Rezoluţiune contract. Sentința nr. 855/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 855/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 855/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Cornetu Sentința civilă nr. 855/2015 Ședința publică din data de: 09.03.2015 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. O. BUDEI GREFIER: I. P. |
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. M., pârâții C. H. și O. (C.) C. S. și intervenienții în interes propriu C. D. și C. O. având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10.02.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.02.2015, 24.02.2015, 03.03.2015, apoi la 09.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2012, sub nr._, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâții C. H. și C. C. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 770/03.10.2008 la BNP R. S..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că, împreună cu defunctul său soț, C. C., au hotărât să încheie contractul de întreținere cu fiul și cu nora, pârâți în prezenta cauză. Reclamanta mai are încă doi copii, D. și O..
Conform contractului pârâții aveau obligația de a le asigura cele necesare traiului însă nu și-au respectat obligațiile, alimentele fiind cumpărate din pensiile reclamantei și a soțului său, iar medicamentele erau cumpărate de fiul cel mare, D..
Cei doi pârâți aveau mereu certuri și nu se îngrijeau de ei. La data de 05.10.2011 a decedat C. C., cheltuielile de înmormântare fiind suportate de ceilalți copii ai reclamatei.
După decesul soțului, reclamanta nu a mai fost îngrijită de niciunul dintre pârâți. începând cu 01.06.2012 pârâta a părăsit definitiv casa în care locuiau, nu a mai venit deloc pe la reclamantă și nici nu i-a mai acordat acesteia vreun ajutor.
Se precizează că pârâții sunt de drept în întârziere, neexecutarea obligației de întreținere fiind imputabilă exclusiv acestora.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073 și 1097 pct. 3 din C.civ. (1864).
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu și au depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de întreținere, certificat deces C. C., referat de anchetă socială.
Reclamantei i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar prin încheierea din data de 09.04.2013 fiind scutită de la plata taxei judiciară de timbru în cuantum de 4.789 lei.
La data de 18.02.2013 pârâta C. C. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii arătând că începând cu luna iunie 2012 a fost izgonită din domiciliu, nu a mai avut acces în nici un mod în gospodărie și ca atare, fără voința sa obligațiile nu au mai putut fi îndeplinite. Deși dorește să-i asigure reclamantei cele necesare existenței și îngrijirii se află în imposibilitate de a realiza acest lucru întrucât între cei doi pârâți s-a pronunțat divorțul.
Pârâta mai precizează că în condițiile în care la data de 05.10.2011 a decedat C. C. se pune în discuție rezoluțiunea contractului de întreținere doar cu privire cota de ½ ce aparținea reclamantei, iar din imobilul ce a format obiectul contractului se mai află doar jumătate întrucât cealaltă jumătate a fost demolată cu acordul foștilor proprietari conform declarației autentice nr. 142/2009 și în locul acesteia cei doi pârâți au edificat un nou imobil după cum rezultă din autorizația de construire și procesul-verbal de recepție a lucrărilor.
Pârâta C. C. S. a formulat și cerere reconvențională arătând că împreună cu celălalt pârât a efectuat o . îmbunătățiri părții din construcția veche rămasă după demolare solicitând obligarea reclamantei la plata contravalorii cotei de ½ din aceste îmbunătățiri.
Îmbunătățirile efectuate au constat în schimbarea acoperișului, restaurarea celor trei camere rămase după demolare – tencuit, zugrăvit, realizat instalație electrică, construit spațiu pentru baie și bucătărie cu instalații sanitare și apă curentă.
Pârâta-reclamantă precizează că ajutorul dat reclamantei de fiica sa O. era sporadic dar și atunci acordat concomitent cu ajutorul dat de pârâți, fiica reclamantei fiind la rândul său beneficiar unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori, expertiză construcții.
Pârâtei-reclamante i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar prin încheierea din data de 09.04.2013 fiind scutită de la plata taxei judiciară de timbru în cuantum de 3.811 lei aferente cererii reconvenționale.
Pârâtul C. H. a formulat întâmpinare solicitând admiterea acțiunii principale întrucât nu și-au îndeplinit obligațiile stipulate în contractul de întreținere, nerealizând venituri care să le permită și întreținerea părinților, sumele cu care le cumpărau cele necesare provenind din pensiile lor și din ceea ce trimiteau frații săi.
