Contestaţie la executare. Sentința nr. 2122/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2122/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 17532/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.2122/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. G., pe intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România și pe terțul poprit B. T. SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 17.02.2014, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.05.2013 sub nr._, contestatoarea A. G. a formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. contestație la executare împotriva actelor de executare emise de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012, respectiv somația nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013, comunicată la data de 14.05.2013, înștiințare înființare poprire nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 întocmit de B. M. C. I., solicitând admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare emise de acesta prin care au fost stabilite sumele solicitate în adresa comunicată spre executare, respectiv:
-anularea în totalitate a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3167/D/2012 din data de 13.02.2013, pentru suma de 612,47 lei.
-anularea în parte a somației nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 și a adresei de înștiințare a înființării popririi din data de 13.02.2013 pentru suma de 612,47 lei stabilită prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012.
De asemenea, în temeiul art.403, alin.1 Cod procedură civilă, a solicitat instanței ca până la soluționarea prezentei contestații la executare, să se dispună suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr.3167/D/2012 al B. M. C. I. prin somația nr. 3167/D/2012 din data de 13.02.2013.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că, la data de 14.05.2013 i s-a comunicat somația nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013, înștiințarea înființării popririi nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3167/D/2012 din data de 13.02.2013 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații de plată în favoarea creditoarei C. în sumă de 738,86 lei reprezentând debit(126,39 lei), cheltuieli de executare și onorariu executor judecătoresc și TVA(612,47 lei).
Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 13.02.2013 se stabilesc în sarcina sa cheltuielile de executare în cuantum de 612,47 lei reprezentând:
-14 lei-taxe judiciare de timbru;
-124 lei-timbre poștale cu TVA;
-15,67 lei-onorariu executor judecătoresc cu TVA;
- 248 lei-onorariu consultanță executare cu TVA;
-210,80 lei-cheltuieli de executare cu TVA;
A solicitat anularea în parte a somației de plata nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 pentru suma de 612,47 lei și a actelor prin care au fost comunicate spre executare sumele solicitate, respectiv anularea în totalitate a procesului verbal din 13.02.2013, în dosarul de executare 3167/D/2012 al B. M. C. I. pentru următoarele considerente:
În primul rând, a arătat faptul că executorul judecătoresc nu dă posibilitatea debitorului de a-și executa de bună voie obligația.
Astfel, încunoștiințarea despre declanșarea executării silite constituie un avertisment dat debitorului pentru ca acesta sa cunoască că, dacă nu isi executa de bunăvoie obligația înlăuntrul termenului prevăzut de lege se va trece la executarea silita a creanței, principiu statornicit de art.387 din Codul de procedura civila.
După cum se poate observa, pârâta C. nu a întreprins nici un demers adresat contestatorului in vederea punerii in executare a sentinței judecătorești, ci s-a adresat executorului judecătoresc in acest sens.
În aceste condiții, a considerat că nu poate fi obligată să suporte cheltuielile de executare silita stabilite de către executorul judecătoresc prin procesul verbal din data de 13.02.2013, atât vreme cat nu i s-a dat posibilitatea achitării de bunăvoie a sumei de plata la care au fost obligați prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/17.10.2011, cu atât mai mult cu cât a și plătit imediat jumătate din amenda aplicată, adică 125 lei.
Pentru actele de executare îndeplinite, executorul judecătoresc B. M. C. lonut a întocmit procesul-verbal de cheltuieli din 13.02.2013, în care au fost incluse cu acest titlu taxele de timbru, taxele poștale, onorariu consultanță executare, cheltuieli de executare neidentificate, onorariu executor judecătoresc.
Un alt motiv al contestației la executare este acela că executorul judecătoresc M. C. I. solicită plata unor cheltuieli din care pârâta creditoare nu a plătit nimic.
Potrivit dispozițiilor art.371 din Codul de procedura civila: ,,Partea care solicita îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silită este obligată sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor".
Astfel, din actele comunicate nu rezulta din ce este compusa aceasta suma foarte mare, raportat la suma supusa executării.
