Fond funciar. Sentința nr. 3625/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3625/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 5909/215/2013
Dosar nr._ - fond funciar-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
Județul D.
Secția Civilă
SENTINTA CIVILA NR. 3625
Ședința publică din data de 07 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: D. C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședință publică din data de 28 februarie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR CĂLĂRAȘI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR-INSTITUȚIA PREFECTULUI D., având ca obiect fond funciar.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr. de mai sus, reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar a comunei Călărași și C. Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să întocmească documentele premergătoare și să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren arabil intravilan, situat în . „A. V.” solicitată de ea și autorul său I. C-tin., în prezent decedat, în baza Legii 247/2005, dreptul de proprietate asupra acestui teren fiind deja reconstituit și cererea fiind validată prin HCJ 590/10.02.2006, hotărâre care a fost consfințită și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, respectiv s.c.nr._/06.07.2007 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._ și dec.civ.nr. 2164/21.11.2007 a tribunalului D..
Reclamanta arată că în privința acestui teren s-a emis și HCJ 597/14.03.2008, însă nici până în prezent pârâtele nu i-au emis titlul de proprietate.
În favoarea reclamantei s-a mai pronunțat și s.c.nr. 7497/12.05.2008 a Judecătoriei C., care a anulat în parte HCJ 1613/18.10.2007 prin care se anulase HCJ 590/10.02.2006 și fusese trecută reclamanta din Anexa nr. 23 de despăgubiri în anexa nr. 42 poziția 13 cu teren de 0,50 ha teren ce ar trebui să fie preluat de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri D..
În drept, reclamanta invocă disp. Art. 116 alin. 1 și alin. 2 și art. 27 alin. 1 și alin. 2 Legea 18/1991 și în dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar în copii xerox, conforme cu originalul, după actele de stare civilă privind pe reclamanta și autorul său, HCJ 590/10.02.2006 dată la cererea și dosarul reclamantei cu nr. 1065/2006, s.c.nr._/06.07.2007 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._, definitivă prin dec.nr. 2164/21.11.2007 a tribunalului D., HCJ 597/14.03.2008, s.c.nr. 7497/12.05.2008 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 2174/17.11.2008 a tribunalului D., s.c.nr._/09.09.2008 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2008, s.c.nr. 5522/30.03.2009 a Judecătoriei C. rponunațtă în dosarul nr._, s.c.nr. 5949/06.04.2009 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin dec.nr. 2424/08.12.2009 a tribunalului D., s.c.nr. 3773/04.03.2009 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._ definitivă prin dec.nr. 1510/30.06.2009 a tribunalului D..
Pentru termnele de judecată din data de 28.02.2013 pârâta C. L. de fond funciara comunei Călărași, județul D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că este neîntemeiată, întrucât terenul solicitat de reclamantă de 0,50 ha validat la Legea 247/2005 nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament care se află în administrarea ., conform certificatului nr.1149/27.12.1995.
Analizând în mod coroborat înscrisurile aflate la dosarul cauzei, arătate mai sus, instanța reține ca situație de fapt, că prin cererea nr. 65 din 10.11.2005 reclamanta B. L. și tatăl său I. C-tin., în prezent decedat, au solicitat în baza Legii 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,50 ha, categoria intravilan, pe raza comunei Călărași, județul D. pe vechiul amplasament, în punctul „A. V.”, cerere care a fost validată de C. L. de fond funciar în ceea ce privește suprafața de teren solicitată dar nu pentru reconstituirea în natură, ci cu propunerea de a fi înscriși în Anexa 23, poziția nr. 13, pentru despăgubiri civile în echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament, propunere ce a fost revocată prin HCJ 590/10.02.2006, care a admis contestația reclamanților și le-a fost validată cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate și punerea acestora în posesie efectivă, în natură, pe vechiul amplasament, a terenului în suprafață de 0,50 ha, categoria intravilan.
