Contestaţie la executare. Sentința nr. 1689/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1689/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1689/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința civilă nr. 1689/2015
Ședința publică de la 12.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. O. BUDEI
GREFIER: C. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea B. SA LA S. R. ȘI ASOCIAȚII și pe intimata B. T. G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 05.05.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.05.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 31.07.2014, sub nr._, contestatoarea B. SA în contradictoriu cu intimatul B. T. G. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr. 146/2014 al B. M. A. E. la solicitarea intimatului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 146/2014 al B. M. A. E. (adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2014, pentru suma de 4.044,71 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 23.07.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 23.07.2014, orice alt de executare efectuat în dosarul menționat), anularea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 15.07.2014 prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite sau, în subsidiar, să dispună diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și, pe cale de consecință, să dispună anularea în parte a proceselor-verbale din data 06.07.2012 și din data 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, să dispună diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. A. prin încheierea din data de 23.07.2014, respectiv reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege, a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii, întoarcerea executării silite și obligarea B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii contestatoarea a arătat că a încheiat în data de 15 mai 2012 Contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O.. Ulterior, contractul a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 10.04.2013. Prin contract părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B..
În temeiul contractului, B. a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului acesteia, respectiv M. T., astfel fiind constituit dosarul de executare nr. 630/2012 .
Din informațiile aflate la dispoziția sa, B. T. G. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cererii B. ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O..
In acest dosar de executare, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului. Având în vedere că B. T. G. nu a fost în măsură să recupereze de la debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a considerat necesar să transmită Băncii o adresa prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans).
Prin această adresă, B. T. G. a precizat că refuzul de plată al acestor sume va fi interpretat ca fiind o renunțare tacită la procedura executării silite, ducând la închiderea acesteia.
Alături de această adresă, B. T. G. a transmis procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, respectiv procesul verbal din data de 06.07.2012 și procesul verbal din data de 27.03.2014 încheiate în cadrul dosarului de executare, ce au fost astfel comunicate B..
Împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită a formulat o contestație la executare, înregistrată sub nr._ ,aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
B. T. G. nu a considerat de cuviință să aștepte soluția instanței învestite cu soluționarea contestației la executare împotriva refuzului său de a continua executarea și a inițiat prezenta executare silită, în ciuda hotărârilor instanței de judecată prin care au fost admise contestații la executare în dosare având o cauză juridică identică.
Astfel, împotriva B. a fost înființată o poprire, asupra conturilor deschise la Banca Națională a României, prin adresa menționată în petit.
Ca urmare a acestor acte de executare, Banca urmează a fi executată silit pentru suma de 4.044,71 lei.
A precizat ca un motiv de nelegalitate a executării silite constă in faptul ca procesele verbale de stabilire a cheltuielilor reprezintă titlu executoriu față de creditor doar în situația în care acesta renunță la executarea silită .
Având în vedere că pretinsele titluri executorii ( procese-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare) au fost emise în cadrul dosarului de executare silită început sub incidența dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, valabilitatea si efectele acestor titluri trebuie analizate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la momentul emiterii acestora, având în vedere și dispozițiile art.24 din C.pr.civ.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
De asemenea, conform acelorași prevederi legale debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Singura situație în care creditorul ( B. în speța de față) este ținut să achite cheltuielile de executare este cea în care acesta renunță la executarea silită începută împotriva debitorului acestuia.
Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului, și doar în mod excepțional reprezintă titlu executoriu și împotriva creditorului, doar atunci când acesta din urmă a renunțat la executarea silită.
B. nu a renunțat la executarea silită si a arătat că renunțarea la executare trebuie să fie expresă.
Faptul că B. nu a renunțat la executarea silită este confirmat și de formularea unei contestații la executare împotriva refuzului B. T. G. de a continua executarea silită împotriva debitorului Băncii.
Astfel, în baza unei interpretări proprii privind o "renunțare tacită" a Băncii la executare și în ciuda contestațiilor formulate de către aceasta împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua acte de executare, B. T. G. a reușit să obțină încuviințarea executării silite și să execute deja silit Banca în cadrul mai multor dosare de executare.
Creanțele menționate în procesele-verbale de executare nu sunt certe, lichide sau exigibile, iar în ceea ce privește pretinsa creanță invocată de B. T. G. s-a aratat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 632 și 662 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
In plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr.188/_ privind executorii judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.