Mai mult decât atât nici pârâta creditoare nu a achitat astfel de onorarii din actele comunicate neexistând dovezi că s-au achitat aceste onorarii. Pentru aceste motive și în situația în care executorul nu a justificat onorariile solicitate si nici nu au fost achitate de creditor, nici contestatorul nu poate fi obligat să le plătească.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite acestea sunt, potrivit art. 371 ind.7 al.2 în sarcina debitorului urmărit. Este un principiu similar cu cel consacrat în art. 274 Cod procedură civilă, iar debitorul este în culpă procesuală numai dacă nu și-a executat voluntar obligațiile impuse prin titlul executoriu.
Ori, în cauză a arătat că executorul judecătoresc nu dă posibilitatea debitorului de a-și executa de bunăvoie obligația. Pentru actele de executare îndeplinite, executorul judecătoresc B. M. C. I. a întocmit procesul verbal de cheltuieli din 13.02.2013, în care au fost incluse cu acest titlu taxele de timbru, taxele poștale, onorariu consultanță executare, cheltuieli de executare neidentificate, onorariu executor judecătoresc.
În cuprinsul procesului-verbal privind calculul cheltuielilor de executare, a fost menționata si suma de 248 lei onorariu consultanță executare.
Consideră ca acest onorariu nu este justificat, raportat in primul rând la valoarea creanței supuse spre executare.
Totodată, onorariul de consultanță nu este dovedit nici sub aspectul necesității prestației si al obiectului acesteia.
De asemenea, nu se face dovada faptului ca acest onorariu de consultanță, ca de altfel și restul cheltuielilor, au fost achitate de către C.N.A.D.N.R., pentru a fi solicitate in cadrul procedurii de executare silita.
De asemenea, suma de 210,80 lei cheltuieli de executare cu TVA nu are nicio justificare, incluzând sume ce nu trebuiesc plătite de debitor (cazul sumei de 100 lei pentru proces-verbal de distribuire în condițiile în care în speță nici nu se pune problema de așa ceva) și încalcă statutul UNEJ.
Și în privința acestei sume nu s-a făcut dovada că a fost achitată de creditoarea C..
In ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc fixat în dosarul nr. 2253/D/2012 al B.E.J.M. C. I. în suma de 15,82 lei cu TVA, acesta încalcă dispozițiile Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești.
Astfel, potrivit art.39 din Legea 188/2000: "(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite."
În aceste condiții, pentru fiecare forma de executare silita, poate fi perceput separat un onorariu care să încadreze între limite minime si maxime definite precis. Ca atare, consideră ca nu se poate stabili in sarcina lor cheltuieli de executare silita, atâta timp cât contestatorul nu a refuzat sa ducă la îndeplinire obligațiile stabilite in sarcina sa prin procesul-verbal menționat, insa acest lucru nu a fost solicitat de către pârâta C.N.A.D.N.R., aceasta adresându-se direct executorului judecătoresc.
De asemenea, consideră ca obligarea sa la plata cheltuielilor de ocazionate cu executarea silita este nejustificata, in condițiile in care somația contestata este primul act de executare silita si totodată primul demers întreprins de către C. in vederea recuperării creanței.
În drept, și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art.399-404 din Codul de procedura civila.
În sprijinul acțiunii a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013, somația nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013, adresa de înștiințare a a înființării popririi din 13.02.2013 și procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/17.10.2011, încheiere nr.6504 din data de 05.11.2012.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 62 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. M. C. I. pentru a înainta în copie certificată dosarul de executare nr.3167/D/2012, dosarul fiind înaintat instanței de judecată la data de 27.06.2013.
La data de 11.06.2013, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că autovehiculul aparținând contestatoarei A. G. a fost depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fara a poseda rovinieta valabila.
Conform conținutului titlului executoriu proces-verbal de constatare a contravenției contravenientul avea obligația, sa achite contravaloarea tarifului de despăgubire in valoarea de 28 euro, tarif ce trebuia achitat la in contul Direcției Regionale de Drumuri si Poduri C., exact cum se menționează in înștiințarea de Plata din cuprinsul PVCC.
