Contestaţie la executare. Sentința nr. 3601/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3601/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 32252/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 3601
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: A. M. C.
Pe rol pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în sedinta publica din 27.02.2013, consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare privind pe contestatoarea S. C. MARFA SA în contradictoriu cu intimatii D. C. si B. I. M., având ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită fara citarea partilor.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de în 03.12.2012 contestatoarea S. C. marfă SA București a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul Diamant C. împotriva înființării popririi înființate de către Birou executor Judecătoresc I. M. asupra conturilor societății contestatoare la cererea creditorului D. C. în dosarul de executare nr. 199/E/2012 prin care a solicitat instanței să se dispună anularea în parte a actelor de executare în ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub valoarea de 250 lei acordată de instanța de fond.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul arată că prin sentința civilă nr. 4926/12.09.2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către D. C. și a obligat societatea lor la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 01.04._10 și a sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25 % din salariul de bază brut pentru perioada 01.04._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, dobânda legală, precum și 250 lei cheltuieli de judecată.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței civile nr. 4926/12.09.2012, sentință ce constituie titlul executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 199/E/2012.
La data de 15.11.2012 a fost emisă adresa de înființare poprire asupra conturilor societății lor deschise la B. Post C. pentru acoperirea sumei de 22. 617,95 lei.
Contestă cuantumul acestei sume arătând că este prea mare, în raport de munca depusă și complexitatea cauzei, conform prevederilor art. 274 alin. 4 C.pr.civ. Mai arată că angajamentul avocatului ales a constat în redactarea unei simple cereri față de executorul judecătoresc și nu justifică un onorariu de 1760 lei mare, mai mare decât cel încasat în fața instanței de fond.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul.
În spiritul acestei interpretări sunt și doctrina și jurisprudența recentă la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007 cauza B. împotriva României.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.399 și următoarele C.pr.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin.2 C.pr.civ, în lipsă.
Contestatoare a depus în copie: sentința nr. 4926 din data de 12.09.2012 a TribunaluluI D., adresa de înființare poprire nr. 199/E/15.11.2012 emisă de B. I. M. și procesul verbal încheiat la data de 15.11.2012 de către B. I. M..
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. I. M. pentru a înainta dosarul de executare nr. 199 /E/2012, dosarul fiind înaintat pe rolul instanței de judecată.
La data de 21.01.2013 contestatoarea a depus precizare la acțiune prin care a solicitat să se judece în contradictoriu cu pârâții B. I. M. și D. C., menționând că actul de executare este adresa de înființare creanță nr. 199/E/15.11.2012 și procesul verbal din data de 12.11.2012.
Totodată precizează contestația în sensul că solicită instanței să se dispună restabilirea situației anterioare, în sensul de a fi obligați pârâții să le restituie cheltuielile de executare rezultate din diminuarea onorariului de avocat sub cuantumul de 500 lei.
Anexează în original OP nr. 85 din data de 15.01.2013 în valoare de 194 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
La data de 22.10.2013 intimatul D. C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrarii cererii de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu motivarea că titlul executoriu este dat de o sentința pronunțata de Tribunalul D., Secția Conflicte de Munca, având de urmat o procedura speciala de executare silita. Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul Muncii :„Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept." Prin urmare, debitoarea era obligata sa execute de bunăvoie aceasta sentința inca de la data pronunțării.
Deoarece debitoarea contestatoare nu s-a conformat dispozițiilor art 3711 intimatul a procedat la punerea in executare a sentinței, fiind aplicabile dispozițiile aceluiași articol, conform căruia: „In cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel". Prin urmare, refuzul debitoarei de aducere la îndeplinire de buna voie a titlului executoriu a dus la suportarea din partea intimatului a unor cheltuieli suplimentare, pe care dorește sa le recupereze. Potrivit contractului de asistenta juridica, apărătorul a fost împuternicit sa îl reprezinte in fata instanței de fond, in fata instanței de recurs, cat si in fata organelor de executare.
Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu (copie legalizată a sentinței civile), consultații acordate creditorului, întocmirea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat si nu incalca Legea 51 / 1995.
Critica ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată este nefondată întrucât între partea căzută în pretenții (ontestatoarea) și avocatul intimatului ce a probat un onorariu de avocat nu există vreun raport juridic contractual sau delictual care ar ține instanța de judecată a-l avea în vedere. Rezultă că nu se poate reține o răspundere civilă delictuală pentru că între persoanele mai sus arătate nu există nici un raport juridic și nici nu sunt întrunite condițiile pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală.
Prevederile art.274 alin. 3 c.p.civ. rămân inaplicabile în privința raportului juridic dintre client și avocatul său, acest raport fiind supus dispozițiilor art.36 din Legea nr. 51/1995, legea profesiei de avocat potrivit căruia Contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.
Cu alte cuvinte instanța de judecată, nu intervine în executarea contractului de asistență juridică, nici nu îl controlează, modifică sau anulează contractul, care se menține în integralitatea sa. Onorariul contestat de debitoare a fost stabilit de liber acord intre intimat si avocat, in condițiile art 133 din Statutul profesiei de avocat.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1:„ (l)Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit alin 2: „Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut".
Ca si temei de drept al solicitării sale, contestatoarea indica art. 274 alin 4 din Codul de procedura civila, articol care nu se regăsește in Codul de procedura Civila.
Criticile referitoare la onorariu se regăsesc la dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă,care sunt aplicabile în faza judecării fondului in cauza dedusa judecați, deoarece in faza de executare silită se acorda alte servicii de executare diferite de fond.
Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2013 instanța a dispus, la cererea contestatoarei, introducerea în cauză în calitate de intimat a B. I. M..
La termenul de judecată din data de 06.03.2013 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, invocată de instanță, din oficiu.