In consecință, Banca nu poate fi obligată sa suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acesteia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc, B. îndeplinindu-și întocmai această obligație.
Mai mult, Banca a plătit în avans onorariu și cheltuieli de executare către B. T. G. (aspect confirmat și de executor prin adresa depusa la dosar) și a plătit în mod direct toate taxele și sumele cerute pentru îndeplinirea unui anumit act sau activități de executare silită (spre ex. taxă judiciară de timbru pentru încuviințarea executării silite, taxe achitate către instituțiile publice), dar a si redactat cererile către instituții publice și documentele necesare executării potrivit solicitării B. T. G. (spre ex. cerere de interogare a DITL).
Conform prevederilor contractuale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina Băncii întrucât în cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. T. G. să rețină un procent de inițial 2%, apoi de 5% din sumele recuperate de la debitori, până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii.
Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale urma a fi recuperat de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Potrivit art. 4.2 din contract, cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele. Aceste prevederi contractuale concordă întocmai cu prevederile legale cuprinse la art. 371 ind. 7 din Codul de procedură civilă de la 1865, conform cărora cheltuielile sunt în sarcina debitorului.
Având în vedere motivele expuse mai sus, urmează a se constata că B. nu datorează sumele consemnate în Procesele-verbale, pretinsa creanță a B. T. G. nefiind lichidă și exigibilă.
Instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării ar fi trebuit să verifice existența unei renunțări la executare manifestată de către B., precum și certitudinea și lichiditatea creanței. A arătat că instanța fiind învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării împotriva creditorului din dosarul de executare silită, trebuia să verifice dacă respectivul creditor a renunțat la executare. Având în vedere că Banca nu a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului acesteia, și că B. T. G. nu face dovada contrarie, instanța de judecată învestită cu încuviințarea executării silite ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite condițiile legale și să respingă cererea de încuviințare a executării.
Mai mult, conform art. 665 alin. (5) pct. 4 din Codul de procedură civilă, instanța ar fi trebuit să constate inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile și să respingă cererea de încuviințare a executării silite, întrucât aceste prevederi legale nu au fost respectate, considerând că se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Se solicită instanței diminuarea sumelor stabilite prin procesele-verbale invocate iar, în subsidiar, în situația în care instanța ar considera că B. are totuși obligația de a suporta cheltuielile de executare și onorariul executorului deși nu a renunțat la executarea silită, solicită să se dispună reducerea cuantumului cheltuielilor cuprins în aceste procese - verbale, acesta fiind nejustificat.
Onorariul executorului judecătoresc este nejustificat chiar și în ipoteza în care Banca ar putea fi obligată la suportarea cheltuielilor de executare și a onorariului executorului judecătoresc deși n-a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului cu încălcarea acordului părților materializat în contract, se arata că onorariul executorului judecătoresc stabilit în dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum și față de sumele recuperate.
Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc, abuz care, în opinia petentei, trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii.
In urma unor demersuri minime întreprinse în respectivele dosare de executare, B. T. G. a concluzionat că nu poate fi continuată executarea silită a debitorului, menționând că lipsa achitării integrale a cheltuielilor de executare și a onorariului echivalează cu o renunțare tacită la executarea silită din partea B., în ciuda cererii de stăruință transmise de către subscrisa.
Astfel, rezultă cu putere de evidență faptul că B. T. G. nu a întreprins toate măsurile aflate la dispoziția acestuia în vederea executării silite a debitorului și nu poate justifica stabilirea unor onorarii în cuantum atât de ridicat.
A mai arătat că, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi, sumele urmează a fi consemnate și eliberate către B. T. G. și B. M..
In consecință, în temeiul art.722 din Codul de procedură civilă, se impune întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în tot, în cazul anulării executării silite înseși sau parțial, în cazul anulării în parte a proceselor verbale privind cheltuielile de executare.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 452, 632, 662, 669, 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 371 ind. 7 alin. (2), art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, art. 39 din Legea 188/2000, art. l din Ordinul nr. 2.550/2006, art. 1166 și urm. Noul Cod Civil, precum și alte prevederi citate în cuprinsul contestației.
A solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate înscrisurile invocate și în temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă din 2010 judecarea cauzei și în lipsa.
In temeiul art. 716 a solicitat ca executorul judecătoresc să depună copii certificate de pe actele dosarului de executare, urmând ca Banca să achite cheltuielile ocazionate de această operațiune, în baza documentelor justificative transmise de către B. M. A..