A solicitat respingerea cererii reconvenționale arătând că lucrările ce s-au făcut în casa veche precum și casa nouă au fost din banii primiți de la părinții săi – 75.000 euro pe care aceștia i-au primit în urma vânzării unui teren conform contractului autentificat sub nr. 1/07.01.2008 de BNP N. V. R..
Reclamanta C. M. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia arătând că lucrările au fost făcute din cei 75.000 euro pe care reclamanta împreună cu soțul său i-au dăruit fiului lor, C. H., în condițiile în care hotărâseră să împartă averea copiilor înaintea decesului pentru a nu exista neînțelegeri ulterioare. După ce acești bani au fost cheltuiți, pârâtul C. H. a fost ajutat de frații săi.
În baza art. 167 alin. 1 din C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu doi martori, pentru pârâți pe acțiunea principală proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul reclamantei, iar pe cererea reconvențională pentru pârâta-reclamantă proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea construcții fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert C. M..
Au fost audiați martorii C. E. și C. I., propuși de reclamantă,, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, pârâta O. C. S. renunțând la proba testimonială.
La termenul din 07.10.2014 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane solicitând introducerea în cauză a lui C. D. și C. O., în calitate de moștenitori ai defunctului C. C., pentru ca repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere să le fie opozabilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, la data de 03.10.2008, părțile au încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 770 la BNP R. S. (f.7-9), prin care C. C. și C. M. au transmis pârâților C. H. și O. (C.) C. S. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în com. Brănești, .. 54, jud. Ilfov, compus din teren intravilan în suprafață de 2314 mp și construcțiile amplasate pe acesta – C1locuință, C2 magazie, C3 magazie, în schimbul obligației pârâților de a-i întreține pe toată durata vieții, prin asigurare de hrană, îmbrăcăminte, asistență medicală la nevoie, medicamente, îngrijire, iar la deces înmormântarea, conform obiceiurilor locului, și purtarea tuturor datinilor creștinești, întreținere ce urma să le fie acordată în imobilul menționat.
Reclamanta a arătat că pârâții nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere, iar, din anul 2012, au încetat să le mai acorde întreținere.
Susținerile reclamantei sunt confirmate de martorii audiați în cauză, prieteni de familie ai acestora, care au declarat că din anul 2012 nu au mai văzut-o pe pârâtă, reclamanta beneficiind de ajutorul celorlalți copii.
Totodată, pârâtul C. H. a recunoscut în ședință publică în răspunsul la interogatoriu faptul că nu și-a mai îndeplinit obligația asumată prin contract.
În drept, potrivit art. 1021 C.civ., partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.
Întrucât contractul de întreținere este unul nenumit și părțile nu au prevăzut altfel, rezoluțiunea este guvernată de regulile generale în materia obligațiilor, cuprinse în art. 1020-1021 din C.civ.. Rezoluțiunea, ca sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor, presupune îndeplinirea următoarelor condiții: a) una dintre părți să nu își fi executat obligațiile care îi revin; b) neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a executat obligația; c) debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Instanța constată că toate aceste cerințe sunt îndeplinite.
Potrivit dispozițiilor art. 1082-1083 C.civ., în sarcina debitorului obligației neexecutate operează o prezumție de culpă cât timp nu face dovada că nerespectarea obligației se datorează unei cauze străine, neimputabile (cazul fortuit, forța majoră, vina creditorului obligației). În cauză, însă, pârâții nu au răsturnat prezumția relativă de culpă stabilită de lege în sarcina lor, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție necesară pentru intervenirea rezoluțiunii, și anume neexecutarea culpabilă a obligației de către debitorul întreținerii.
Și cea de-a treia condiție necesară pentru pronunțarea rezoluțiunii este îndeplinită, debitorul obligației de întreținere fiind de drept în întârziere, datorită caracterului alimentar al prestației, care trebuie efectuată în mod succesiv, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1079 alin. 3 din C.civ., potrivit cărora debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 770/03.10.2008 la BNP R. S..
În ce privește cererea reconvențională instanța reține din susținerile părților că pârâții au efectuat o . îmbunătățiri la construcția rămasă după demolare.