A solicitat să se observe faptul că, desi organul emitent al PVCC a indeplinit procedura legala de comunicare a PVCC in termen, acesta fiind titlu executoriu, debitorul A. G. cu rea-credinta nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care C. prin DRDP C. s-a adresat B. M. C. I., conform dispozițiilor art. 371 indice 1 alin 2 Cod Procedura Civila.
Mai mult decât atat, B. M. C. I. a respectat întocmai prevederile Codului de Procedura Civila, astfel cum si contestatorul a menționat, demarând procedura executării silite ulterior emiterii somației de plata.
Cu privire la cheltuielile de executare, solicită ca instanța să rețină faptul ca procesul-verbal de cheltuieli a fost încheiat in mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr.2550/C/14.11.2006.
De asemenea, conform art.39, alin.1 din Legea nr.188/2000 „executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești."
A solicitat să se ia în considerare faptul ca, controlul judiciar efectuat de către instanța de judecata in ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinita de executor- dispoziție legala prevăzuta de art. 274, alin.3 Cod procedură civilă-ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, in situația in care acesta este excesiv de mare in raport cu munca îndeplinita, neputând fi extinsa la mai multe situații, aceasta norma fiind de stricta aplicare.
Fața de cele arătate a solicitat ca instanța să observe deplina legalitate a documentelor întocmite în vederea executării silite și prin urmare să respingă contestația la executare a debitorului ca neîntemeiată și nelegală.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-119 C.proc. civ.
La data de 14.10.2013, contestatoarea A. G. a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de terț poprit a Băncii T..
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. M. C. I. cu solicitarea de a preciza căruia dintre terții popriți i-a fost comunicată adresa de înființare poprire din data de 13.02.2013, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 06.11.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2013, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de terț poprit a Băncii T..
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. M. C. I. prin care a solicitat să se înainteze la dosar dovada comunicării către terții popriți a adresei de înființare poprire emisă la data de 13.02.2013 în dosarul nr.3167/D/2012, relațiile fiind comunicate cu adresa nr.9737 din data de 10.02.2014.
Instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/17.10.2011, încheiat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Cestrin contestatoarea A. G. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8, alin.1 din O.G. nr.15/2002 și sancționată de art.8, alin.2 din același act normativ reținându-se că la data de 21.04.2011, ora 07:36, vehiculul categoria A, aparținând petentei a circulat pe DN 2A, km 113+500 m, Giurgeni, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin același proces-verbal s-a stabilit, în temeiul art.8, alin.3 din O.G. nr.15/2002 că aceasta este obligată și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 EUR.
Procesul-verbal de contravenție i-a fost comunicat contestatoarei la data de 27.10.2011, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 26 din dosar.
La data de 29.10.2012, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. a solicitat executorului judecătoresc M. C.-I. punerea în executare silita a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/17.10.2011, pentru recuperarea sumei de 126,39 lei reprezentând contravaloarea în lei a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 EUR, formându-se în acest sens dosarul de executare silită nr.3167/D/2012.
Prin încheierea nr.6504/05.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, a fost admisă cererea formulată de B. M. C.-I. și a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu menționat mai sus.
În cadrul dosarului de executare silită nr.3167/D/2012 au fost încheiate următoarele acte de executare: procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013, adresa de înființare poprire nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 și somația nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013.
Prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012 din data de 13.02.2013 întocmit de B. M. C. I. în dosarul de executare nr.3167/D/2012, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 612,47 lei, compus din următoarele sume: 14 lei taxe judiciare de timbru, 124 lei timbre poștale cu TVA, 15,67 lei onorariu executor judecătoresc cu TVA, 248 lei onorariu consultanță executare cu TVA și 210,80 lei cheltuieli de executare cu TVA, acestea din urmă constând în 10 lei-înregistrare dosar; 10 lei-formare dosar; 10 lei-redactare și emitere adrese; 10 lei-emitere somație; 30 lei-arhivare dosar; 100 lei-proces-verbal de distribuire.
Reține instanța că potrivit dispozițiilor art.399, alin.1, teza I C.proc.civ. împotriva executarii silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesati sau vătămați prin executare.