S-a achitat taxa de timbru in cuantum de 338,13 lei.
La data de 11.11.2014intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată contestația la executare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxe poștale, fotocopiere documente si cheltuieli de transport.
A invocat excepția netimbrării tuturor capetelor de cerere sau insuficienta lor timbrare, excepția inadmisibilității,iar in subsidiar ca neîntemeiată, a solicitat respingerea cererii subsidiare privind anularea in parte a titlului executoriu prin diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite, respingerea ca neîntemeiată a cererii subsidiare privind anularea in parte a încheierilor de stabilire cheltuieli de executare întocmite in dosarul nr.146/2014 al B. M. A. E. prin diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare si, pe cale de consecința, respingerea cererii privind întoarcerea executării silite.
In motivarea cererii a arătat ca executarea silita este reglementata de norme de ordine publică întrucât vizează servicii publice prestate de executorii judecătorești care asigura punerea in executare a titlurilor executorii recunoscute de lege si ca petenta a investit executorul judecătoresc cu cerere de executare silita motivata si semnata de reprezentații acesteia din cuprinsul căreia nu rezulta neștiința acestora fata de dispozițiile legale indicate in cerere. După investirea cu cererea de executare silita, executorul judecătoresc a efectuat numeroase demersuri pentru identificarea bunurilor debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a comunicat periodic informații cu privire la demersurile efectuate precum si la starea de solvabilitate a debitorului.
Contestatoarea, in mod repetat, a solicitat executorului continuarea executării silite, fără a indica in concret bunurile ce urmează a fi executate silit si fără a mai achita cheltuielile de executare aferente. Având in vedere cererile repetate de "stăruința in executare" si fata actele dosarului de executare nr. 630/2012 a solicitat contestatoarei sa avanseze cheltuielile de executare silita stabilite prin titlurile executorii" procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare" având in vedere ca in lipsa acestora, executorul judecătoresc este împiedicat sa-si desfășoare activitatea, in speța sa continue executarea silita prin efectuarea de noi acte de executare asupra averii debitorului.
Raportat la faptul ca orice fel de munca, inclusiv munca executorului judecătoresc, trebuie remunerata si in condițiile in care cuantumul onorariului si al cheltuielilor de executare este strict si imperativ stabilit de lege, rezulta cu claritate ca un creditor nu poate solicita si, cu atat mai puțin, nu poate impune executorului judecătoresc sa presteze o activitate fara a fi remunerat potrivit legii, iar nu bunului plac al creditorului.
Pe de alta parte, formularea unei cereri de stăruința in executare presupune efectuarea de noi demersuri pentru identificare bunuri si venituri, demersuri pe care creditorul, in speța contestatoarea B. SA nu doar ca nu le-a indicat in mod expres, dar nici nu a avansat cheltuielile necesare efectuării acestor noi demersuri dupa cum legea stabilește in sarcina sa.
Desi au trecut mai mult de doi ani de la momentul înregistrării dosarului de executare iar din cercetările efectuate pana la acest moment a rezultat ca nu au fost identificate bunuri ale debitoarei, contestatoarea solicita in continuare efectuarea de noi demersuri cu scopul de a nu închide dosarul pentru lipsa de bunuri ale debitoarei in virtutea unui castig viitor datorat acumulării de dobânzi si penalități in cazul in care debitorul va devenii solvabil peste vreo inca 2-3 ani sau de a cesiona creanțele rezultate din credite neperformante.
Este de notorietate interesul Băncilor de a simula o încercarea de recuperare a debitelor ca apoi in cazul neperformantelor acestora sa fie activate polițele de reasigurare si chiar înstrăinarea portofoliului de clienți. In acest sens se explica refuzul creditorului de a-si onora obligațiile de plata in condițiile in care acesta nu a avut niciodată intenția de a fi de buna credința si de a plați onorariul executorului judecătoresc; pentru serviciul solicitat, ci din contra a acționat premeditat in a investi organul de executare doar cu scopul de a-i folosi autoritatea in fata cazurilor in care debitorii acestuia nu reacționau la presiunile ce le exercitau asupra lor sau de a-si mari creanța prin aplicarea de penalități pe o perioada cat mai mare, formulând cereri de stăruința chiar daca debitorii sunt insolvabili. Menținerea unui dosar de executare, pe rolul biroului, fara riscul intervenirii perimării timp de mai mulți ani, implica multe costuri generate de emiterea de noi acte de executare, de verificarea periodica a stadiului dosarului de executare si raportări făcute creditorului. Susținerea contestatoarei in sensul diminuării onorariului in raport de suma recuperata si fata de actiniile întreprinse nu este justificata, ci, dimpotrivă demonstrează reaua credința a acesteia, având in vedere că executorul nu si-a asumat riscul insolvabilității debitorului.
