Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 13250/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C.-C. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent V. G. și pe intimat I. D. BRP C., având ca obiect plângere contravetionala CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martora V. E. M.,lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că petentul a înaintat la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martora V. E. M.,declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța costată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.04.2013 petentul V. G. a chemat în judecată pe intimatul I. D. solicitând admiterea plângerii, exonerarea sa de la plata amenzii și anularea reținerii permisului de conducere.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că la data de 28.03.2013 conducând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . efectuat la intersecția cu . dreapta.
La această manevră organele de poliție i-au aplicat contravenția menționată mai sus, pe motiv că nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea străzii, deși în mod corect era ca pietonul pentru care afirma că nu i-a acordat prioritate, să fie trecut ca martor în procesul verbal de contravenție.
În realitate, fapta pentru care a fost sancționat nu corespunde realității întrucât nu se face vinovat de neacordarea priorității deoarece pietonul doar ce se angajase în traversarea străzii, aspect pe care l-a menționat în procesul verbal de contravenție, prin aceea că a semnat procesul verbal cu obiecțiuni, face precizarea că pietonul era pe partea opusă sensului său de mers.
Așa cum a menționat și în fața poliției nu se face vinovat de fapta reținută în procesul verbal de contravenție.
Mai mult, fapta pentru care a fost sancționat nu a fost probată de către agentul constatator cu un martor ceea ce contravine atât legislației naționale cât și celei comunitare prin aceea că nu este suficientă, în cauza A. contra României s- au stabilit următoarele:
A) sfera contravenționalului este asimilată penalului, în privința prezumției de nevinovăție astfel încât ca și în dreptul penal, contravenientul este considerat nevinovat până când i se dovedește vinovăția.
B ) sarcina probei revine organului constatator ce trebuie să facă dovada asupra faptelor și împrejurărilor în care a fost comisă contravenția.
Prin urmare, organul de poliție a încheiat procesul verbal fără să dovedească cu nicio probă fapta pentru fapta pentru care a fost sancționat.
De asemenea, în ce privește legislația națională consideră că au fost nesocotite și prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin aceea că sancțiunea aplicată trebuie să existe, să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta,de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de celelalte date înscrise în procesul verbal, aspecte neluate în seamă de către agentul constatator.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 31- 36 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu martori.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-a depus: proces verbal contestat, în original și copie CI a numiților V. G. și V. E. M..
La data de 13.05.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Susține ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 14.06.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare .
A învederat că afirmația pârâtei potrivit căreia fapta reținută prin procesul verbal de contravenție contestat nu poate fi înlăturată prin declarațiile de martor reprezintă, în opinia sa, dovada modului în care se aplică sancțiunile de către agenții de circulație și anume în lipsa probelor, constatările acestora sunt lăsate la bunul lor plac fără să existe nici un martor sau alte mijloace de probă care să susțină constatările agentului.
Mai mult decât atâta, pârâta susține că prin autoritatea conferită de lege agentului rutier în exercițiul funcțiunii simpla constatare de către acesta a contravenției este suficientă pentru care instanța să constate că plângerea formulată de petent trebuie respinsă întrucât I. D. a făcut dovada vinovăției petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de contestare.
Pentru aceste afirmații solicită ca instanța să pună în vedere pârâtei să -și susțină dizertația raportându-se la termenul de drept al acestor susțineri deoarece în caz contrar afirmațiile pârâtei sunt incidente cu sfera penalului.
În acest sens este de neimaginat cum în cadrul unui litigiu o autoritate a statului califică plângerea contravențională împotriva unui proces verbal de contravenție ca fiind un act cu caracter inechitabil.
De asemenea pârâta, deși susține că procesul verbal de contravenție încheiat de către agentul aflat în exercițiul funcțiunii reprezintă un act de autoritate, la paragraful 11 din întâmpinare se afirmă că procesul verbal de contravenție cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, astfel încât este cât se poate de clar ca de fapt pârâta recunoaște în mod explicit că starea de fapt reținută de către agent reprezintă în realitate constatările personale ale agentului, aspect ce răstoarnă prezumția de legalitate și temeinicie la care se face referire pârâta deoarece prin procesul verbal de contravenție nu pot fi consemnate constatările personale ale agentului.
În consecință, solicită instanței să se constate în baza probatoriului administrat în cauză că fapta reținută în sarcina sa nu există drept pentru care susținerile pârâtei consemnate în procesul verbal de contravenție dar și cele cuprinse prin întâmpinarea nu fac altceva decât să susțină nevinovăția sa.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2013 instanța a dispus încuviințarea probei cu martora V. E. M. pentru petent.
La termenul de judecată din data de 07.10.2013 instanța a dispus audierea martorei V. E. M.,declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/28.03.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 constând în aceea că a condus Dacia cu nr._ pe . la efectuarea virajului la dreapta pe . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător.
Analizând legalitatea procesului verbal rap. la prev art. 17 din OG 2/2001,instanța constată că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal față de susținerile petentului și având în vedere declarația martorei audiate conform căreia pietonul care se angajase în traversare se afla pe sensul opus de mers al petentului ,instanța constată că prezumția de temeinicie a fost răsturnată sub acest aspect.
În consecință,instanța va admite plângerea formulată și va anula procesul verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul V. G. domiciliat în Băilești, . C. nr. 28 și pe intimat I. D. BRP C..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/28 martie 2013.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 7 octombrie 2013
Președinte, M. M. | ||
Grefier, C.-C. S. |
Red.M.M./tehnoredC.C.S.
4ex/05.11.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Validare poprire. Sentința nr. 9985/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
