Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 13004/215/2013

Dosar nr._ - plângere contravetionala -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013

Ședința publică de la 16 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C.

Grefier A. M.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. V. și pe intimat POLIOȚIA M. C. - BIROUL POLIȚIEI RUTIERE, având ca obiect plângere contravetionala CP NR_.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție și art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.

Petentul învederează că în momentul în care a fost sancționat de echipajul de poliție se deplasa cu fiica sa la Spital în vederea efectuării de tratament.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probatorii.

Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanța, încuviințează, pentru petent, proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea procesului.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul solicită admiterea în parte a plângerii, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Învederează că permisul de conducere a fost ridicat după trecerea perioadei de 30 de zile.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.04.2013 sub nr._, petentul C. V. a chemat în judecată pe intimatul I P J D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.03.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 29.03.2013 se deplasa cu autoturismul pe . la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.

Petentul a susținut că nu erau pietoni angajați în traversare atunci când a trecut prin dreptul trecerii de pietoni, când era deja cu mijlocul mașinii pe trecerea de pietoni, de pe trotuar a apărut un pieton care a pus piciorul pe partea carosabilă.

Petentul a arătat că la 30 metri a fost oprit de un agent de poliție care l-a anunțat că i-a fost reținut permisul de conducere.

La plângere s-a atașat procesul verbal de contravenție contestat în original, copie de pe cartea de identitate și dovada de circulație.

Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.

Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.

Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.

În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 29.03.2013 de către un agent constatator din cadrul intimatului IPJ D., petentul C. V. a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea la data de 29.03.2013, a contravenției prevăzute de art. 135, lit. h din HG nr. 1391/2006.

S-a reținut că a condus auto cu număr de înmatriculare_, pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere, pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe sensul său de mers.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.

În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 240 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului, potrivit art. 1169 C.civil și art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c.

Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.

Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001.

Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).

Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei si situația in care se găsește petentul.

Examinând cele susținute de petent în plângerea contravențională dar și în declarația dată în fața instanței, în raport cu cele consemnate în procesul –verbal instanța va reține vinovăția petentului în săvârșirea faptei contravenționale, starea de fapt din actul sancționator fiind constatată de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Având însă în vedere pericolul social al faptei săvârșite, urmarea produsă, atitudinea petentului care a manifestat diligență față de modul de desfasurare a procesului civil, dar și de starea sa materială, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea sancțiunii avertismentului,

Totodată instanța are în vedere și dispozitia cuprinsa in art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 potrivit căreia avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

In raport de aceste considerente si apreciind că sancțiunea avertismentului corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale contravenientului, instanța în baza art. 1, art. 7, art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție .. nr._/29.03.2013, cu sancțiunea avertisment.

Se vor menține celelalte dispoziții din procesul - verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul C. V., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul I P J D., cu sediul în C., jud. D..

Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 300 lei, aplicată petentului în baza procesului-verbal ., nr._/29.03.2013 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.

Menține celelalte dispoziții din procesul - verbal.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.

Președinte,Grefier,

L. CanacheA. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA