Contestaţie la executare. Sentința nr. 5357/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5357/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 13831/215/2012*
contestație la executare
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5357
Ședința publică de la 02 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea ., intimatul H. G. și terții popriți B., B.-G. și R. B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 02.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C. la data de 01.06.2012 contestatoarea .. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul H. G., solicitând să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 25/D/2011 al B. M. C. I., inclusiv a somației din data de 23.05.2012, a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a popririi și a raportului de expertiză contrabilă a executorului P. V. și totodată, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătată că prin somația sus-menționată a fost somată să achite intimatului suma de 45.475,76 lei, din care 40.161 lei reprezintă debit și 5314,76 lei reprezintă cheltuieli de executare stabilite potrivit procesului-verbal anexat somației.
Se invocă titlul executoriu sentința nr. 2837/07.12.2010 pronunțată de tribunalul D. în dosarul nr._, prin care contestatoarea a fost obligată la plata către creditorul H. G. a sumei de 1.144.195 lei.
Menționează că a fost obligată la plata sumei de 1.144.195 lei, sumă care a fost achitată la data de 15.02.2012, în cadrul aceluiași dosar de executare.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că suma de 40.161 lei ce ar reprezenta actualizarea cu indicele de inflație pentru perioada 07.12.2010 (data pronunțării sentinței titlu executoriu) –_ (data achitării debitului din titlul executoriu).
La data de 15.02.2012 a obținut suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 28.37/07.12.2010 prin Încheierea nr. 15 din dosarul nr._ a Curții de Apel C., această suspendare a fost confirmată la data de 23.06.2011 de Curtea de Apel C., recurs care a fost respins la data de 02.02.2012.
Rezultă că pe perioada 15.02.2011 – 02.02.2012 a operat suspendarea executării sentinței ce constituie titlu executoriu. Pe această perioadă nu se putea calcula actualizarea debitului în funcție de rata inflației. Debitoarea nu are o culpă în neexecutarea obligației la data scadenței, deoarece neexecutarea s-a făcut în temeiul unor hotărâri judecătorești (respectiv încheierile prin care s-a dispus suspendarea executării sentinței).
Culpa este exclusă atunci când neexecutarea obligației se face în exercitarea unui drept recunoscut. În speța de față, Curtea de Apel C. a confirmat de două ori dreptul ei de a nu achita debitul principal, până la soluționarea recursului.
Prin urmare, se putea actualiza debitul pe perioada scursă între 17.12.2010 și 15.02.2012 și, respectiv 02.02.2012 și 15.02.2012.
Toate actele de executare sunt nule.
Debitul de 40.161 lei a fost calculat în baza unei expertize contabile care nu i-a fost comunicată, nefiind convocată.
Precizează că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 379 C.P.CIV., iar creanța nu are caracter cert și lichid.
Contestă procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Rezultă că cheltuielile de executare trebuie plătite anticipat, iar procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se încheie pe baza dovezilor, în speță chitanțele de plată a acestor cheltuieli. Din actele de executare, nu rezultă că aceste cheltuieli (respectiv onorariul executorului în cuantum de 16.740 lei) a fost achitat de creditorul H. G..
Din cele arătate în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare rezultă că pe viitor, executorul poate adăuga la sumele pentru care s-a pornit executarea. Această mențiune din procesul-verbal lasă loc abuzului din partea executorului, impunându-se deci anularea actului de executare amintit.
În cadrul dosarului de executare, contestatoarea a achitat executorului judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare suma de 26.414,40 lei stabilită prin procesul-verbal din 06.03.2012.
Obligația de plată a cheltuielilor de executare a fost stinsă prin plată.
Mai arată contestatoarea că pretinsa actualizare a debitului putea să se facă anterior, la data emiterii somației din data de 06.03.2012.
Privitor la suspendarea executării, a fost înființată poprirea asupra conturilor, întreaga sumă fiind indisponibilizată integral în contul a două bănci.
Totodată există posibilitatea continuării executării prin celelalte forme de executare, iar blocarea conturilor îi aduce un prejudiciu, având în vedere că există contracte în derulare, fiind necesare plăți către furnizori, iar întârzierile de plată poate duce la încetarea relațiilor comerciale cu aceștia.
Un motiv în plus îl constituie vădita nelegalitate a actelor de executare.
La prezenta cauză a fost anexat dosarul de executare nr. 25/D/2011 al B. M. C. I..
