Plângere contravenţională. Sentința nr. 1945/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1945/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 1945/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILA Nr. 1945/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E.
GREFIER: A. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. M., intimat I. I. - POLITIA POPEȘTI LEORDENI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns petentul personal si asistat de avocat, lipsa fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instantei faptul ca la data de 07.05.2015 petentul a depus raspuns la intampinare iar la data de 26.05.2015 intimatul a depus relatii, dupa care,
Instanta procedeaza la identificarea petentului Speuanu M., legitimat cu CI ._ si CNP_.
Instanta, verificându-și din oficiu competenta, în temeiul art. 131 al.1 NCPC, constata că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauza.
În temeiul art. 238 NCPC, instanța stabilește termen pentru durata cercetării judecătorești un termen de judecata.
Instanta, nemaifiind cereri prealabile de formulat si exceptii de invocat acorda cuvantul pentru propuneri de probe.
Petentul prin avocat, solicita instantei încuviintarea probei cu înscrisuri si probei cu un martor, respectiv Ghetan I. care este prezent la acest termen de judecata.
Instanta, încuviintează pentru petent, proba cu înscrisuri ;i proba testimoniala cu un martor iar pentru intimat proba cu inscrisuri, considerandu-le concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei.
Instanta procedeaza la audierea martorului propus de petent, declarataiile acestuia fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Petentul prin avocat solicita instantei admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contravetie deoarece in cuprinsul procesului verbal de contraventie nu se mentioneaza actul nrmativ sanctionator asa cum prevede dispozitiile art. 16 al.2 din OG2/2001. De asemenea arata ca s-a facut dovada inexistentei faptei retinute in continutul procesul verbal de contraventie. F. cheltuieli de judecata.
Instanta retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Examinând cauza de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 16.02.2013, sub nr._, petentul S. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. I., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.01.2015, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 de lei și cu suspendarea dreptului de a conduce.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este nul întrucât nu cuprinde actul normativ sancționator. Pe fond, a arătat că a fost în mod neîntemeiat sancționat întrucât, în realitate se deplasa în coloană când un vehicul din fața sa a dat semnal pentru a vira la stânga. Întrucât în trafic veneau mașini din sensul opus, mașina din fața sa a staționat o perioadă, apoi a efectuat virajul. În timpul cât petentul a așteptat să treacă vehiculul din fața sa, au trecut pietoni prin fața și prin spatele celor două mașini. Ulterior nu au mai fost pietoni.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune a depus înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru fiind atașată la dosarul cauzei – f. 21.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a depus, la solicitarea instanței, actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal – punct de vedere al agentului constatator.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu un martor a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.01.2015, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce, întrucât acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006, respectiv în data de 30.01.2013, orele 13.33, pe Șos. Olteniței/. auto cu nr._ și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului-verbal contestat motivată prin faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției nu cuprinde actul normativ sancționator, instanța constată că această omisiune se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal, nulitate ce operează doar în măsura dovedirii producerii unui prejudiciu de către petent ce nu ar putea fi înlăturat decât prin anularea actului. Or producerea unui asemenea prejudiciu nu a fost dovedită.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța are în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.
Potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.
Analizând în cauză declarația martorului audiat, instanța observă că declarațiile acestuia se coroborează cu cele susținute de petent. În aceste condiții, aplicând principiul în dubio pro reo, instanța apreciază că în cauză au fost administrate probe prin care a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal contestat.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului-verbal contestat cu consecința exonerării de la plata amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare.
Totodată va constata că în cauză nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. M., domiciliat în sector 6, București, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. I., cu sediul în BUCURESTI, sector 2, FABRICA DE GLUCOZA, nr. 7, J. I..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 30.01.2015 cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
29.06.2015
L.A. 12 Iunie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2145/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1969/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
