Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 6663/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6663/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 6663/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6663
SEDINTA PUBLICA DIN 05.06.2015
Completul compus din:
P.: C. I. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile, ce are ca obiect contestație la executare - dosar executare suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 C., acțiune formulata de contestatorul G. I., CNP:_, cu domiciliul in Navodari, ., J. C. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA cu sediul in Constanta, Prel. T., nr. FN, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2015, si ulterior pentru aceleași motive si in aceeași compunere la data de 05.06.2015, când,
I N S T A N T A
Asupra acțiunii civile de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27 martie 2015 sub nr._ , contestatorul G. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3063/2015 al B. Negoeescu M. A., suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare.
În motivare susține contestatorul că in data de 7 iulie 2012, a primit trei procese verbale de constatare a aceleiași contravenții, savarsite la intervale de timp diferite, respectiv in 11.06.2012, 13.06.2012 si 17.06.2012, constând in circularea pe drumurile publice fara a deține rovinieta valabila pentru autoturismul cu nr. de inmatriculare_ .Mentioneaza ca achitat una din amenzi, cea prevăzuta in procesul verbal . nr._/26.06.2012, ce face obiectul prezentei contestatii( prin ordin de incasare nr._ din 06.07.2012 emis de BCR pentru suma de 112,5 lei si cu chitanța . nr._ din 09.07.2012 emisa de Trezoreria Constanta pentru suma de 12,5 lei, fara a achita tariful de despăgubire. )Celelalte procese verbale de contravenție au fost anulate prin hotarare judecatoreasca.
Menționează ca tariful de despăgubire de 28 de euro a fost anulat potrivit art. II din legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, aplicabile fiind dispozitiile art. 12 din OG 2/2001, decizia 228/2208 a Curtii Constitutionale, art. 15. al. 2 din Constitutia Romaniei.
In drept:Art. 399-402 cod proc civ, art. 404 al. 1 cod proc civ.
Legal citat, intimatul nu a formulat întampinare.
A fost atasat, in copie certificata conform cu originalul, dosarul de executare silita 3063/2015 al B. Negoesccu M. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/26.06.2012 contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei întrucât a circulat fără a deține rovinietă valabilă, petentul fiind obligat sa achite si suma de 28 euro, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din legea 15/2002 in vigoare la data emiterii procesului verbal de contravenție.
Prin somația emisa in data de 16 martie 2015 in dosarul de executare silita 3063/2015 al B. N. M. A., i s-a pus in vedere contestatorului sa achite suma de 28 euro (la cursul BNR) si 328, 41 lei cheltuieli de executare silita.
In drept
Art. 711 C.proc.civ. - Obiectul contestatiei - (1) Impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
În cazul de față, in raport de disp. art.662 C.Proc.Civ procedând la verificarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței puse în executare, instanța constată că acesta lipsește, pentru argumentele ce succed.
Suma ce face obiectul titlului executoriu și, prin urmare, al executării silite, o reprezintă tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, stabilit ca urmare a sancționării contravenționale a petentului pentru fapta de a fi circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă.
Prin Legea 144/2012, tariful de despăgubire a fost abrogat, astfel că în prezent, ca urmare a săvârșirii contravențiilor prevăzute de OG 15/2002, nu se mai poate aplica, pe lângă sancțiunea contravențională, și tariful de despăgubire.
Cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor Legii 144/2012, art.II din acest act normativ prevede că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Regula generală în privința efectelor în timp ale unui act normativ este că acesta guvernează situațiile apărute ulterior intrării sale în vigoare. Excepții de la această regulă reprezintă retroactivitatea și ultraactivitatea legii, respectiv aplicarea unui act normativ unor situații anterioare intrării sale în vigoare sau producerea în continuare a efectelor juridice și după abrogarea legii.
În speța de față, art.II din Legea 144/2012 prevede în mod expres cazul retroactivității legii, în sensul anulării tarifelor de despăgubire și cu privire la cele aplicate anterior intrării în vigoare a actului normativ și contestate până la acea dată.
Analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea 144/2012, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr.112/2014 că, prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat. Curtea a arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță. De asemenea, Curtea a reținut că, distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din aceeași lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Curtea a reținut că, potrivit Constituției României în varianta revizuită, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și a legii contravenționale mai favorabile, ambele reprezentând excepții de la regula neretroactivității legii.
Astfel, Curtea a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Având în vedere considerentele expuse în motivarea respingerii excepției de neconstituționalitate, instanța învestită cu prezenta contestație la executare va reține că dispozițiile Legii 144/2012 sunt asimilabile unei legi contravenționale mai favorabile, producându-și astfel efectele și asupra situațiilor anterioare intrării sale în vigoare.
Cu privire la aceste situații, instanța apreciază că ele nu pot fi limitate doar la acele tarife contestate în instanță, astfel cum prevede teza finală a art.II din Legea 144/2012, urmând a fi avute în vedere toate tarifele de despăgubire aplicate și neexecutate până în prezent.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța reține că în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație".
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144/2012, care distinge anularea tarifelor de despăgubire în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . actului normativ, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive sau criterii obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată și având în vedere dispozițiile art.20 alin.2) din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța va înlătura de la aplicarea în cauză prevederile art. II teza finală din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că dispozițiile actului normativ mai favorabil se vor aplica și în prezenta cauză, respectiv cu privire la tariful de despăgubire stabilit în sarcina contestatorului prin PVCC . nr._/26.06.2012.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.662 C.Proc.Civ., respectiv creanța ce face obiectul executării silite nu este una certă, lichidă și exigibilă, astfel că urmează a admite contestația la executare și a anula actele de executare silită emise în dosarul nr. al B. N. M. A..
F. de soluționarea la acest termen a contestatiei la executare, in raport de dispozițiile art. 718 al. 1 cod proc civ, instanta va respinge ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarul de executare nr. 3063/2015 al B. N. M. A..
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, in următoarele cazuri:…..e) când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitivă.
În consecință, instanța va dispune restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. I. CNP:_, cu domiciliul in Navodari, ., J. C. in contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. –prin DRDP Constanta cu sediul in Constanta, Prel. T., nr. FN, J. C..
Anulează executarea silită și actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3063/2015 al B. N. M. A..
Dispune restituirea sumei de 20 lei, reprezentând taxă judiciara de timbru, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Respinge ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii silite ce face obiectul dosarul de executare nr. 3063/2015 al B. N. M. A..
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 26,27 lei la rămânerea definitivă a hotărârii.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 05.06.2015, conform art. 396 al.2 C.proc. civ, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. B. M. C.
Red.jud.CIB.27.11.2015
Tehnored.g.MC.27.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6662/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6533/2015.... → |
|---|