La data de 06.07.2012 contestatoarea a solicitat instanței introducerea în cauză a următorilor terți popriți: B.C.R., B.R.D. – G.S.G. și R. B..
La data de 06.07.2012 intimatul H. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
În întâmpinare, a arătat că, contestatoarea critică numai actualizarea sumei și cheltuielile de executare.
Debitul principal aferent titlului executoriu a fost achitat în cadrul executării silite finalizate fără a se face contestație la executare în cadrul dosarului, motiv pentru care operează tardivitatea formulării contestației la executare raportat la primul act de executare silită, conform disp. art. 399 C.P.CIV. rap. La art. 401 al. 1 lit. b C.P.IV. Privitor la reactualizarea sumei, solicită să se constate că această suspendare provizorie nu are ca efect înlăturarea reactualizării sumei raportat la faptul că titlul executoriu este irevocabil, iar sentința pronunțată în primă instanță este executorie, fiind culpa debitoarei pentru neplata creanței.
Ca atare, suma datorată între data nașterii obligației de plată și data plății efective este supusă reactualizării și este datorată. Nu există temei legal pentru comunicarea unei expertize, comunicare ce nu este obligatorie.
Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este întocmit în mod corect.
Solicită respingerea capătului de cerere privind suspendarea, pe considerentul că nu este motivată, sub aspectul temeiniciei și a cauzelor care dispun suspendarea, având în vedere că nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte paguba iminentă și urgența ce ar impune o asemenea măsură.
La data de 23.07.2012 terțul poprit Banca Comercială Română SA a formulat o precizare la acțiune cu privire la executarea silită prin poprire efectuată la cererea creditorului H. G. față de debitorul ..
A arătat că adresa de înființare a popririi emisă de B. M. C. I. a fost înregistrată la B. București la nr._/25.05.2011 și a fost operată poprirea pe conturile debitoarei la data de 25.05.2012.
Prin adresa nr._/25.05.2011 B. a comunicat B. M. că s-a înființat poprirea pe conturile debitoarei până la concurența sumei de 45.475,76 lei, iar în urma popririi s-a indisponibilizat suma de 15.492,57 lei, care a fost decontată din contul indicat de B. în adresa de poprire.
La data de 19.06.2012 B. SA a sistat poprirea, având în vedere adresa organului de executare silită.
A anexat precizării adresa DJ nr._/12.06.2012 și adresa B. M. C. I..
Prin sentința civilă nr._/25.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de .., în contradictoriu cu intimatul H. G. și cu terții popriți Banca Comercială Română S.A., B. – GSC și R. B..
S-a luat act că reclamanta renunță la cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr. 2378 din data de 11.12.2012 Tribunalul D. a admis recursul declarat de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul H. G., terț.poprit B., B.-G., R. B., împotriva sentinței civile nr._ din 25 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a reținut că instanta de fond, nu a facut referire si nu s-a pronuntat asupra motivelor concrete de nelegalitate formulate de contestatoare, raportat la dispozitiile legale invocate de aceasta, ci a apreciat la modul general ca atâta vreme cât nu exista nici o dispoziție legală conform căreia pe perioada cât debitoarea beneficiază de o suspendare a executării, suma de achitat conform titlului executoriu nu se reactualizează, formele de executare întocmite de B.E.J. M. C. în dosarul de executare nr. 25/D/2011, sunt procedurale conform art. 372 C.p.c. și următoarele si ca în dosarul de executare s-a realizat raport de expertiză contabilă judiciară, având ca obiectiv actualizarea debitului inițial în funcție de rata inflației de la data de 07.12._12, precum și procesul verbal de cheltuieli de executare, ce cad în sarcina debitorului, conform art. 371 ind. 7 alin. 2 C.p.c.si fara a aratat motivele pentru care a apreciat ca nu sunt intemeiete sustinerile contestatoarei referitoare la buna credinta si culpa ce trebuie sa stea la baza achitarii unui debit si reactualizarii lui, la conditiile creantei puse in executare si necesitatea achitarii anticipate a cheltuielilor de executare de catre debitor, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in intelesul art. 129 si 312 C.pr.civ., sub acest aspect fiind intemeiate criticile formulate de atat de recurenta-contestatoare privind solutionarea gresita a cauzei.
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a analizat in concret motivele de nelegalitate invocate de contestatoare raportat la temeiurile de fapt si de drept invocate de aceasta, motive care fiecare in parte ar fi atras sanctiunea nulitatii actelor contestate, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ tribunalul a admis recursul promovat de recurenta ., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.01.2013 sub nr._ *.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H. G.; s-a autorizat retragerea reclamantului din ..; a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1.144.195 lei, reprezentând contravaloarea părților sale sociale; s-a dispus repartizarea părților sociale deținute de reclamant către asociații .. proporționat cu cota lor de participare la capitalul social; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta ..