Aceste îmbunătățiri au fost evaluate de expert la 30.345 lei și au fost recunoscute de către reclamantă însă aceasta susține că îmbunătățirile au fost efectuate din suma de 75.000 euro dată de ea și soțul său pârâtului C. H.. Din toate probele administrate, instanța reține că îmbunătățirile realizate, nu au fost suportate de către pârâți, banii provenind de la reclamantă și soțul acesteia.
În raport de soluția de desființare a contractului de întreținere, urmează ca aceste îmbunătățiri să se regăsească în patrimoniul reclamantei.
In situații precum cea de față, practica judecătorească a făcut aplicația principiului restituirii îmbogățirii fără just temei.
Aceasta a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Acest fapt juridic naște in sarcina celui care își vede mărit patrimoniul, obligația de restituire in limita sporirii patrimoniului.
Cum contravaloarea materialelor folosite și manopera necesară realizării îmbunătățirilor nu au fost suportate de către pârâți, fiind plauzibilă susținerea reclamantei confirmată de poziția pârâtului C. H. că banii au provenit de la reclamantă și defunctul său soț, pârâta nefăcând dovada realizării unor venituri care să le permită efectuarea lucrărilor, instanța reține că îmbunătățirile efectuate nu au condus la mărirea patrimoniului reclamantei concomitent cu diminuarea patrimoniului pârâților, și urmează a constata că reclamanta nu este obligată să restituie pârâtei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate.
În ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane instanța apreciază că este inadmisibilă întrucât C. D. și C. O. au calitatea de moștenitori ai defunctului C. C., dobândind drepturile patrimoniale ale acestuia astfel că reclamanta nu-i poate introduce în cauză pentru ca bunul să fie restituit în patrimoniul tuturor fără a le contesta ca atare drepturile.
Cererea de chemare în judecată a altor persoane este cererea de intervenție forțată, prin care una dintre părțile inițiale solicită introducerea în proces a unui terț care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Finalitatea acesteia nu este reprezentată de valorificarea drepturilor pretinse de reclamantă ci vizează asigurarea opozabilității față de terții introduși a hotărârii prin care instanța se pronunță asupra existenței dreptului reclamantei și implicit inexistenței dreptului de care s-ar putea prevala terțul.
Or, în cauză reclamanta nu contestă drepturile persoanelor chemate în judecată astfel că restabilirea situației anterioare încheierii contractului de întreținere este perfect posibilă dată fiind împrejurarea că imobilul se va întoarce în patrimoniul reclamantei și al moștenitorilor acceptanți rămași de pe urma defunctului C. C. potrivit regulilor ce guvernează transmiterea succesiunii.
În considerarea culpei procesuale a pârâților în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanța, admițând acțiunea, va obliga pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate conform art. 1169 din Codul civil,
Fată de cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă constând în onorariul de avocat în cuantum de 6.610 lei +TVA, instanța constată că suma solicitată cu titlu de onorariu avocațial este nejustificat de mare raportat la faptul că reclamanta a beneficiat de serviciile juridice al avocatului în cauză doar trei termene, la munca depusă efectiv de avocat de la momentul începerii acordării asistenței juridice reclamantei, moment la care probatoriul era deja administrat, si până la soluționarea cauzei.
Prin urmare, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ. va reduce la jumătate cuantumul onorariului avocațial la plata căruia vor fi obligați pârâții, apreciind că suma de 3.505 lei este justificată conform criteriilor reținute de instanță.
Astfel, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3.305 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală în cauza privind pe reclamanta C. M. cu domiciliul în Branesti, .. 54, J. Ilfov, pârâții C. H. cu domiciliul în Branesti, .. 54, J. Ilfov și O. (C.) C. S. cu domiciliul în Branesti, ., J. Ilfov și intervenienții în interes propriu C. D. cu domiciliul în București, sector 2, ., ., . și C. O. cu domiciliul în București, sector 3, .. 4. ., ..
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 770/03.10.2008 de BNP R. S..
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanta-pârâtă C. M..
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3.305 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. O. Budei I. P.
Red. Tehn. COB
2 ex./06.05.2015
.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 817/2015. Judecătoria CORNETU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 854/2015. Judecătoria... → |
|---|