Astfel, contestatia la executare este mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare, se pot adresa instanței competente pentru a obține desființarea actelor de executare nelegale.
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a invocat ca și motiv de nelegalitate a actelor de executare faptul că executorul judecătoresc nu i-a acordat acesteia posibilitatea de a achita de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu, acesta procedând la punerea în executare a titlului executoriu fără a-i comunica în prealabil o somație, conform art.387 din Codul de procedură civilă.
Instanța urmează să înlăture motivul de nelegalitate invocat de către contestatoare ca neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.387, alin.1 din Codul de procedură civilă, în afară de cazurile în care legea prevede altfel executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație.
În conformitate cu art.454, alin.1 Cod Procedură Civilă, poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată
Raportat la dispozițiile legale menționate anterior instanța reține că în cazul executării silite prin poprire legea nu instituie în sarcina executorului judecătoresc obligația emiterii prealabile a unei somații de executare către debitor ci doar a unei înștiințări prin care să i se aducă la cunoștință măsura luată, respectiv înființarea popririi.
Constată astfel instanța că această formă de executare reprezintă o excepție de la regula instituită prin dispozițiile art.387, alin.1 Cod procedură civilă.
Ori, în cauză, din analiza actelor aflate în dosarul de executare silită nr.3167/D/2012 se reține că singura formă de executare inițiată de către executorul judecătoresc ca urmare a cererii de executare formulată de către intimată a fost poprirea sumelor de bani pe care debitoarea le deține la terții popriți individualizați în adresa de înființare poprire nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013, iar contestatoarea a fost încunoștiințată despre această măsură, așa cum rezultă din înștiințarea inființare poprire emisă la data de 13.02.2013(fila 31), comunicată contestatoarei la data de 15.05.2013, conform dovezii de primire aflată la fila 34 din dosar.
În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate invocate de către contestatoare, instanța reține că acestea vizează în mod exclusiv procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de către executorul judecătoresc.
Astfel pe de o parte, contestatoarea a susținut faptul că nu datorează cheltuieli de executare, întrucât nu i s-a dat posibilitatea achitării de bunăvoie a cheltuielilor de executare, aspect rezultat din faptul că intimata nu a întreprins nici un demers în vederea recuperării debitului, anterior înregistrării cererii de executare silită, iar pe de altă parte a înțeles să critice cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de către executorul judecătoresc.
Arată instanța că potrivit art.371¹, alin.1 C.pr.civ., obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunavoie, iar potrivit alin.2, în cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, dacă legea nu prevede altfel.
Raportat la aceste dispoziții legale se reține că executarea silită nu este obligatorie, dar ea este întotdeauna posibilă. Este posibil ca debitorul, în fața unei hotărâri cu forță executorie și putere de lucru judecat sau a unui alt titlu executoriu, să se convingã de justețea acesteia și să procedeze de bunăvoie la realizarea obligației dispuse în sarcina sa.
Cu toate acestea nici o dispoziție procedurală nu impune creditorului să aștepte îndeplinirea de bunăvoie a obligației de către debitor sau să solicite acestuia prealabil formulării cererii de executare să-și îndeplinească obligația stabilită prin titlul executoriu, așa cum susține contestatoarea.
Ori, în cauză, așa cum rezultă din adresa nr._/14.11.2013, emisă de către Primăria Municipiului C. depuse de contestatoare și din actele dosarului de executare silită se reține că, contestoarea nu a achitat nici anterior declanșării executării acesteia și nici în timpul executării silite contravaloarea tarifului de despăgubire la care aceasta a fost obligată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/17.10.2011, aceasta înțelegând să achite doar amenda contravențională.
Sunt neîntemeiate astfel susținerile contestatoarei în sensul că aceasta nu datorează cheltuieli de executare, în situația în care aceasta nu a făcut dovada că a achitat anterior formulării cererii de executare de către intimată debitul la care a fost obligată prin titlul executoriu menționat anterior reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
În schimb, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, instanța reține că împrejurările invocate de contestatoare sunt întemeiate doar în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor pentru înregistrarea dosarului de executare, a cuantumului cheltuielilor pentru întocmirea procesului-verbal de distribuire, a sumei de 248 lei, reprezentând onorariu consultanță executare cu TVA și a sumei de 124 lei reprezentând timbre poștale cu TVA.
