Plângere contravenţională. Sentința nr. 3792/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3792/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 11584/215/2012
Dosar nr._ -plangere contraventionala-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3792
Ședința publică de la 11 martie 2013
Completul compus din:
Președinte – M. M.- Vicepreședinte Judecătoria C.
Grefier- V. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 04 martie 2013, privind acțiunea civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul V. D. împotriva intimatului IPJ D., dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință,cînd instanța avînd nevoie de timp pentru a delibera a amînat pronunțarea la 11.03.2013,cînd în aceeași compunere a hotărît următoarele:.
INSTANȚA
Asupra plîngerii de față constată că:
Prin plângerea înregistrată la data de 14.05.2012, petentul V. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D., anularea procesului verbal . nr._ din data de 30.04.2012.
În motivare a arătat că nu i s-a prezentat spre semnare procesul verbal și l-a primit la data de 10.05.2012.
A mai arătat că a depus mai multe plângeri pentru fapte mai grave pe care agenții nu le-au luat în serios, a cerut dovada în data de 10.05.2012 și arată că a contestat că poliția își asumă răspunderea pentru ce face.
A reclamat furtul unui telefon de 275 euro, furt și tulburare de posesie și amenințări în grup, ai căror făptași se află pe raza Secției 2 de Poliție.
Solicită reluarea anchetei cu experți judiciari care să stabilească clar partea vătămată și partea vinovată și cine se face vinovat de infracțiune chiar calificată și organizată în cazul lor.
S-a depus: proces verbal contestat, în copie, copie CI a petentului, adresa nr 3068/P/2011, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din data de 18.10.2011, referat cu propunerea de a nu începe urmărirea penală, sentința penală nr. 2304 din data de 02.12.1991, somația din data de 24.11.2011, certificat de moștenitor nr. 2519/21.12.1988, TDP nr. 115/08.02.1994, certificat de moștenitor nr. 37/26.04.2007 precum și bon de ordine înregistrat la Primăria Mun. C.- Direcția de Impozite și Taxe nr._/08.06.2012.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de agentul de poliție.
Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2012 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri pentru petent.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a înainta la dosar originalul procesului verbal . nr._ întocmit pe numele petentului la data de 30.04.2012, relațiile fiind depuse cu adresa nr._ din data de 14.06.2012.
Avînd în vedere faptul că petentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar,sub forma asistenței juridice prin avocat,din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția de Impozite și Taxe pentru a comunica dacă petentul este înregistrat cu bunuri mobile sau imobile în proprietate sau dacă obține alte venituri impozabile, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 12.11.2012 și adresa nr._ din data de 07.12.2012
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C.- Serviciul Autoritate Tutelară pentru a efectua o anchetă socială la domiciliul petentului, să se precizeze veniturile acestuia, să se identifice persoanele cu care locuiește, să se precizeze veniturile acestora, să se precizeze bunurile mobile și imobile deținute de petent, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. ._ din data de 15.11.2012.
La aceeași dată petentul a mai depus la dosar un memoriu în care face referire la fapte care în principiu nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei de față,dar apreciază că el nu a tulburat liniștea publică,așa cum s-a reținut în procesul verbal.
La data de 28.06.2012,prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/215/2012,instanța a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr._ ,constatînd că cele două cauze au aceleași părți și același obiect.
Prin încheierea de ședință din data de 22.11.2012 instanța a dispus admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, formulată de reclamantul V. D. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Baroul D. pentru a desemna un avocat în vederea acordării asistenței juridice, relațiile fiind înaintat pe rolul instanței de judecată.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul D.- Biroul contabilitate cu mențiunea că în cauză a fost desemnat de către Baroul D., avocat din oficiu dl S. N., iar onorariul stabilit în cuantum de 300 lei, plata urmând să fie efectuată prin compartimentul economic al Tribunalului D. din fondurile alocate de Ministerul Justiției cu această destinație, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 285/167/29.01.2013 și adresa nr. 1026/16 A/10.07.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2013 instanța a luat act de manifestarea de voință a petentului în sensul că nu mai solicită administrarea probei testimoniale.
Analizînd actele și lucrările dosarului,prin prisma obiectului cererii cu care a fost investită instanța,se rețin următoarele:
Prin procesul verbal .,nr._/30.04.2012,petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei,în baza art.3 pct.1 din legea nr.61/1991,reținîndu-se că la data respectivă,pe . C.,acesta ar fi adresat cuvinte și expresii jignitoare unei persoane al cărei nume este ilizibil și al cărei prenume este G.,provocînd indignarea acesteia.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateași temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Pornind de la aceste considerații,instanța reține,mai întîi că,potrivit dispozițiilor art.3 pct.1 din legea nr.61/1991 este contravenție fapta unei persoane de a adres în public cuvinte sau expresii jignitoare de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea sau onoarea acestora.
Analizînd procesul verbal contestat se constată că agentul constatator nu a indicat în ce măsură eventuala faptă comisă de petent s-a săvîrșit în public,simplul fapt că aceasta s-a produs într-un loc public,nefiind suficientă pentru îndeplinirea condiției impusă de lege.
Dealtfel,legat de acest aspect,se reține și încălcarea dispozițiilor art.19 din OG 2/2001,întrucît în condițiile în care contravenientul a refuzat semnarea procesului verbal,cum se menționează în acest act,aspectul trebuia confirmat de un martor,iar în lipsa unui martor trebuiau inserate împrejurările ce au determinat încheierea procesului verbal în aceste condiții.
Ori procesul verbal contestat nu cuprinde nici indicarea martorului,nici a împrejurărilor ce au condus la încheierea în acest mod a actului sancționator,deși,dacă ar fi constatat nemijlocit săvîrșirea faptei,așa cum se afirmă în întîmpinare,de față trebuia să fie și persoana căreia se pretinde că i s-au adresat cuvinte jignitoare.
Pe de altă parte,textul de lege în baza căruia a fost sancționat petentul,condiționează existența faptei contravenționale de o urmare imediată,respectiv tulburarea ordinii și liniștii publice sau provoarea indignarii cetățenilor ori să lezarea demnitatii sau onoarei acestora.
Agentul constatator nu a indicat nici una din aceste urmări ale faptei petentului,ci o alta ,neprevăzută de lege,respectiv producerea indignării persoanei căreia i-ar fi fost adresate cuvinte jignitoare.
În condițiile acestor neregularitățui ale procesului verbal contestat,nu se mai poate spune că operează prezumția de veridicitate a actului sancționator,cum s-a arătat anterior,avînd prioritate prezumția de nevinovăție a petentului,iar în lipsa administrării unor probe de vinovăție de către intimat,plîngerea apare ca fiind întemeiată,urmînd a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plangerea formulată de petentul V. D., cu domiciliul în C., .. 75, județul D. în contradictoriu cu intimatul IPJ D., cu sediul în C., . județul D..
Anuleaza procesul verbal ._/30.04.2012
Exonereaza petentul de plata amenzii in cuantum de 300 lei.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2013.
Președinte Grefier
M. M. V. G.
Red. MM
Tehn SM
4 ex./29.05.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3366/2013. Judecătoria CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