Ulterior, C. Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar a dat Hotărârea nr. 2615/17.11.2006 prin care a revocat HCJ 590/10.02.2006 prin s.c.nr._/06.07.2007 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de reclamanți și s-a dispus anularea HCJ 615/17.11.2006, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă prin dec.nr. 2164/21.11.2007 a tribunalului D., instanțele de judecată reținând în vonsiderentele hotărârilor că Hotărârea nr. 2615/2006 emisă de C. Județeană D. este nelegală, întrucât încalcă principiul irevocabilității actelor administrative jurisdicționale.
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 597/14.03.2008, s-a dispus punerea în executare a s.c.nr._/2007 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, precizată mai sus, modificarea anexelor la C. L. Călărași și la C. Județeană pentru punerea în posesie a reclamanților cu terenul validat de 0,50 ha, pe vechiul amplasament și emiterea titlului de proprietate, hotărâre care a fost consfințită prin s.c.nr. 5949/06.04.2009 a Judecătoiriei C., definitivă prin dec.nr. 2424/08.12.2009 a Tribunlului D. date în dosarul nr._ în care a fost respinsă plângerea formulată de C. L. de fond funciar Călărași, în considerente instanțele de judecată arătând că plângerea este neîntemeiată, întrucât s.c.nr._ din 2007 a Judecătoriei C. a intrat în puterea lucrului judecat și în executarea acesteia s-a emis HCJ 597/14.03.2008, iar între efectele puterii lucrului judecat se înscriu și obligativitatea și executorialitatea hotărârii judecătorești, părțile trebuind să se supună acestor efecte reglementate de disp. Art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 din vechiul C.CIV., astfel că pârâta nu poate să pretindă stabiliraea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior prin hotărârea judecătorească, prezumția de lucru judecat având caracter absolut, juris . efectul legii, în ceea ce privește stabilirea adevărului în soluționarea litigiului dintre părți.
Cu toate acestea, din nou, C. Județeană D. a emis a treia hotărâre cu nr. 1613 din 18.10.2007, prin care a anulat hotărârea inițială cu nr. 590/10.02.2006 și a trecut pe reclamanți din Anexa nr. 23 de acordare despăgubiri, în anexa nr. 42 cu propunerea de prleuare de teren în suprafață de 30,50 ha de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare D., iar prin s.c.nr. 7497/12.05.2008 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, s-a admis plângerea reclamanților și s-a anulat această hotărâre cu nr. 1613/2007 cu anexa nr. 42 poziția 13, sentința rămânând definitivă prin dec.nr. 2174/17.11.2008 a tribunalului D..
Instanța observă și reține că prin s.c.nr._ a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._/215/2008, definitivă și irevocabilă, s-a subliniat faptul că „sentința civilă nr._ din 06.07.2007 a Judecătoriei C. rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat de însăși pârâta C. L. de fond funciar C. a intrat în puterea lucrului judecat”, iar unul din efecte este executorialitatea la care este obligată pârâta ca parte în litigiul statuat, însă pârâta cu rea-voință tinde la nesocotirea și înlăturarea efectelor acestei hotărâri judecătorești.Aceleași considerente le subliniază instanța de judecată cu privire la atitudinea negativă a pârâtei și în s.c.nr. 7497/12.05.2008 a Judecătoriei C. în dosarul nr._ .
C. L. de fond funciar și C. Județeană D. de fond funciar în lumina celor statuate de instanțele de judecată prin hotărâri judecătorești arătate mai sus au rămas obligate, să procedeze în limitele atribuțiilor, la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de teren intravilan de 0,50 ha, pe raza comunei Călărași, pe vechiul amplasament, în punctul „A. V.” și la întocmirea actelor premergătoare prevăzute de lege precum și la eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren validat la Legea 247/2005 întrucât au fost părți procesuale în dosarele în care s-au judecat cu reclamanta și autorul acesteia și căzând în pretenții nu pot refuza executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile care au dobândit autoritate de lucru judecat, executarea hotărârii fiind o obligație pentru partea debitoare, iar dreptul reclamantei de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil în conformitate cu jurispudența CEDO consolidată în numeroase litigii derulate împotriva României.
