Plângere contravenţională. Sentința nr. 3402/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3402/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 33378/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3402
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. S., împotriva procesului verbal de contravenție, . nr._ încheiat la data de 10.12.2012 de intimat IPJ D. – Serviciul Poliției Rutiere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal și asistat de avocat Țapelea și martorul O. D., intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus la dosar întâmpinare, după care, .
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 186 și urm. Cpciv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul O. D., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Avocat Țapelea pentru petent, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri noi de formulat, sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Țapelea pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
La data de 12.12.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petentul M. S., prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.12.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 10.12.2012, in jurul orelor 16.00, a fost oprit pe . un echipaj de poliție pe motiv că ar fi depășit mai multe autoturisme in zona de acțiune a indicatorului ”depășirea interzisă” .
Situația de fapt este alta, in sensul că s-a deplasat pe . in fața și in spatele său nu a circulat nici un autoturism, astfel incât nu a avut ce depăși. S-a mai precizat, in mod nereal, că nu a purtat centura de siguranță, insă in autoturism se mai aflau alte două persoane care pot să ateste cele susținute.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002.
A anexat la plângere procesul verbal contestat in original.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 21.01.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In ceea ce privește situația de fapt reținută de agentul constatator, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi inlăturată de declarația unui martor, respectiv o probă directă nu poate fi inlăturată de o probă indirectă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, intimatul a invederat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și incadrării in drept.
In probațiune, intimatul a arătat că nu deține material probatoriu, intrucât abaterea a fost constatată in mod direct de agentul de poliție.
În conformitate cu prevederile art.242 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției noastre.
La termenul de judecată din data de 29.01.2013, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile întrucât pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat probele cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, cu un martor.
La termenul de azi, a fost audiat martorul O. D., declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.12.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., petentul M. S. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 140 de lei.
Totodată i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că petentul, la data de 10.12.2012, ora 1628, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția . a efectuat manevra de depășire in zona de acțiune a indicatorului "depășirea Interzisă". D_ asemenea nu a purtat centura de siguranță.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare constând în ,, nerespectarea regulilor privind depășirea,, cu o amendă în cuantum de 140 lei și de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 constând in ” nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță in timpul mersului” cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent iar la rubrica “alte mențiuni ” s-a consemnat „am obicețiuni”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petent a arătat faptul că nu se face vinovat de savârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
In ceea ce privește declarația martorului F. M., instanța urmează a o inlătura având in vedere relațiile de prietenie dintre martor și petent, care fundamentează concluzia că aceasta este subiectivă, făcută din dorința de a-l scăpa pe petent de răspunderea contravențională. De asemenea, nu s-a făcut dovada că martorul a fost atent la drum și că a perceput in mod corect imprejurările in care s-a petrecut evenimentul pe care l-a relatat. Mai mult imprejurarea că martorul și-a amintiti cu exactitate data și ora săvârșirii contravenției duce la concluzia că declarația a fost pregătită impreună cu petentul.
In ceea ce privește contravenția contând in nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță, instanța reține că nu au fost admistrate probe in ceea ce privește temeinicia.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e și art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. S., domiciliat în C., ., .. 1, . împotriva procesului verbal de contravenție, . nr._ încheiat la data de 10.12.2012 de intimata IPJ D. – Serviciul Poliției Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D..
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2013
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
teh. CEC/4ex/13.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3601/2013. Judecătoria... | Accesiune. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
