instanța și că în ce privește cel puțin pe pârâți se poate reține că au urmărit scoaterea bunului din patrimoniu pentru a crea dificultăți reclamanților în eventualitatea în care pretențiilor s-ar fi dovedit fondate se impune ca și cazul terenului expropriat să se constate că, deși acțiunea în revendicare este fondată, predarea imobilului nu se mai poate realiza, pârâții urmând să compenseze pe reclamanți prin echivalent bănesc.
Cu toate acestea în ce privește porțiunile de teren expropriate de stat după ce imobilul a fost adjudecat în procedura execuțională dreptul reclamanților nu mai poate trece asupra sumelor primite cu titlu de indemnizație/despăgubire de către adjudecatari, pe de o parte aceștia nefiind parte în proces, pe de altă parte presupunând o modificare a acțiunii în sensul obligării pârâților la plata unor sume echivalente cu despăgubirile acordate adjudecatarilor care ar avea un alt temei decât revendicarea(iar în legătură cu acest aspect rezultă din discursul reclamanților că prin precizările succesive nu au urmărit modificarea acțiunii). Rezultă că în cazul imposibilității predării imobilului de către pârâți în cazul admiterii acțiunii în revendicare compensarea trebuie să fie în limitele valorii imobilului imposibil de predat așa cum această valoare a rezultat din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, așa cum de altfel s-ar putea reține din art. 480 cod civil și art. 574 cod procedură civilă(prin analogie cu situație în care ulterior admiterii acțiunii în revendicare există o imposibilitate obiectivă de predare a imobilului, caz în care se va stabili o compensație dacă instanța în acțiunea revendicare nu a stabilit o astfel compensație și întinderea ei). Terenul de 4126 mp a fost evaluat la suma de_ euro și drept consecință a celor stabilite mai sus se va dispune la plata către reclamanți a sumei de_ euro(prin echivalent în lei la data plății) lei reprezentând valoarea de circulație a exproprierii terenului de 4126 mp ce face parte din suprafața de 5000 mp(sola 99 . conform titlului de proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor C. cu nr._ din data de 25 02 1993).
Și cu privire la suprafața de 4126 mp ce nu se mai poate restitui în natură, în limitele celor argumentate în precedent, instanța va reține că precizările formulate de reclamanți nu reprezintă modificarea acțiunii, temeiul juridic aplicabil rămânând același – 480/481 cod civil, iar mijlocul procesual de apărare a dreptului de proprietate fiind revendicarea, fiind fără relevanță faptul că pârâții în maniera descrisă au scos bunul din patrimoniul lor(despre contractul de ipotecă nu se poate susține că nu a fost încheiat în cunoștință de cauză), compensarea fiind mijlocul alternativ prin care reclamanții obțin apărarea dreptului lor de proprietate.
În ce privește cererea de chemare în garanție aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea prin care pârâții au chemat în garanție OCPI C. nu este întemeiată întrucât răspunderea pentru evicțiune(la nivel formal trebuie considerat că pârâții au fost evinși ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare a reclamanților) nu aparține OCPI C., ci vânzătorului acesta având obligația de garanție pentru evicțiune, garanție de care nu a fost scutit. De altfel, observând momentele la care OCPI sau antecesorul său a intervenit, nu se poate reține o eventuală culpă a acestora întrucât bunul a fost mai întâi cumpărat(contractele de vânzare fiind deja încheiate la datele la care se solicita înscrierea în cartea funciară), iar dobânditorii au avut posibilitatea de a efectua verificările necesare aflate la îndemâna anterior cumpărării. Prin urmare, OCPI ar fi putut cel mult să refuze înscrierea dreptului dobânditorilor, dar nu ar fi avut nici o posibilitate să împiedice pe aceștia să cumpere în condițiile riscante pe care singuri le-au atras prin lipsa lor de diligență. Având în vedere că bunul a fost cumpărat succesiv fără verificările obișnuite ce se impuneau orice greșeală a OCPI devine irelevantă în condițiile în care actele juridice respective produceau efectele specifice între părțile contractante. Mai mult nu s-ar putea reține nici o culpă a OCPI în faptul că pârâții Plimaru urmează să plătească contravaloarea despăgubirii primite ca urmare a exproprierii suprafeței de 874 mp și contravaloarea suprafeței de 4126 mp întrucât, chiar dacă s-ar putea reține atât faptul că OCPI este continuatorul cu toate drepturile și obligațiile structurii anterioare, aceasta nu are nici o legătură cu faptul că pârâții au încasat despăgubirea ca urmare a exproprierii în timpul procesului ori că au încheiat un contract de ipotecă pentru restul suprafeței spre a fi executată silit, pârâții neputând invoca atitudinea lor străină de buna credință pentru a obține un beneficiu egal cu sumele pe care trebuie să le plătească reclamanților.