Atat timp cat contestatoarea nu a avut diligenta de a obține o garanție reala a creditului acordat, nu poate imputa executorului judecătoresc imposibilitatea recuperării debitului si nu-l poate obliga la nesfârșit sa emită acte de executare fara a suporta si cheltuieli pentru acestea.
Cheltuielile de executare sunt reprezentate exclusiv de taxe-postale, OCPI, taxe de timbru, ITM etc. Ce nu intra in patrimoniul executorului iar in afara de aceste taxe executorul are cheltuieli reprezentate de hartie, imprimare, cheltuieli pentru spatiul de lucru (chirie, întreținere etc.), salariul personalului angajat, cheltuieli ce sunt suportate exclusive din onorariul sau si nu din cheltuielile de executare avansate de contestatoare.
Or, raportat la dorința contestatoarei de a continua executarea silita la nesfârșit, netinand cont de imposibilitatea de continuare a executării silite cauzata de lipsa de bunuri ale debitorului si de refuzul de a achita executorului judecătoresc onorariul sau, rezulta in mod evident ca in opinia sa munca executorului nu trebuie remunerata decât in cazul in care se recuperează creanța. Este de reținut insa ca nu se află in situația unei cesiuni de creanța in care executorul si-a asumat riscul pierderii, ci in situația unei investiri in temeiul legii a executorului judecătoresc cu o cerere de executare silita identica cu investirea instanțelor de judecata cu soluționarea litigiilor pentru care se plătesc taxe de timbru anticipat soluționării acestora.
Ca si in legislația taxelor de timbru privitoare la cine le datorează, exista norme de ordine publica prevazute de Codul de procedura civila, de Legea nr. 188/2000, de Ordinul MJ nr. 2550/2006 in ceea ce privește in sarcina cui este plata cheltuielilor de executare silita, a cuantumului si modalității de plata a onorariului executorului judecătoresc.
Cu toate acestea contestatoarea considera ca se impune ca executorul judecătoresc, care si-a desfășurat activitatea in acest dosar timp de peste 2 ani de zile cu o plata parțiala a onorariului (un onorariu de 60 de lei), si il obliga sa continue efectuarea de acte de executare, suportând in „buzunarul" propriu cheltuielile, lipsidu-l pe acesta de dreptul de a-si incasa onorariul si cheltuielie de excutare stabilite in mod legal, în cuantumul legal.
Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silita si celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...)".
Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv.
Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmăritori care au pornit in executarea silita, având de constituit un dosar de executare, formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fara sa precizeze exact actul de urmărire pe care il vor îndeplinit de catre executorul judecătoresc (de ex cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței din titlu, modalitatea de urmărire etc.) cu puțin înaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru împiedica sa opereze perimarea de drept.
Consideră ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sancționată de catre instanța de executare, evident in măsura in care aceasta este sesizata de orice parte interesata cu desființarea executării silite, urmare a constatării perimării de drept.
Daca creditorul urmăritor a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, de fiecare data cu puțin timp înaintea implinirii termenului de 6 luni, doar pentru a împiedica perimarea sa opereze de drept, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza căreia incepe executarea silita care, . de act de executare silita.
In speța, nu poate fi vorba de un abuz al executorului judecătoresc sau de o rotunjire a veniturilor atâta vreme cat constatatoarea, creând o aparenta a diligențelor sale, refuza sa-si asume riscul insolvabilității totale sau parțiale a debitorului sau al imposibilității continuării executării, astfel cum nu l-a asumat conform aceluiași contract invocat in speța, obligând executorul sa tina la nesfârșit dosare pe rolul biroului sau.
Cu privire la exceptia insuficientei timbrari a arătat ca nu s-a achitat taxa de timbru prevazuta de art. 10 din OUG 80/2013.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității, se arată că potrivit art. 712 C. proc. civ. nu se poate face o noua contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Or contestatoarea a formulat in data de 30.05.2014 contestatie la executare, ce se judeca de Judecătoria Sectorului 6 București.