Astfel, în cauza T. impotriva Romaniei, Curtea a decis că executarea unei sentințe sau a unei hotărâri, indiferent al cărei instanțe, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din “proces” în sensul articolului 6 al Convenției. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă dreptul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judiciară definitivă și obligatorie să rămână inactivă în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi împotriva).
Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției. În consecință, dacă administrația întârzie să execute o hotărâre definitivă, garanțiile de la articolul 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 partie 1997).
Ea amintește că fiecare stat contractant trebuie să se doteze cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor ce-i revin, Curtea având drept sarcină numai să examineze dacă în cazul în speță măsurile adoptate de autorități au fost adecvate și suficiente (a se vedea Ruianu împotriva României, și F. împotriva României).
Mai mult, Curtea a considerat deja că ar fi excesiv să se ceară unui reclamant care a obținut o hotărâre judiciară definitivă împotriva statului să intenteze din nou acțiuni împotriva autorităților pentru a obține executarea obligației în cauză (a se vedea mutatis mutandis, R. și H. împotriva României (decizie), nr._/00, 31 august 2004 și Metaxasa împotriva Greciei, nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004).
Curtea amintește că a considerat deja că neglijența autorităților de a se conforma, într-un termen rezonabil, unei hotărâri definitive poate antrena o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției, mai ales atunci când obligația de a executa hotărârea în cauză revine unei autorități administrative, cum este cazul în speță ( a se vedea, mutatis mutandis, Metaxas, Burdov împotriva Rusiei, P. împotriva Moldovei, Luntre și alții împotriva Moldovei, Romashov împotriva Ucrainei, Voïtenko împotriva Ucrainei, și Dubenko împotriva Ucrainei ).
Nu poate fi primit argumentul că reclamanta nu poate fi pusă în posesie cu teren în natură, pe vechiul amplasament, cu terenul de 0,50 ha, în punctul „A. V.” de pe raza comunei Călărași, județul D. care ar fi perimetrul suprafeței de teren de 39.987,3 m aflat în administrarea Stațiunii de Cercetare ., întrucât certificatul nr. 1149/27.12.1995 emis în favoarea acesteia și invocat de pârâtă în întâmpinare, nu constituie titlu de proprietate și nici nu indică amplasamentul terenului pentru a putea considera suprapunerea acestuia cu terenul de 0,50 ha validat reclamantei, în acest sens fiind și Decizia în interesul Legii 1/1993 a ÎCCJ.
De altfel, pârâta nu a făcut dovada aspectelor invocate în întâmpinare, iar sarcina probei incumbă acesteia, conform art. 1169 din vechiul C.CIV.
Este inadmisibil ca autoritatea administrativa sa invoce imposibilitatea executării unei hotărâri judecătorești irevocabile urmare a propriei fapte, a propriei activitati, întrucât s-ar ajunge in situația in care chiar debitorul ar pune piedici aducerii la îndeplinire a unui act jurisdicțional, piedici pe care ulterior le-ar invoca in favoarea sa. Aceasta metoda reprezintă deturnarea legii de la scopul sau firesc, fraudarea dispozițiilor legale ce reglementează domeniul fondului funciar.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauzele A. si D. contra României ca repunerea în discuție a unei hotărâri judecătorești ce a dobândit autoritate de lucru judecat este de natură de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 Paragraful I din Convenție.
Astfel sunt neconvenționale toate apărările invocate de C. L. F. privind neîndreptățirea reclamantei la dreptul de proprietate asupra terenului de 4007 mp precum și privind imposibilitatea punerii în executare a Deciziei nr. 390/1999 care nu cuprinde amplasamentul exact al terenului și privind posesia exercitată de alte persoane asupra aceluiași teren, pârâta pierzând din vedere că posesia acestor persoane a fost considerată nelegală de instanța de judecată și anulată în mod irevocabil.
Autoritate de lucru judecat dobândesc dispozitivul precum și considerentele deoarece formează corp comun cu dispozitivul, pe care îl explică și se reflectă în el, considerentele fiind indispensabile pt înțelegerea soluției pronunțate.