În faza executării silite, părțile sunt creditorul și debitorul, nu și executorul judecătoresc. Între creditor sau debitor, pe de o parte și executor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice, iar titlul executoriu nu prevede obligații în sarcina executorului, astfel încât executorul nu poate avea calitate procesuală, cu excepția cazurilor în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, potrivit art.399 teza finală din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M. și pe cale de consecință, respinge contestația la executare în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Excepția netimbrării cererii, invocată de intimat nu a mai fost pusă în discuția părților și nu mai este necesar a fi soluționată, având în vedere că a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum maxim prevăzut de Legea nr. 146/1997, respectiv 194 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Asupra fondului cauzei.
Prin încheierea nr. 6223 din data de 24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/215/2012, Judecătoria C. a încuviințat executarea titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4926 din 12.09.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Executorul judecătoresc I. M. a întocmit în dosarul de executare nr. 199/E/2012 următoarele acte de executare: proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.11.2012, înființare poprire creanță nr. 199/E/2012 din data de 15.11.2012 și adresă de înființare poprire creanță din data de 15.02.2013, emisă către terții popriți Trezoreria mun. C., Raiffeisen Bank și Complexul Energetic Oltenia SA, pentru suma de 22.617,95 lei, cuprinzând debit principal și cheltuieli de executare.
Din procesul verbal de stabilire a cheltuielilor, încheiat la data de 12.11.2012 rezultă că s-a luat în calcul un onorariu de avocat în cursul executării silite, în cuantum de 1.760 lei, suportat de creditor conform chitanței nr. 0456 din 18.10.2012.
Conform art. 3717 din Codul de procedură civilă, ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.”
Contestatoarea susține că onorariul avocatului în faza executării silite, pe care ar trebui să-l achite, este mult prea mare față de munca depusă de avocat, respective formularea unei cereri de executare și față de complexitatea cauzei, astfel încât, potrivit art. 274 alin. 4 Cod procedură civilă, poate fi micșorat de instanță.
Instanța constată că susținerea contestatoarei este întemeiată, în condițiile în care în faza executării silite, cea mai mare parte din actele procedurale sunt întocmite de executorul judecătoresc, iar onorariul avocațial achitat de creditor în această fază, respectiv 1.760 lei, depășește cu mult onorariul achitat aceluiași avocat în faza de judecată, respectiv 500 lei, cum rezultă din titlul executoriu - sentința civilă nr. 4926 din 12.09.2012.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, aplicabil și în faza de executare silită, ,, Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”
Întrucât în faza executării silite, munca avocatului nu este mai complexă decât cea depusă în faza de judecată, instanța va reduce cuantumul acestor cheltuieli puse în sarcina debitoarei, la suma achitată în faza de judecată, respectiv 500 lei, apreciind că aceasta este suficientă având în vedere criteriile mai sus menționate și nu va reduce cuantumul onorariului sub această sumă, așa cum solicită contestatoarea, întrucât nu trebuie prin aceasta să se ajungă la recuperarea unei sume infime, față de cheltuielile suportate de creditor, din culpa debitorului, care nu a executat de bună-voie obligația stabilită în titlul executoriu.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 404 Cod procedură civilă, va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.N.T.F.M ,,C. Marfă" SA în contradictoriu cu intimatul D. C. în dosarul execuțional nr. 199/E/2012 și va anula parțial procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de B. I. M. la data de 12.11.2012, în ceea ce privește suma de 1.260 lei, reprezentând cuantum onorariu avocațial din faza executării silite, pe care îl reduce de la suma de 1.760 lei, la suma de 500 lei, cheltuielile totale de executare fiind în cuantum de 3.473,95 lei.
În baza principiului anularii actelor subsecvente ca urmare a anularii actului inițial, ca o consecință a anulării parțiale a procesului verbal întocmit de executor, va anula parțial adresa de înființare a popririi, emisă la data de 15.11.2012 de B. I. M., în ceea ce privește suma de 1.260 lei reprezentând cuantum onorariu avocațial menționat mai sus.
Contestatoarea a solicitat și restabilirea situației anterioare.
Potrivit art. 4041 Cod procedură civilă, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.(…)”.
Față de anularea parțială a actelor de executare menționate mai sus, instanța va dispune, în baza art. 4041 Cod procedură civilă restituirea de către intimat a sumei de 1.260 lei, reprezentând diferența de onorariu avocațial, pentru care s-a dispus anularea actelor de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M., invocată din oficiu, de instanță și pe cale de consecință, respinge contestația formulată de contestatoarea S.N.T.F.M ,,C. Marfă" SA în contradictoriu cu B. I. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulata de contestatoarea S. C. MARFA SA, cu sediul în C., . A, jud. D. în contradictoriu cu intimatul D. C., dom. în C., ., ., . în dosarul executional nr. 199/E/2012.
Anuleaza partial procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de B. I. M. la data de 12.11.2012, în dosarul de executare mentionat mai sus, în ceea ce priveste suma de 1260 lei, reprezentand cuantum onorariu avocatial din faza executarii silite, pe care îl reduce de la suma de 1760 lei, la suma de 500 lei, cheltuielile totale de executare fiind în cuantum de 3473,95 lei.
Anuleaza partial adresa de înfiintare a popririi, emisa la data de 15.11.2012 de B. I. M., în ceea ce priveste suma de 1260 lei reprezentand cuantum onorariu avocatial mentionat mai sus.
Obliga pe intimat sa restituie contestatoarei suma de 1260 lei, mentionata mai sus.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2013.
P., Grefier,
L. N. A. M. C.
Red. L.N. 15.04.2013
Tehnored. S.M. 5 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3402/2013.... → |
|---|