La data de 23.05.2012, B.E.J. M. C. I., în cadrul dosarului de executare nr. 25/D/2011, a emis somație către societatea debitoare, .. C., potrivit titlului executoriu – sentința comercială nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D., pentru achitarea sumei de 45.475,76 lei, debit și cheltuieli de executare, stabilite potrivit procesului verbal de cheltuieli.
Contestatoarea a depus la dosar certificat de grefă din dosarul nr._ al Curții de Apel C., prin care se arată că potrivit încheierii nr. 15/15 februarie 2011 a Curții de Apel C. – Secția Comercială s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D., până la soluționarea cereri de suspendare propriu-zisă.
Un prim motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate îl reprezintă creanța pentru care s-a continuat executarea, prin emiterea somație din 23.05.2012, pentru o sumă reprezentând valoarea actualizării debitului principal într-o perioadă în care executarea a fost suspendată.
Potrivit art. 379 C.p.c, nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, o creanță fiind certă atunci când existența rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Potrivit art. 371 alin. 3 C.p.c., executorul judecătoresc procedează la actualizarea sumei prevăzute în titlul executoriu, iar când actualizarea se face în funcție de rata inflației, aceasta se calculează de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie.
Prin urmare, se pune problema, la ce dată obligația stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a devenit executorie. Instanța reține că această hotărâre judecătorească este supusă căii de atac a recursului, fiind deci executorie. Însă, partea interesată poate solicita suspendarea executării pe perioada soluționării recursului, iar în speță, instanța constată că debitoarea . a obținut prin încheierea nr. 15/15.02.2011, în dosarul nr._ al Curții de Apel C., suspendarea provizorie până la soluționarea cererii de suspendare propriu-zisă (f.49).
Prin încheierea pronunțată la 23 iunie 2011, îndreptată prin încheierea de la 07.07.2011, în dosarul nr._, de Curtea de Apel C., a fost admisă cererea formulată de petenta ., privind suspendarea propriu-zisă a executării sentinței nr. 2837 din data de 7 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială, în dosarul nr._ și s-a dispus suspendarea executării sentinței nr. 2837 din 07.12.2020 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială până la soluționarea recursului. Trebuie adăugat că la termenul de judecată de la 09.06.2011, calea de atac a fost calificată ca fiind recursul, iar nu apelul.
La data de 02.02.2012, recursul formulat împotriva sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a fost respins irevocabil.
Prin urmare, între data suspendării provizorii urmată de suspendarea propriu-zisă a executării, respectiv 15.02.2011 și data soluționării recursului, respectiv 02.02.2012, executarea sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a fost suspendată și, deci, hotărârea judecătorească nu a fost executorie în toată această perioadă.
Or, potrivit art. 372 C.p.c., executarea nu se poate efectua decât în temeiul unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu, iar în speță acest caracter a lipsit sentinței menționate, în perioada în care executarea acesteia a fost suspendată.
În plus, numai în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie, conform art. 371 ind. 1 alin. 1 C.p.c., creditorul poate trece la executarea silită, iar în speță neexecutarea nu este culpabilă ci se datorează unei cauze de suspendare judecătorească, situație în care nu trebuie să se actualizeze cu rata inflației. Această actualizare ar reprezenta tocmai prejudiciul suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere, dar atâta timp cât neexecutarea este chiar permisă și stabilită prin încheiere irevocabilă, iar prejudiciul nu poate fi independent de constatarea unei culpe, instanța apreciază că este nelegală actualizarea debitului principal în perioada în care a fost suspendată executarea aceluiași debit.
Chiar și din dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 3 teza a doua C.p.c se desprinde concluzia că actualizarea cu rata inflației se face de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie.
Cum executarea sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a fost suspendată până la soluționarea recursului formulat împotriva acesteia, rezultă că aceasta a devenit executorie la data soluționării recursului, respectiv 02.02.2012. Abia de la această dată se putea calcula actualizarea, calcul ce se putea face doar până la data de 15.02.2012 când, conform adresei de ridicare poprire (f.79), debitoarea a achitat debitul principal.
În mod nelegal a fost, deci, calculată actualizarea începând cu decembrie 2010, rezultând o valoare actualizată de 40.161 lei (f.17), conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil P. V..
Prin somația din 23.05.2012 emisa de B. M. C. I. în dosarul de executare nr. 25/D/2011 a fost somată contestatoarea să achite această sumă reprezentând actualizare, după ce achitase debitul principal, fiind emisă și adresa de înființare poprire din 23.05.2012.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază întemeiată critica contestatoarei privind continuarea executării și emiterii somației și adresei de poprire în dosarul de executare nr. 25/D/2011 al B. M. C. I. pentru o sumă actualizată pe care nu o datora atâta timp cât hotărârea judecătorească ce a stabilit debitul principal nu a avut putere executorie în perioada supusă actualizării.
Din aceste motive, constatând că executarea silită a fost începută pentru o creanță ce nu este certă, instanța va anula somația din 23.05.2012 și adresa de înființare poprire din 23.05.2012 și, pe cale de consecință și procesul verbal de cheltuieli întocmit la aceeași dată, ca act subsecvent, acte emise de B. M. C. I. în dosarul de executare nr. 25/D/2011.
În ce privește motivul de nulitate a procesului verbal de cheltuieli, instanța îl apreciază ca întemeiat, urmând a anula acest act de executare și pentru nedovedirea achitării de către creditor a onorariului suplimentar de executor.
Potrivit art. 371 ind. 7 C.p.c, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul verbal constituie titlu executoriu.
În speță, din înscrisurile existente în dosarul de executare, se reține că au fost stabilite cheltuieli de executare ce a fost achitate de debitoare (f. 79-80), iar ulterior a fost emis un nou proces verbal de cheltuieli din 23.05.2012 pentru suma de 5314,76 lei cuprinzând timbre poștale, onorariu executor și cheltuieli de executare, fără a se face vreo dovadă a achitării acestora de către creditor.
E adevărat că începerea executării silite nu este condiționată, conform legii speciale, de plata onorariului de executare, însă în măsura în care onorariul nu a fost achitat, cum impune art. 371 ind. 7 alin. 1 C.p.c, executorul judecătoresc nu putea să îl includă în procesul verbal de cheltuieli ce constituie titlu executoriu, atestând ca real un fapt nereal. Mai trebuie precizat că ceea ce consideră instanța ca fiind nelegal este nu începerea executării silite fără plata onorariului de executare, ci emiterea unui act de executare în cuprinsul căruia este menționată suma de 4979,96 lei cu TVA cu titlul de onorariu executor, act ce ar urma să fie pus în executare silită împotriva debitorului, deși acest onorariu nu a fost avansat de creditor, cum impune legea.
Numai după plata onorariului, se putea emite un proces verbal de cheltuieli de executare în care să fie menționată drept cheltuială și acest onorariu, aceasta și deoarece, conform alin. 3 teza finală a art. 371 ind. 7 C.p.c., emiterea procesului verbal de cheltuieli se face numai pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, iar în cauză o astfel de dovadă nu a fost făcută.
În ce privește critica privind necomunicarea raportului de evaluare, instanța o apreciază ca neîntemeiată, înscrisul aflat la fila 19 făcând dovada contrară și, totodată, instanța apreciază că la întocmirea acestuia nu se impune convocarea părților, neexistând vreo obligație legală în acest sens în sarcina expertului contabil.
Neîntemeiată este și solicitarea de a se anula pe calea contestației la executare raportul de expertiză contabilă întocmit de expert P. V., acesta nefiind un act de executare, astfel cum este el definit de Legea nr. 188/2000. Actele de executare sunt numai cele întreprinse și emise de executorul judecătoresc, astfel cum rezultă și din interpretarea art. 388 C.p.c..
Prin urmare, nefiind act de executare, nu poate face obiectul contestației la executare prevăzute de art. 399 C.p.c., motiv pentru care instanța va respinge cererea privind anularea raportului de expertiză contabilă întocmit de expert P. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .., cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul H. G., cu domiciliul în C., .. 11, județul D. și terții popriți Banca Comercială Română, cu sediul în București, sector 3, .. 5, B.-G.S.G. S.A., cu sediul în București, sector 1, Turn B.- .. 1- 7, și R. B., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1.
Anulează somația din 23.05.2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 23.05.2012 și adresa de înființare poprire din 23.05.2012, emise de B. M. C. I. în dosarul de executare nr. 25/D/2011.
Respinge cererea privind anularea raportului de expertiză contabilă întocmit de expert P. V..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
29.05.2013, 7 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4901/2013. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 9535/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