Contestatoarea insista cu alegațiile sale, susținând ca nu poate fi obligata sa suporte cheltuielile de executare invocand disp.art. 39 alin 3 din legea 188/2000, omițând insa sa redea in totalitate dispozițiile art. precizat, respectiv „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea in executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului".
Arata ca titlul executoriu pus in executare silita la cererea petentei B. S.A., in dosarul in care a intocmit procesele verbale de cheltuieli de executare pentru care a solicitat cuviintarea executării silite, este un contract de credit, nu o hotărâre judecătoreasca.
Așadar din interpretarea per a contrario a ultimului text de lege citat, rezulta in mod clar ca punerea in executare si a fortiori continuarea acesteia in cazul unui titlu executoriu ce nu este hotărâre judecatoreasca poate fi condiționata de plata cheltuielilor de executare din care onorariul executorului face parte integranta.
Deși amintește si recunoaște obligația de a avansa cheltuielile de executare necesare desfașurarii executării silite, contestatoarea B. susține ca si-a indeplinit aceasta obligație.
Aceasta afirmație nu este adevărata, contestatoarea B. achitând o parte din cheltuielile de executare.
Procedura executării silite este reglementata in integralitate de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.l a Statului UNEJ, condițiile de derulare a acestei proceduri nefiind lăsate la latitudinea participărilor la executarea silita decât in privința aspectelor ce tin de declanșarea procedurii executării silite-posibilitatea creditorului de a solicita executarea silita, de a renunța, de a suspenda.
Astfel, contractul privind efectuarea activității de executare silita încheiat intre creditor si executor, nu poate deroga de la normele de ordine publica prevăzute de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.l a Statului UNEJ, nici in ceea ce privește plata cheltuielilor de executare silita si nici in ceea ce privește cuantumul si plata onorariului executorului judecătoresc.
O interpretare contrara nu poate fi primita întrucât ar echivala cu a permite creditorului si executorului, prin voința lor manifestata prin contract sa modifice normele legale anterior indicate si sa confere caracter de titlu executoriu procesului verbal de cheltuieli de executare in alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Prin urmare, fata de cele invederate, reiterează solicitarea de respingere a contestatiei la executare ca neintemeiata, avand in vedere argumentele prezentate.
In drept au fost invocate dispozițiile art.205 c.pr.civ, 453 N.c.pr.civ,, 662 N.c.pr.civ, art. 712 N.c.pr.civ si urm., art. 371/7 (1) teza C.p.c, art 399 C.p.c si urmatoarele.
Contestatoarea a formulat și răspuns la întâmpinare.
A fost anexat în copie, dosarul de executare silită nr. 146/2014.
Analizând cauza, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării (insuficientei timbrări), aceasta se va respinge ca neîntemeiată, având in vedere ca s-a achitat de către contestatoare taxa de timbru prevăzută de art. 10 din OUG nr. 80/2013.
In ceea ce privește excepția de inadmisibilitate conform prevederilor art. 712 alin. 3 teza I C. proc. civ., nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Dar acest text se refera la contestatiile la executare din cadrul aceluiași dosar de executare. Or, prezentul dosar s-a format ca urmare a contestării executării in cadrul dosarului nr. 146/2014 aflat pe rolul B. M. A. E., iar dosarul anterior, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, a avut drept obiect dosarul de executare nr. 630/2012, aflat pe rolul intimatului.
Pe fondul contestației la executare:
La data de 15.05.2012 contestatoarea a încheiat cu B. T. G. si M. O. contractul privind activitatea de executare silita nr. 51.6A/4732 modificat prin actul adițional nr. 1/10.04.2013.
Prin acest contract s-a stabilit ca recuperarea cheltuielilor de executare si a onorariului executorului se face pe măsură ce se recuperează debitele iar diferența de onorariu a executorului, după realizarea integrală a creanței ( art. 4.2 din contract).
Pentru executarea silita a debitorului M. T. s-a format dosarul de executare nr. 630/2012 preluat de B. T. G..
Executorul judecătoresc a emis în cadrul acestui din urmă dosar procesul-verbal de cheltuieli de executare din 06.07.2012 pentru suma de 2454,8 lei, onorariu executor si pentru suma de 100 lei, cheltuieli de executare si procesul-verbal de cheltuieli de executare suplimentar din 27.03.2014 pentru suma de 574,75 lei, onorariu executor si pentru suma de 24 lei, cheltuieli de executare, ambele întocmite în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 3 C.proc.civ. 1865.
