Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7188/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7188/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 14517/215/2012
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7188
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte-A. U.
Grefier- C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. C. și pe pârâții L. C. și L. V., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26 aprilie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013, respectiv 07.05.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 08.06.2012 reclamantul L. C. a chemat în judecată pe pârâții L. C. și L. V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 7350 din data de 06.04.1992 de fostul notariat de Stat Județean D. și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 06.04.1992, împreună cu soția sa, care este în prezent decedată, au încheiat cu nepotul său L. C. și soția acestuia, contractul de întreținere nr. 7350, prin care aceștia din urmă s-au obligat să-i întrețină cu cele necesare traiului zilnic pe tot restul vieții lor.
Reclamantul a mai arătat că aceștia nu s-au ocupat niciodată de ei și dacă până în anul 2000, pârâții mai veneau ocazional pe la ei, după acel an nu au mai făcut-o.
Precizează reclamantul că pentru a se descurca a fost și este nevoit să apeleze la mila vecinilor, care îl ajută cu mâncare gătită, cu procurarea medicamentelor, sunt și momente când nu are pe cine ruga să îl ajute și este nevoit să renunțe chiar și la a-și cumpăra medicamentele care-i sunt necesare.
Reclamantul a mai arătat că este foarte bătrân, bolnav și are nevoie de îngrijire zilnică, a fost în spital, a fost accidentat și pârâții nici în această perioadă nu l-au ajutat, fiind ajutat numai de vecini.
Reclamantul nu a indicat temeiul juridic al cererii.
S-a depus contractul de întreținere autentificat sub nr. 7350 din data de 06.04.1992.
La data de 05.10.2012 pârâții L. C. și L. V. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul L. C. ca neîntemeiată și menținerea valabilității și a efectelor produse de contractul de întreținere autentificat sub nr. 7350/06.04.1992 de fostul Notariat de Stat Județean D..
În fapt, s-a arătat că reclamantul este unchiul și nașul de botez al pârâtului L. C., precum și nașul de cununie al pârâților.
S-a mai arătat că date fiind relațiile de rudenie foarte strânse dintre părți, între anii 1980- 1989, obișnuiau să-l viziteze foarte des aproape zilnic, la locuința sa din . locuind acolo împreună cu soția sa L. C., în prezent decedată, și tatăl acesteia, S. I., în prezent decedat. În cadrul vizitelor la locuința reclamantului, acesta împreună cu soția sa le-a explicat în mod repetat că ar dori mutarea lor în acel imobil și din punct de vedere al domiciliului, dat fiind faptul că aceștia nu au copii și pentru că poate beneficia de facilitatea extinderii conductei de gaze până la imobil, lucru de natură să le sporească confortul.
Precizează pârâții că la acel moment 1989- 1990 aveau deja doi copii și un apartament proprietatea personală.
S-a mai arătat că dupa discuții repetate si văzând diligențele depuse de reclamant si soția sa au acceptat solicitarea acestora si în anul 1992 au încheiat Contractul de întretinere, stabilindu-se si domiciliul legal pe .. 171 (fost 169).
Între anii 1992 - 1997 au locuit efectiv în imobil si au prestat pe deplin întreținerea la care s-au obligat fata de reclamant si sotia sa, precum si fata de tatal acesteia. În aceasta perioada au adus îmbunatațiri imobilului prin construirea unei canalizari în curte si i-au îngrijit pe reclamant si celelalte doua persoane sub aspectul prepararii hranei si al procurării îmbrăcămintei si medicamentelor.
Învederează faptul ca, desi nu aveau nicio obligație în acest sens, l-au îngrijit pe tatăl soției reclamantului, acesta ajungând în situația de a fi imobilizat la pat, ocupându-se de asemenea si de înmormântarea sa, acesta decedând în anul 1996, la vârsta de 104 ani. În aceeași perioada de timp - 1996-1997 - si soția reclamantului, numita L. C. a întâmpinat grave probleme de sanatate, suferind un accident vascular si având nevoie de îngrijire permanenta. Astfel,fiind în situatia de a îngriji doua persoane grav bolnave în același timp, au depus eforturi susținute, ajungând chiar la a se schimba programul la locul de munca pentru a putea fi prezenți fizic cât mai mult timp lângă persoanele bolnave.
Pârâții au mai arătat că dupa decesul soției sale, reclamantul si-a schimbat radical atitudinea, s-a exprimat de mai multe ori în sensul părăsirii de către pârâți a imobilului si a desființării contractului încheiat între parti. Chiar i-a chemat în judecata în anul 1999, acțiunea având obiect identic cu prezenta cauza: rezolutiune contract de întretinere, dosarul nr. 9076/1998 fiind solutionat definitiv si irevocabil de Curtea de Apel C. prin decizia nr. 3256/18.04.2000.
