Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 12201/215/2013
DOSAR NR._ /215/2013 -plângere contravențională-
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILA NR._
Ședința publică de la 16.10.2013
Președinte: M. D. M.
Grefier:L. C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. G. R. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C. pentru petentă și martorul Dănăcel I., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul Dănăcel I., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Avocat M. C. pentru petent reiterează cererea de a se încuviința proba testimonială cu doi martori întrucât nu se impunea decăderea petentului din această probă ce a fost solicitată prin plângere.
Instanța respinge cererea formulată de către apărătorul petentului având în vedere faptul că în ședința publică din data de 03.07.2013 petentul a fost decăzut din dreptul de a mai propune probe decât cele de ordine publică întrucât deși petentul prin plângere a solicitat proba testimonială cu doi martori nu a indicat numele și adresele acestora.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, acordând cuvântul pe fond.
Avocat M. C. pentru petent solicită admiterea plângerii.
J U D E C A T A
Prin plângerea înregistrată la data de 02.04.2013 petentul G. G. R. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.03.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În motivare a arătat că la data de 20.03.2013 orele 12,25- 12,30 în timp ce se deplasa pe raza localității C. direcția spre Metro a fost oprit de un echipaj de poliție și sancționat contravențional întrucât ar fi efectuat manevra de depășire a unui autovehicul la trecerea la nivel cu calea ferată.
A menționat că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu corespund realității întrucât nu a efectuat nicio depășire la trecerea de cale ferată.
A precizat faptul că un autoturism era staționat cu avariile pornite după trecerea de cale ferată la o distanță de aproximativ 200- 250 m iar el a efectuat o manevră de depășire fortuită, însă așa cum a arătat această manevră nu a fost efectuată în dreptul trecerii de cale ferată așa cum menționează agentul constatator.
Totodată a arătat faptul că din locul în care se afla mașina de poliție, agentul constatator nu avea cum să observe cu exactitate cele întâmplate întrucât nu avea vizibilitate la nivelul trecerii de cale ferată.
Toate aspectele le poate dovedi cu martori, în speță persoanele care au fost cu el la acel moment și pe care agentul de poliție a refuzat să-i consemneze la rubrica obiecțiuni în actul contestat.
A arătat că înțelege să se folosească de proba cu martori.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
A depus la dosar procesul- verbal de sancționare a contravenției în original, copia cărții de identitate.
La data de 23.04.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A arătat că fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele - verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 03.07.2013 instanța a încuviințat pentru intimat proba cu înscrisuri și proba cu martorul D. I. și a decăzut petentul din dreptul de a formula alte probe decât cele de ordine publică.
În cauză a fost audiat martorul Dănăcel I., declarația fiind consemnatp și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contravenție . nr._ emis la data de 20.03.2013 de intimatul I.P.J. D., petentul a fost amendat contravențional reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Ford cu nr BH 6854 BN pe DJ 652 și a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul la trecerea la nivel cu calea ferată.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin 1 lit f din HG 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea.
Martorul Dănăcel I. audiat în cauză la propunerea intimatului a declarat că la data întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat când a semnat acest act, a fost depășit de un autoturism în apropierea căii ferate dintre Metro și C., la o distanță de aproximativ 10 m.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 1000 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. G. R., domiciliat în C., ., județul D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 20.03.2013 de intimatul I.P.J. D. .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red. M.D.M.
teh. L.C.A.
4 ex/17.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8555/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
