Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 8110/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8110/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 31825/215/2012
-hotărâre care să țină loc de act autentic-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8110
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
GREFIER – S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. N. și pârâtul B. D., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat O. C. R. și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că avocat pentru reclamant a depus o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței, după care:
Avocat pentru reclamant depune precizare și arată că terenul il evaluează la suma de 1500 lei, depune certificat de la OCPI D., dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 41 lei și interogatoriu pentru pârât.
Instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtului B. D..
Instanța procedează la audierea martorului Soica O., a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Avocat pentru reclamanți depune raport de expertiză extrajudiciară, taxă de timbru și act de dezmembrare
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, să se ia act de acordul de mediere ca fiind o hotărâre de expedient. Solicită ca instanța să constate valabilitatea convenției și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2012 reclamantul S. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. D. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate valabilitatea tranzacției încheiată la data de 15 februarie 1996 pentru suprafața de 0,5000 m.p., teren arabil situat în ., județul D., iar hotărârea pronunțată să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
În fapt, prin tranzacția convenită între părți la data de 15 februarie 1996 conform antecontractului de vânzare cumpărare nr. 1/15 februarie 1996 conform promisiunii de vânzare cumpărare pe o suprafață de 0,5000 m.p., a stăpânit acest teren arabil fără a fi tulburat în drepturile sale.
Solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate valabilitatea convenției încheiate, iar în dovedirea acțiunii a solicitat să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtei, înscrisuri, martori și expertiză.
A evaluat terenul la suma de 1000 lei.
În drept, a invocat prevederile art. 1073- 1077 Cod civil.
S-a depus la dosar: împuternicire avocațială, TDP nr. 962-_ din data de 03.03.1995.
La data de 23.05.2013 instanța a dispus luarea interogatoriului pârâtului B. D. și audierea martorului S. O..
La data de 17.01.2013, părțile au solicitat acordarea unui termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 131 al.2 C.p.civ. raportat la dispozițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, pentru a ajunge la un acord de mediere.
Astfel, părțile s-au adresat Biroului de mediator D. B. pentru soluționarea neînțelegerilor dintre aceștia, procedura de mediere finalizându-se la data de 16.01.2013, prin încheierea unui acord de mediere, părțile recunoscând tranzacția convenită printr-un act sub semnătură privată intitulat "antecontract de vânzare-cumpărare" privind vânzarea-cumpărarea terenului de 5000 mp situat în T 9 P 21, la prețul de 1000 lei.
La termenul de judecată de la 23 mai 2013, părțile s-au prezentat în fața instanței și au solicitat să se ia act de acordul de mediere și să se pronunțe o hotărâre de expedient.
În ceea ce privește acordul de mediere, instanța constată că acesta întrunește condițiile prevăzute de lege, întrucât vizează un domeniu în care părțile pot recurge la mediere, acordul fiind în concordanță cu dispozițiile art. 2 și art. 64 alin. 2 teza a doua din Legea 192 din 2006 a medierii, actualizată. De asemenea înțelegerea părților vizează drepturi de care ele pot dispune cu un control al instanței, acestea sunt titularele drepturilor și obligațiilor consfințite în acordul de mediere și s-au respectat normele imperative ale legii cu ocazia încheierii acordului .
Prevederile art. 63 din Legea nr. 192/16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, stipulează că” În cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 271 C.proc.civ.”
Iar potrivit dispozițiilor art. 271 alin 1 C.p.civ.” părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor”.
Tranzacția, ca act de dispoziție al părților si modalitate de stingere a procesului, reprezintă un contract judiciar, hotărârea de expedient constituind convenția parților, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe si finalizata pe convingerile instanței.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a părților, în sensul încheierii unei tranzacții, care s-a materializat în înscrisul depus la dosar(acordul de mediere) și care cuprinde voința liberă și neviciată a părților și întrucât tranzacția încheiată nu cuprinde dispoziții ilegale sau imorale, iar părțile au tranzacționat asupra unor bunuri imobile, instanța va face aplicarea art. 271-272 Cod procedură civilă coroborat cu art. 63 din legea nr. 192/2006 privind medierea, va lua act de manifestarea de voință și va consfinți acordul de mediere încheiat între părți în vederea stingerii litigiului, la data de 15.06.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârât, în calitate de vânzător, s-a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare la data de 15.02.1996 având ca obiect suprafața de teren de 5000 mp în T 9 P 21 pe raza comunei Teslui, jud. D., înscrisă în TDP nr. 962-_/03.03.1995.
Din declarația martorului S. O. coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, instanța reține faptul că în anul 1996 reclamantul a cumpărat o suprafață de 5000 mp, în extravilanul comunei Teslui, cu prețul de 1000 lei, intrând în posesia acestuia.
Conform art.1294 C.civ., vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între ele, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și cealaltă a plăti, iar în contractul ce a avut ca obiect transmiterea proprietății, aceasta se transmite prin consimțământul părților ( art.971 C.civ.).
În cazul terenurilor, însă, prin derogare de la principiul consensualismului în materia vânzării-cumpărării, pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare este necesară forma autentică, nerespectarea acesteia fiind sancționată cu nulitatea absolută a actului.
Totodată, potrivit art.5 alin.2 titlul X din L 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Potrivit dispozițiile art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 970 C.civ., convențiile trebuie executate cu bună credință.
De asemenea, din interpretarea extensivă a prevederilor art.1073 C.civ., ce consacră principiul executării în natură a obligațiilor, și a prevederilor art. 1077 C.civ., care dispun ca în cazul neîndeplinirii obligației de a face, creditorul poate fi autorizat să o aducă la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, se deduce că legiuitorul permite ca instanța să suplinească voința debitorului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, în speță prin actul încheiat între părți nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra terenului, convenție care este însă valabilă ca antecontract ce dă naștere unei obligații de a face, respectiv obligația de a încheia actul în formă autentică.
Față de aceste considerente, în raport de disp. art. 1073-1077 C.civ., instanța va admite acțiunea formulată și va constata valabilitatea convenției încheiată la 15.02.1996 între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârât, în calitate de vânzător, având ca obiect suprafața de 5000 m.p. teren situat în extravilan pe raza comunei Teslui, ., în T 9 P 21.
Prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru teren.
Se va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de acordul de mediere încheiat la data de 15.01.2013 între reclamantul S. N. cu domiciliul în comuna Teslui, ., ., județul D. și pârâtul B. D. cu domiciliul în C., ., ., ., județul D..
Constată valabilitatea convenției încheiate la data de 15.02.1996 privind vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 5000 mp, teren arabil, situat în comuna Teslui, ..
Prezenta sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.
Președinte Grefier
F. D. S. A. G.
Red. jud. F.D.
Tehnored. gref. S.A.G.
09.07.2013, 4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3601/2013. Judecătoria... → |
|---|
