Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 17651/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică din data de 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S. D. și pe intimata P. R. C., având ca obiect plângere contravențională împotriva p.v.c . NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. I. C. pentru petentă si martorul T. A. D., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, având in vedere precizarea petentei aflată la 17 din dosar, dispune rectificarea domiciliului acesteia, in sensul ca nr. apartamentului unde locuiește este 19 si nu 15.
În temeiul art. 318-321 NCPC s-a procedat la ascultarea martorului T. A. D., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarația acesteia fiind consemnată si atașată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
. plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție contestat, restituirea permisului de conducere si in subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu măsura "avertisment".
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2013 petenta S. D. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.05.2013 încheiat de IPJ D..
Petenta, în motivarea plângerii, a arătat că în data de 08.05.2013, a fost oprită în trafic pe . zona restaurantului EL Greco de către agenții de poliție din cadrul Serviciului Rutier motivat de faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton.
Petenta a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat la data întocmirii deoarece se grăbea să ajungă la o programare la medic și a stabilit cu agenții să revină ulterior pentru a-i fi înmânat, însă atunci când a revenit în aceeași zonă nu i-a mai găsit pe agenți, motiv pentru care a fost nevoită să se prezinte la unitatea de poliție. Acolo i-au fost restituite documentele lăsate agenților de poliție, mai puțin permisul de conducere reținut, însă nu i-a fost comunicat și procesul-verbal, aducându-i-se la cunoștință că-i va fi trimis prin poștă.
De asemenea, petenta a invocat caracterul abuziv al modului de întocmire a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției deoarece, pe de o parte, nu a fost consemnat un martor asistent, iar pe de altă parte, dovada de circulație a fost eliberată pentru o durată de 15 zile ce a expirat la data de 23.05.2013 iar procesul-verbal i-a fost comunicat abia la data de 27.05.201, fiind astfel prejudiciată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
La data de 29.05.2013, petenta a depus la dosarul cauzei precizare prin care a arătat că solicită anularea procesului-verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere reținut, exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
Petenta a depus la dosarul cauzei originalul procesului-verbal de contravenție contestat, copie a procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, dovada . nr._ din data de 08.05.2013.
Intimatul IPJ D., prin serviciul Registratura, la data de 07.05.2013 a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata. In motivare arată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond si formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Starea de fapt descrisă de către agentul constatator în procesul-verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. Nu se poate astfel da relevanță maximă unei probe, înlăturând constatările agentului constatator din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. Măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate în cuprinsul său. Mai mult, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislație, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Intimatul a mai arătat că, din analiza procesului-verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2002, cât și cele prevăzute de art. 17 din același act normativ.
În prezenta cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora T. A. D., propusă de petentă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 08.05.2013, petenta S. D. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., iar la intersecția cu . a acordat prioritate la pietoni pe marcajul pietonal.
S-a consemnat că petenta a refuzat să semneze procesul-verbal.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Va înlătura criticile invocate de către petentă în condițiile în care acesta a recunoscut că, din proprie inițiativă, nu a rămas la întocmirea procesului-verbal deoarece se grăbea să ajungă la o programare, iar încheierea actului sancționator într-o atare situație fără identificarea unui martor asistent care să ateste modul de întocmire a procesului-verbal, nu atrage anularea procesului-verbal decât în cazul în care petenta ar fi făcut dovada, în condițiile art. 249 NCPC, că ar fi suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate, aspecte neincidente însă în speță; cât privește caracterul abuziv al modalității de comunicare a actului sancționator, instanța reține că acesta a fost legal comunicat prin poștă, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 27.05.2013, sub semnătura de primire a petentei, personal, care și-a și exercitat dreptul legal de a-l ataca chiar prin prezenta plângere. De asemenea, aceasta a beneficiat de dovadă cu drept de circulație, putându-și astfel exercita atât dreptul de conducere, cât și dreptul de a contesta în justiție sancțiunea contravențională aplicată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentei, aceasta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petenta, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovatia petentei în savarsirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cât privește depoziția martorei audiate, amică apropiată a petentei, care a declarat că, la momentul constatării contravenției, o însoțea pe aceasta, instanța reține că se coroborează doar în parte cu restul probatoriului administrat în cauză, martora confirmând că petenta a circulat la începutul lunii mai 2013 pe . mun. C., fiind sancționată deoarece nu ar fi acordat prioritate de trecere în zona situată vis-a-vis de restaurantul El Greco, însă împrejurările relatate de martoră, în ansamblul lor, nu sunt de natură a atrage înlăturarea răspunderii contravenționale a petentei pentru fapta reținută în sarcina sa, câtă vreme, în esență, aceasta nu a infirmat în nici un fel starea de fapt consemnată de agentul constatator.
Dimpotrivă, depoziția martorei susține situația de fapt prezentată de către agentul constatator în sensul că locul săvârșirii contravenției a fost trecerea de pietoni situată în zona intersecției .. Calea București și nicidecum zona restaurantului El Greco, așa cum în mod nereal susține petenta în plângere, câtă vreme martora relatează că se deplasau din direcția Valea Roșie către Stomatologie, direcție de mers care nu are nicio legătură directă, concretă cu zona unde este amplasat bistro-ul El Greco.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind și conduita nesinceră a petentei, care a încercat în mod intenționat să inducă în eroare instanța de judecată pe tot parcursul procesului, urmează să respingă plângerea formulată de petentă și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/08.05.2013 întocmit de IPJ D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S. D., cu domiciliul in C., A. S., ., ., in contradictoriu cu intimata P. RUTIERĂ C., cu sediul in ., C., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./Tehn. C.M
4ex./21.10.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