Arată de asemenea faptul ca din anul 2000 si pâna în prezent au achitat constant si tot timpul la zi toate taxele si impozitele generate de imobilul în care locuiește reclamantul, situatie de natura sa probeze buna-credinta de care au dat dovada constant și nu sunt adevarate susținerile reclamantului în sensul ca i-ar fi adresat amenințări, ca nu au dorit să-i ofere ajutorul sau sa se deplaseze în imobilul în care locuiește. Acesta a refuzat orice sprijin din partea lor, atât anterior pronunțării soluțiilor în vechiul litigiu, cât si dupa rămânerea irevocabila a soluției de respingere a acțiunii, refuz manifestat si în prezent.
În probațiune, părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu câte doi martori, fiind audiați martorii P. M., B. N. A., P. D., Birțoiu D..
La dosar s-au mai depus următoarele înscrisuri: chitanțe de plată a impozitului, declarații extrajudiciare, chitanța și polița ce fac dovada asigurării imobilului, certificat de atestare fiscală, sentința civilă nr. 5489/04.04.2001 a Judecătoriei C., sentința civilă nr. 3646/29.03.1999 a Judecătoriei C., decizia nr. 3256/18.04.2000 a Curții de Apel C., planșe foto, facturi și chitanțe privind plata utilităților, bilet de trimitere pentru investigații paraclinice.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 06.04.1992, între reclamantul L. C. împreună cu soția sa L. C., în calitate de întreținuți și pârâții L. C. și L. V., în calitate de întreținători s-a încheiat un contract de întreținere autentificat sub nr. 7350, de BNP Cernobai E..
Potrivit acestui contract de întreținere, reclamantul împreună cu soția sa, în prezent decedată, au înstrăinat către pârâți imobilul proprietatea acestora din C., .. 169 jud. D., compus din teren în suprafață de 240 mp., precum și o casă cu două camere.
În schimbul imobilului primit în proprietate, pârâții s-au obligat să îi îngrijească, pe reclamant și pe soția acestuia, și să îi întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic, până la decesul ultimului dintre aceștia. Reclamantul împreună cu soția acestuia și-au rezervat dreptul de uzufruct pentru tot timpul vieții, cu privire la imobilul menționat.
Contractul de întreținere este un contract nenumit de legislația in vigoare, permis de lege in virtutea principiului libertății convențiilor, obligația principală fiind cea de întreținere. Natura juridică a convenției încheiate de părți se desprinde din conținutul obligației principale stabilite de părți, respectiv obligația de întreținere.
La baza rezoluțiunii, reglementată de art. 1020 C. civ., stă ideea de scop (scopul principal urmărit de părți la data încheierii contractului - întreținerea), scopul fiind singurul în măsură să explice interdependența obligațiilor născute dintr-un contract sinalagmatic. Ideea de scop trebuie privită dincolo de terenul formării contractului, adică și în faza de executare a obligațiilor, pentru ca numai astfel se înțelege în ce sens neexecutarea de către o parte a obligațiilor sale lipsește de cauză obligația corelativă a celeilalte părți. De asemenea, trebuie avută în vedere și vinovăția, atât ca o condiție generală a răspunderii contractuale cât și ca o condiție necesară în cazurile speciale de răspundere contractuală. Obligația de întreținere asumată de pârâți trebuie înțeleasă și prin prisma art. 970 alin 2 coroborat cu disp. art. 981 C. civ. conform cărora: ,,convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa” și “clauzele obișnuite . subînțeleg, deși nu sunt exprese într-însul”.
Aplicând aceste principii în concret prezentului litigiu, instanța constată că este chemată să analizeze dacă vreuna dintre părți se face culpabilă de neîndeplinirea angajamentului asumat prin convenția atacată.
Aceasta pentru că reclamantul, prin cererea dedusă judecății, deplânge neîndeplinirea obligației de întreținere asumată de către pârâți, solicitând rezoluțiunea acestui contract, în esență, pentru că, după anul 2000, pârâții nu ar mai fi venit la domiciliul acestuia, că nu îl mai ajută în gospodărie, cu menajul, mâncare, medicamente. Mai reclamă acesta că se află în nevoie, că s-a văzut nevoit să apeleze la vecini pentru a-l ajuta, și că pârâții "au uitat practic de existența sa timp de peste 11 ani".
Față de cele afirmate de reclamant, pârâții, fără să conteste existența în timp a unor relații încordate și uneori conflictuale, s-au apărat în sensul că și-au îndeplinit obligațiile asumate, prestând efectiv întreținerea către creditorii acesteia, însă până la decesul soției reclamantului, în anul 1997, de când acesta și-ar fi schimbat atitudinea și ar fi refuzat orice sprijin din partea lor.
În susținerea celor învederate instanței de către cele două părți, s-au administrat, interogatoriul părților, proba cu martori și proba cu înscrisuri.
Fiind evidentă existența unei relații conflictuale între părți, dincolo de poziția divergentă inerentă oricărui litigiu, instanța ținând cont și de acest aspect va analiza teleologic întregul material probator relevant pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză, astfel:
Interogatoriul sau mărturisirea, -mijlocul de probă care provine chiar de la una dintre părțile în litigiu, declarația prin care o parte recunoaște ca adevărat un fapt, și determinând anumite consecințe juridice împotriva ei- a fost luat pârâților L. C. și V. cât și reclamantului L. C.. Sub aspectul consecințelor juridice și implicit probator, interogatoriul luat pârâților nu a confirmat susținerile reclamantului, în sensul nesocotirii clauzelor contractuale de către aceștia.
În schimb, în interogatoriul luat reclamantului, în partea sa relevantă sub aspect probator, adică atunci când este vorba de fapte personale ale acestuia, reclamantul recunoaște că refuză accesul pârâților în imobilul în care locuiește, motivând că "nu dorește să rămână definitiv în locuința acestuia" (întrebarea nr. 19 –f. 36). De asemenea, relevant este și răspunsul la întrebarea nr. 21 din interogatoriu, când reclamantul afirmă că "pârâții nu au cu ce să îl ajute", iar la întrebarea nr. 13 reclamantul răspunde că "pârâții nu i-au adus nimic" și aceasta pentru că "are tot ce-i trebuie".
Ambele depoziții ale celor doi martori audiați la solicitarea reclamantului, P. M. și B. N. A., relevă împrejurarea că reclamantul a fost ajutat de aceste două persoane, vecine cu acesta, că l-au ajutat cu mâncare și diverse servicii, precum cumpărături și medicamente, contra cost.
Dincolo de faptul că l-au ajutat pe reclamant, cele două martore nu au relatat nici o împrejurare percepută proprius sensibus, relativ la relația dintre reclamant și întreținătorii săi. Se constată că toate informațiile furnizate de cele două martore au fost din relatările reclamantului. Astfel, martora P. M. arată că "reclamantul i-a spus" că "a fost amenințat de nepoții săi că are zilele numărate dacă se mută acolo", că "ar vrea să primească întreținere, însă îi este teamă să îi primească pe nepoți să locuiască împreună din cauza acelei amenințări". Martora B. N. A. a declarat că "reclamantul i-a spus că pârâții au încercat să vină să se mute în locuința sa" și că "se teme să locuiască cu aceștia întrucât l-au amenințat că o să îi arate ei întreținere".
În schimb, martorii audiați la propunerea pârâților, numiții P. D. și Birțoiu D., au relatat împrejurări percepute proprius sensibus.
Astfel, Martorul P. D. declară că "în anul 2005 a fost cu pârâta la reclamant acasă de două ori pe lună, în septembrie, noiembrie și apoi de sărbători în anul 2006", că "a fost și soția acestuia împreună cu pârâta acasă la reclamant, să-i ducă mâncare, însă acesta nu a primit-o pe pârâtă niciodată, nu i-a dat voie nici în curte." Mai arată martorul că "din 2000 până în 2005 a mai fost acasă la reclamant împreună cu pârâta, pentru a-i duce mâncare, însă nici în această perioadă pârâta nu a fost primită" iar "din 2006 până acum 2 ani, pârâta a mers aproape lună de lună la reclamant acasă și practic se ruga de el să îi lase în curte și să-i primească pachetul".
De asemenea, martorul Birțoiu D. a declarat că "eu am mai fost acasă la reclamant împreună cu pârâții și în 2008, 2009, în fiecare an, chiar de mai multe ori. De fiecare dată pârâții au mers acolo să intre în casă și să vorbească cu reclamantul pentru a se împăca cu acesta". Mai arată martorul că, ultima oară a fost pe 21.05.2010, atunci pârâtul, rugându-mă să îl duc pentru că era Sf. C. și să meargă cu pomană. Reclamantul, cu acea ocazie, i-a adresat injurii pârâtului, spunându-i să plece că nu au ce căuta acolo. Pârâții au insistat să li se permită accesul în curte, poarta fiind închisă…".
Având a analiza valoarea probatorie a depozițiilor de martor, instanța va face aplicarea celor două principii fundamentale pentru evaluarea probelor testimoniale și anume, cel al sincerității martorului și cel al fidelității declarației, al reproducerii datelor cu privire la făptuitor și la împrejurările faptei.