Întrucât contestatoarea nu a achitat decât în parte aceste cheltuieli (în limita avansului de onorariu de 60 de lei și 100 lei avans cheltuieli de executare), intimatul B. T. G. a solicitat executarea silita la B. M. A. E. unde s-a format dosarul de executare nr. 146/2014, în temeiul celor două procese-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare menționate anterior, în temeiul art. 371 ind. 7 C.proc.civ. 1865 pentru recuperarea sumei de 4.044,71 lei, fiind emisă în cadrul acestui din urmă dosar de executare încheierea din 04.07.2014 în temeiul art. 663, 632 și 638 C.proc.civ. prin care s-a dispus deschiderea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei din prezenta cauză.
În dosarul de executare nr. 146/2014 executarea silita nu a fost încuviințată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ având ca obiect încuviințare executare silită fiind declinată competența soluționării cererii prin încheierea de la data de 24.07.2014.
B. M. A. E. a emis la data de 23.07.2014 încheierea prin care a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 951,16 lei, adresa înființare poprire pentru suma de 4.044,71 lei si adresa de înștiințare a contestatoarei privind măsura popririi având aceeași dată, toate aceste înscrisuri fiind comunicate acesteia în data de 28.07.2014 (f.246).
Prin încheierea din data de 04.08.2014 executorul judecătoresc M. A. E. a constatat existența unei erori materiale actele de executare din dosarul de executare nr. 146/2014 trebuind a fi fost îndeplinite în dosarul de executare nr. 95/2014, și a dispus restituirea către contestatoarea B. a sumei de 4.044,71 lei, sumă poprită în dosarul de executare nr. 146/2014.
Conform dispozițiilor art. 665 C.proc.civ. după înregistrarea cererii de executare silită, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.
Având în vedere că instanța de executare – Judecătoria Cornetu nu a încuviințat executarea silită în dosarul nr. 146/2014 (încheierea de încuviințare din 15.07.2014 contestată fiind emisă în dosarul nr._ pentru dosarul de executare nr. 95/2014), toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 146/2014 sunt lovite de nulitate absolută.
Instanța reține că suma de 4.044,71 lei poprită din conturile contestatoarei deschise la Banca Națională a României a fost restituită contestatoarei astfel că nu se impune a se dispune întoarcerea executării.
În ce privește cererea contestatoarei de anulare a încheierii de încuviințare din 15.07.2014 emisă în dosarul nr._, instanța constată că a fost dată pentru dosarul de executare nr. 95/2014, astfel că, nefiind învestită cu analiza legalității executării silite ce a format obiectul dosarului de executare nr. 95/2014, o va respinge ca neîntemeiată.
Având în vedere toate acestea, urmează să fie admisă în parte contestația la executare pe capătul principal și să fie desființate toate actele de executare în dosarul de executare nr. 146/2014 aflat pe rolul B. M. A. E..
Față de această soluție cererile subsidiare rămân lipsite de obiect și vor fi respinse ca atare.
În temeiul art. 45 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se va dispune restituirea taxei de timbru după rămânerea definitivă a hotărârii astfel că, față de aceste dispoziții legale, instanța va respinge cererea de obligare a intimatului la plata sumei de 338,13 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru ca neîntemeiată.
În ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceasta a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în prezenta cauză, respectiv suma de 1.144,03 lei reprezentând onorariu avocat conform facturii si ordinului de plată depuse la dosar și contravaloare fotocopiere dosar de executare, astfel că potrivit prevederilor art. 453 C. proc. civ. urmează a se dispune obligarea intimatului la plata către contestatoare a sumei de 1.144,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de netimbrare ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatoarea B. SA cu sediul ales la S. R. ȘI ASOCIAȚII din București, . Tower Center, nr. 15-17, . și pe intimata B. T. G. cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 35, ., . sector 3.
Dispune anularea executării silite și a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 146/2014 aflat pe rolul B.E.J. M. A. E..
Respinge capetele de cerere vizând anularea încheierii de încuviințare a executării silite din dosarul nr._, vizând întoarcerea executării ca neîntemeiate precum și capetele subsidiare ale contestației la executare ca rămase fără obiect.
Obligă intimatul să plătească contestatoarei suma de 1.144,03 lei, cheltuieli de judecată.
Respinge cererea privind obligarea intimatului la plata sumei de 338,13 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. Budei C. P.
Red. Tehn. C.O.B.
2 ex./18.06.2015
..2015, 2 ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1969/2015. Judecătoria CORNETU | Pretenţii. Sentința nr. 1688/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