Autoritatea de lucru judecat are un efect negativ pt partea care a pierdut procesul, în sensul că aceasta nu mai poate invoca și nu se mai poate prevala de dreptul pierdut, astfel că în prezenta cauză, pârâții nu mai pot reitera apărări cu privire la lipsa de îndreptățire a autorului reclamantei, această situație juridică fiind soluționată în mod irevocabil în favoarea acesteia din urmă.
Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat operează în favoarea părții care a câștigat presupunând dreptul și prerogativa acesteia de a se prevala de dreptul recunoscut în favoarea sa prin hotărâre irevocabilă.
Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se manifestă exclusiv pe planul efectelor substanțiale ale actului jurisdicțional și profită numai părții care a câștigat procesul, în speță reclamanta, care pe de o parte este îndrituita să treacă la punerea în executare a celor dispuse de instanță, iar pe de altă parte în cursul unei judecăți ulterioare se va prevala de dreptul recunoscut anterior în favoarea sa.
În cauza civilă dedusă judecății, operează si efectul pozitiv al autorității de lucru judecat care îi permite reclamantei să invoce în favoarea sa Decizia civilă nr. 390/1999 a Curții de Apel C., irevocabilă prin care s-a dispus anularea proceselor verbale de punere în posesie emise pe numele lui N. I., P. N. și B. C. în limita suprafeței de 4007 mp și punerea ei în posesie cu privire la această suprafață.
În cauza civilă dedusă judecății se constată aplicabile prevederile art. 6 Paragraful I și art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului întrucât deși reclamanta este titulara unui drept de proprietate recunoscut irevocabil prin Decizia nr. 390/1999 a Curții de Apel C. aceasta nu a fost niciodată beneficiara executării acestei hotărâri judecătorești și nu a fost în măsură să exercite atributele dreptului recunoscut în persoana sa.
O situație de fapt echivalentă a fost reținută de către Curtea Europeană în cauzele D. și P. împotriva României în care s-a reținut de către instanța europeană că deși reclamanții erau beneficiarii dreptului de a fi puși în posesie asupra unor terenuri prin hotărâre judecătorească irevocabilă, aceștia nu au beneficiat de acest drept astfel încât s-a constatat încălcarea prevederilor art. 6 Paragraful I și art. 1 Protocolul 1.
În aceste cauze Curtea a reamintit că executarea unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța care le-a pronunțat trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din dreptul la un proces în sensul art. 6 din Convenție.
Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și executorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
În cauza Gavrileanu împotriva României, Curtea a reținut ca omisiunea autoritatilor de a se conforma . unei decizii definitive poate antrena o incalcare a art 6 paragraful 1 din Convenție mai ales atunci când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative cum este cazul în speță al Comisiei Locale F.. În aceeași hotărâre Curtea a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bunei administrări a justiției.
În consecință, dacă administrația întârzie să execute o hotărâre irevocabilă garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare pierd orice rațiune de a fi.
În Cauza C. împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca prin nerespectarea hotărârilor definitive privind obligația de a-l pune in posesie pe reclamant, autoritățile l-au lăsat pe reclamant într-o stare de incertitudine în ceea ce privește reintrarea în posesia proprietății sale și, din anul 1995, l-au împiedicat să se bucure efectiv de bunurile sale. Guvernul nu a oferit o justificare plauzibilă pentru ingerință, care ar putea fi pertinentă din punctul de vedere al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În Cauza Nerumberg împotriva României, referindu-se la jurisprudența aplicabilă în materie (Cauza Kopecky împotriva Slovaciei și cauza Georgi împotriva României), Curtea constată că în speță sentința definitivă a creat în avantajul reclamanților « speranța legitimă » de a fi efectiv puși în posesia unui teren de 716 m² în intravilanul orașului și de a obține, prin urmare, titlul administrativ de proprietate. În aceste condiții, creanța lor este suficient stabilită pentru a constitui o « valoare patrimonială » care să antreneze aplicarea garanțiilor art. 1 din Protocolul nr. 1. O privare de proprietate legată de această din urmă normă se poate justifica numai dacă se demonstrează în special că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. De asemenea Curtea constată că obligația de a pune reclamantul în posesia unui teren pe baza sentinței din 24 iunie 1993 revenea statului.. În consecință, Curtea consideră că în cazul în speță lipsa oricărei alte propuneri din partea autorităților de a atribui reclamanților un alt teren de 126 m² sau, eventual, o altă compensație, i-a făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1.