Instanța, în cadrul operației de apreciere a probei testimoniale, făcând o atentă și completă analiză a celor patru depoziții de martor, în vederea stabilirii realității sau nerealității celor susținute de reclamant, în sensul neîndeplinirii culpabile de către pârâți a obligației de întreținere asumate prin contract autentic, urmează să acorde valoare probatorie superioară acelor depoziții care atestă fapte și împrejurări percepute proprius sensibus, în detrimentul celorlalte două depoziții care relevă informații indirecte, "de la reclamant".
Dincolo de faptul că cele două depoziții date de martorii audiați la propunerea pârâților, relevă împrejurări percepute personal, acestea se coroborează cu răspunsurile date de reclamant la interogatoriu, confirmând astfel atitudinea contradictorie a acestuia, care, deși prin acțiune reclamă că "se află în nevoie" și că pârâții "au uitat practic de existența sa timp de peste 11 ani", în fața instanței a răspuns că "are tot ce îi trebuie" și că pârâții "nu au cu ce să îl ajute".
Întrucât martorii P. M. și B. N. A. nu au relatat aspecte percepute nemijlocit în legătură cu prestațiile pârâților față de reclamant, ci au relatat doar aspecte despre care au luat cunoștință din discuțiile purtate cu reclamantul, declarațiile acestora în legătură cu modul de executare a obligațiilor contractuale ale pârâților nu vor putea fi reținute de instanță la stabilirea situației de fapt.
Se mai afirmă de către reclamant și o oarecare "temere" de a locui împreună cu pârâții, temere manifestată și în fața celor două martore P. M. și B. N. A.. Potrivit spuselor reclamantului, această temere ar fi alimentată de o presupusă amenințare adusă acestuia de către pârâți, că dacă se mută în domiciliul acestuia "i-ar fi zilele numărate" și că "îi arată ei întreținere".
Referitor la această "amenințare" semnalată de către reclamant, este de reținut că amenințarea trebuie să privească o faptă antisocială, de natură să alarmeze persoana căreia i se adresează, să îi producă o temere serioasă.
Ori, din probele administrate în cauză și din atitudinea reclamantului, nu rezultă că acesta s-ar simți într-un pericol real sau că pârâții i-ar fi afectat sentimentul de securitate personală. Nu s-a dovedit în cauză că pârâții ar fi manifestat vreodată acte de violență față de reclamant, care să îi provoace acestuia teamă și neliniște. Simplele afirmații, că "i-ar fi zilele numărate" și că "îi arată ei întreținere", chiar dacă ar fi reale, nesusținute de alte probe, nu pot reprezenta o justificare a refuzului reclamantului, de a primi pârâții în curtea imobilului și cu atât mai puțin de a primi orice ajutor din partea acestora.
De reținut, în plus, că reclamantul, potrivit contractului de întreținere, este titularul unui drept de abitație asupra imobilului în care locuiește, drept care îi conferă posibilitatea de a folosi, în mod exclusiv, bunul ca și cum ar fi însuși proprietarul acestuia și de a-i culege fructele, astfel încât, în cazul în care acest drept i-ar fi încălcat de către pârâți, reclamantul are la îndemână mijloace legale de a-și păstra dreptul de a locui în imobil, fără a fi perturbat de către nuzii proprietari. Prin urmare, refuzul de a primi întreținere din partea acestora din urmă, nu este o soluție pentru menținerea dreptului său de uzufruct cu toate atributele conferite de lege.
În raport de aceste împrejurări, reținute pe baza probelor administrate în cauză, se constată că atitudinea reclamantului este cel care a condus la tensionarea raporturilor cu pârâții și i-a pus pe aceștia din urmă, fără vreo justificare reală și dovedită, în imposibilitatea de a-și mai executa obligațiile asumate prin contractul de întreținere.
Având în vedere situația de fapt reținută, întrucât rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită iar nu și în cazul în care obligația nu s-a putut executa, în totul sau în parte, din culpa beneficiarului întreținerii, față de împrejurarea că în cauză nu s-a dovedit neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere de către pârâți ci, dimpotrivă, o atitudine ostilă, nejustificată a reclamantului, instanța va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. C., cu domiciliul în C., .. 171(fost 169), județul D., în contradictoriu cu pârâții L. C. și L. V., ambii cu domiciliul în C., cartier Craiovița Nouă, .. 1, ., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica de la 07 mai 2013.
Pentru Președinte
A. U., aflată în concediu medical,
semnează Președintele instanței
judecător D. R. M.
Grefier
C. Ș.
Red.jud. A.U.
Tehn. S.M./5 ex./19.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7189/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1694/2013.... → |
|---|
