Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 26444/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -plângere contarvențională-
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. M.
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE C. - pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA R. C. și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 12.09.2013 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța, in temeiul art. 146 C., a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 12.10.2012 petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ./200 nr._ din data de 24.09.2012 încheiat de intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. C., solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu măsura avertisment, cu consecința exonerării de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 24.09.2012, a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor art. 206 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 CF și art. 120 pct. 1 și 2 din H.G.U./2004. Petenta a mai arătat că marfa comercializată avea acte, fiind plătite taxele și impozitele aferente acesteia. Mai mult, autorizația despre care se face vorbire, petenta nu cunoștea despre existenta acesteia, intimata având obligația de a înștiința și de a-i aduce la cunoștință, să o informeze, iar în cazul în care nu se conforma să o amendeze, prima măsură fiind avertismentul.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 2/2001, modificată și republicată.
Petenta a depus la dosarul cauzei copie a procesului-verbal de contravenție contestat.
La data de 29.10.2012, intimata a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat conceptarea în prezenta cauză a Autorității Naționale a Vămilor, conform art. 1 din H.G. nr. 110/2009 raportat la pct. 1 din O.C nr. 4990/15.06.2011, luându-se act de această cerere prin încheierea de ședință din data de 01.11.2012.
Intimata, prin serviciul Registratură, la data de 21.11.2012, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata. In motivare, intimata a arătat că la data de 20.09.2012, urmare a unei acțiuni în scopul verificării respectării legislației privind produsele accizabile, o echipa de control din cadrul intimatei a efectuat un control inopinat la punctul de lucru al petentei, ocazie cu care s-a constatat că petenta a comercializat în sistem en-gros produse accizabile, fără a fi înregistrată la autoritatea competentă și fără a deține Atestat pentru distribuție și comercializare en-gros de produse supuse accizelor încălcând prevederile art. 206 ind. 69 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, cu completările și modificările ulterioare și punctul 120 alin. 1 și 2 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 206 ind. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare. Intimata a mai arătat că procedura de soluționare a cererii de înregistrare și atestare a activității de distribuție și comercializare en-gros de băuturi alcoolice și eliberarea Atestatului pentru distribuție și comercializare en-gros de produse supuse accizelor sunt prevăzute de Ordinul nr. 3138/16.09.2011 emis de către președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Intimata a mai arătat că autoritatea vamală a constatat că petenta a comercializat în sistem en-gros, produse accizabile, fără a fi înregistrată la autoritatea competentă și fără a deține Atestat pentru distribuție și comercializare en- gros de produse supuse accizelor încălcând prevederile art. 206 ind. 69 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, cu completările și modificările ulterioare. Mai mult, intimata a arătat că din cuprinsul art. 34 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002 cu completările și modificările ulterioare, rezultă că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție care nu este răsturnată nici prin apărarea din cuprinsul plângerii contravenționale .Mai mult, chiar petenta recunoaște săvârșirea contravenției constatate de către autoritatea vamală în sarcina sa, aceasta neprezentând nici un argument care să demonstreze nelegalitatea/netemeinica procesului-verbal de contravenție, neaducând nici un argument de fapt sau de drept care să combată constatările organelor de control. Intimata a mai arătat că petenta nu prezintă nici un argument de fapt sau de drept care să combată constatările organelor de control, iar motivele invocate de aceasta în sensul că nu a avut cunoștință despre obligațiile stipulate în legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal privind desfășurarea activității de comercializare a băuturilor alcoolice sunt formale și încalcă principiul de drept "nemo propriam turpitudinem allegans", astfel încât se impun a fi îndepărtate
Intimata a anexat în susținerea întâmpinării copii înscrisuri, respectiv proces-verbal de contravenție, notă de constatare încheiată în data de 20.09.2012, factură fiscală.
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2013, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 C., ca urmare a faptului că petenta nu a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție în original.
Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a cererii de repunere pe rol formulate de către intimată.
În prezenta cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 24.09.2012, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20 000 lei, a comercializat în sistem en-gros, produse accizabile, fără a fi înregistrată la autoritatea competentă și fără a deține Atestat pentru distribuție și comercializare en-gros de produse supuse accizelor încălcând prevederile art. 206 ind. 69 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, cu completările și modificările ulterioare.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului legal al petentei care a semnat și ștampilat de primire fără obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Potrivit dispozitiilor art. 2213 alin. 3 și 2, lit. s și din Legea nr. 571/2003, se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 la 100.000 lei, fapta personei juridice constând în desfășurarea activităților de distribuție și comercializare angro a băuturilor alcoolice și tutunului prelucrat cu nerespectarea obligațiilor și condițiilor prevăzute în prezentul titlu, iar conform art. 20669 alin. 2 din același act normativ, operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice și tutun prelucrat sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice și să îndeplinească următoarele condiții:
a) să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare și distribuție angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare și distribuție angro a produselor din tutun;
c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării potrivit prezentului capitol.
(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianți angro vor fi însoțite și de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparține.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice sanctionate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Codului fiscală au drept scop reglementarea cadrului legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore in prevenirea evaziunii fiscale și pentru instituirea unui climat de securitate economico-socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de o importanță deosebită.
În același timp însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovatia acesteia in savarsirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei f. 21-27, recunoașterea faptei la momentul întocmirii actului sancționator, precum și susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
De altfel, petenta prin cele aratate in cuprinsul plângerii formulate recunoaște expres faptele menționate în procesul-verbal contestat, astfel încât procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunea aplicată este corect individualizată si nu se mai impune reevaluarea acesteia, dată fiind gravitatea faptei și conduita petentei - care a susținut cu nonșalanță, prin reprezentant legal, că nu a respectat prevederile legii privind obținerea autorizației deoarece acestea nu-i sunt cunoscute iar intimata trebuia să-i prezinte mai întâi conținutul legii și apoi să o sancționeze, de unde rezultă că petenta nu a conștientizat consecințele faptei săvârșite nici măcar după aplicarea sancțiunii - instanța urmează să respingă plângerea formulată și să mentină ca temeinic si legal procesul-verbal ./200 nr._ din data de 24.09.2012 (nr. 131/24.09.2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C., .. 127, jud. D., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., .. 2, jud. D. - pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA R. C., cu sediul în C., .-1647), nr. 16, jud., D. și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI., cu sediul în București, .. 13, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. C.
Red./Tehn./C.M/C.C
4ex./14.10.2013
| ← Stare civilă. Decizia nr. 3590/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7747/2013.... → |
|---|