In cauza Georgi impotriva României, Curtea nu poate totuși să nu remarce că, deși în anul 2004 autoritățile competente au pus reclamanții în posesia terenurilor lor, ele au neglijat timp de aproximativ opt ani să ia măsurile necesare pentru a se conforma. În plus, motivele pe care administrația ar fi putut să le invoce pentru a justifica o imposibilitate obiectivă de executare în timpul acestei perioade nu au fost niciodată aduse la cunoștința reclamanților prin intermediul unei hotărâri administrative formale (S. P. împotriva României). . Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a dispune executarea cu rapiditate a hotărârilor judiciare favorabile reclamanților. În cazul în speță Curtea constată că hotărârile care acordă reclamanților terenuri sau un titlu de proprietate nu au fost executate în termene rezonabile, ceea ce este atribuibil în exclusivitate autorităților administrative competente. Rezultă că imposibilitatea pentru reclamanți de a obține executarea imediată și completă a acestor hotărâri se concretizează într-o ingerință în drepturile lor la respectarea bunurilor, care ține de prima frază a primului alineat al articolului 1 al protocolului nr.1.
Desi in prezenta cauza s-a pronuntat o hotarare judecătorească irevocabilă, C. L. care a avut și calitatea de parte în acel proces finalizat cu pronunțarea hotărârii împotriva sa refuză în mod nejustificat să execute hotărârea, astfel încât toate considerentele enuntate de Curtea Europeana sunt valabile. Aceasta atitudine a Comisiei Locale F., organ al statului, caracterizata prin refuz nejustificat a pus-o pe reclamantă in imposibilitatea de a beneficia de exercitiul dreptului de proprietate deja recunoscut.
Pentru împrejurările de fapt și argumentele în drept expuse, urmează a fi admisă acțiunea ca fiind întemeiată și vor fi obligate pârâtele, ca în limitele atribuțiilor, să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de teren de 0,50 ha, validată, pe raza comunei Călărași, județul D., pe vechiul amplasament, în punctul „A. V.” și să întocmească documentația premergătoare, prevăzute de art. 27 din Legea 18/1991 precum și să-i elibereze titlul de proprietate pentru acest teren.
În drept, au fost observate și dispozițiile art. 69 Legea 18/1991.
Văzând și disp. Art. 274 C.P.CIV., se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea privind pe reclamanta B. L., cu domiciliul în C., .. 18, județul D. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR CĂLĂRAȘI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR-INSTITUȚIA PREFECTULUI D..
Obligă pârâta C. L. de Fond Funciar a comunei Călărași, județul D. să întocmească și să înainteze Comisiei Județene D. de Fond Funciar documentația legală ( actele premergătoare )emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei terenul validat de 0,50 ha arabil intravilan situat în . V.", astfel cum a fost consfințit prin HCJ nr. 590/10.02.2006 la Legea nr. 247/2005, prin sentința civilă nr._ , definitivă și irevocabilă și HCJ nr. 597 din 14.03.2008 .
Obligă pârâta C. Județeană D. de aplicare a legilor funciare să emită pe numele reclamantei, TDP pentru terenurile în suprafață de 0,50 ha, categoria arabil intravilan, pe vechiul amplasament, în punctul " A. V." de pe raza comunei Călărași, județul D. pe baza actelor premergătoare întocmite de C. L. de Fond Funciar Călărași, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.03.2013.
Președinte, Grefier,
Red. MV / tehn CDP
5 ex/26.03.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7505/2013. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5797/2013. Judecătoria... → |
|---|