D. urmare, acțiunea de chemare în garanție se va respinge ca nefondată.
În temeiul art. 502 din OUG 51/2008, având în vedere că reclamanții au obținut un beneficiu din admiterea acțiunii în sensul art. invocat se va dispune ca să restituie ajutorul public acordat sub forma reducerii taxei de timbru cu 70%(2997 lei) și dispune obligarea lor la plata către stat a sumei de 2997 lei, hotărârea urmând a fi comunicată organelor fiscale de la domiciliul reclamanților în cazul rămânerii definitive.
Având în vedere faptul că pârâții P. au căzut în pretenții și că tot efortul reclamanților a avut drept scop disputa cu acești pârâți se va dispune obligarea pârâților P. C. și P. M. la plata către reclamanți a sumei de 6986 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxe de timbru și onorarii experți tehnic și la plata către reclamanți a sumei de 2997 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – ajutorul public acordat reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în revendicare exercitată de reclamanții N. L. CNP_4, N. A. C. CNP_1, N. D. C., CNP_, toți cu domiciliul în C., b-dul1 Decembrie 1918, nr. 25, ., . în contradictoriu cu pârâții P. C. cu domiciliul în C., .. 11 jud,. C., CNP_ și P. M. cu domiciliul în cu domiciliul în .. 11,jud. C., CNP_.
Dispune obligarea pârâților P. C. și P. M. la plata către reclamanți a sumei de_,96 lei reprezentând contravaloarea indemnizației/despăgubire acordată ca urmare a exproprierii terenului de 874 mp, ce face parte din suprafața de 5000 mp(sola 99 . conform titlului de proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor C. cu nr._ din data de 25 02 1993).
Dispune obligarea pârâților P. C. și P. M. la plata către reclamanți a sumei de_ euro(prin echivalent în lei la data plății) lei reprezentând valoarea de circulație a exproprierii terenului de 4126 mp ce face parte din suprafața de 5000 mp(sola 99 . conform titlului de proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor C. cu nr._ din data de 25 02 1993).
Dispune obligarea pârâților P. C. și P. M. la plata către reclamanți a sumei de 6986 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxe de timbru și onorarii experți tehnici.
Dispune obligarea pârâților P. C. și P. M. la plata către reclamanți a sumei de 2997 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – ajutorul public acordat reclamanților.
În temeiul art. 502 din OUG 51/2008,
Dispune ca reclamanții să restituie ajutorul public acordat sub forma reducerii taxei de timbru cu 70%(2997 lei) și dispune obligarea lor la plata către stat a sumei de 2997 lei, hotărârea urmând a fi comunicată organelor fiscale de la domiciliul reclamanților în cazul rămânerii definitive.
Respinge acțiunea în revendicare exercitată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. F. D.,ambii cu domiciliul în C., ., ., ., jud. C., ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. C. și P. M. în contradictoriu cu OCPI C. cu sediul în C., .,jud. C., ca nefondată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 17 04 2015 în ședință publică.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. JudAIB/………….
Tehnored S./………..
4ex.2com/……………
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4387/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