În acest sens, se reține că potrivit Statutului UNEJ, în ceea ce privește cheltuielile pentru înregistrarea dosarului de executare plafonul maxim este de 1 leu, astfel încât suma de 10 lei a fost percepută în plus față de plafonul maximal stabilit de legiuitor, iar în ceea ce privește cheltuielile pentru întocmirea procesului-verbal de distribuire în cuantum de 100 lei, deși acestea sunt prevăzute în Statul UNEJ din actele dosarului de executare nu rezultă că a fost întocmit un astfel de înscris, executorul având posibilitatea în situația în care pe parcursul executării silite constată necesitatea întocmirii unui astfel de act de executare să încheie un un proces-verbal suplimentar de cheltuieli de executare.
Cu privire la suma de 248 lei reprezentând onorariu consultanță executare cu TVA, conform Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006, instanța apreciază că această sumă este nejustificată însă nu din motivele indicate de contestatoare, ci, pentru că fiind urmată de deschiderea dosarului de executare și de contractarea serviciilor executorului judecătoresc, consultanța juridică trebuia să fie inclusă în onorariul perceput pentru efectuarea procedurii de executare silită, nejustificându-se perceperea a două onorarii distincte, în condițiile în care natura titlului executoriu și a sumelor urmărite nu necesită o activitate juridică amplă.
În ceea ce privește suma de 124 lei reprezentând timbre poștale cu TVA instanța reține că deși în Statutul UNEJ, în Anexa 1 pct. 6 sunt prevăzute cheltuieli de transmitere prin poștă în funcție de valoarea timbrelor necesare pentru modalitatea de transmitere, din înscrisurile înaintate de către executorul judecătoresc nu rezultă că a fost achitată de către acesta suma de 124 lei solicitată.
În privința onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 15,67 lei cu TVA instanța constată că au fost respectate criteriile legale de stabilire a acestuia, prevăzute în cuprinsul art.39, alin.(1) din Legea nr. 188/2000, cu completările și modificările ulterioare(forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită), suma de 15,67 lei reprezentând 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, respectiv 126,39 lei la care s-a calculat și TVA.
Cât privește celelalte critici ridicate de către contestatoare instanța le va înlătura ca nefondate reținând că suma de 10 lei reprezentând contravaloare formare dosar, suma de 10 lei reprezentând contravaloare redactare și emitere adrese, suma de 10 lei reprezentând contravaloare emitere somație, și suma de 30 lei reprezentând contravaloare arhivare dosar sunt expres prevăzute de Statutul UNEJ, respectiv Anexa 1 pct.2, 3, 7 și 19.
Prin urmare, rezultă că suma totală datorată de către contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare este de 90,67 lei, aceasta fiind compusă din: 14 lei taxe judiciare de timbru, 1 leu reprezentând cheltuieli înregistrare dosar, suma de 10 lei, reprezentând cheltuieli formare dosar, suma de 10 lei reprezentând cheltuieli redactare și emitere adresă, suma de 10 lei reprezentând cheltuieli emitere somație, suma de 30 lei reprezentând cheltuieli arhivare dosar și suma de 15,67 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să admită în parte contestația la executare și să dispună anularea în parte a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012, emis la data de 13.02.2013 de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012 pentru suma de 521,80 lei, anularea în parte a somației de executare nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013 de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012 pentru suma de 521,80 lei reprezentând cheltuieli de executare nejustificate, anulează în parte a adresei de înființare poprire nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013 de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012 pentru suma de 521,80 lei reprezentând cheltuieli de executare nejustificate.
Referitor la suspendarea executării silite solicitată de contestatoare instanța constată că potrivit art. 403 C.proc civ. suspendarea executării se dispune până la soluționarea contestației la executare. Deși textul nu prevede expres, momentul până la care produce efecte suspendarea este soluționarea definitivă a contestației la executare, după acest moment producând efecte hotărârea pronunțată în fond asupra contestației la executare, având în vedre că aceasta este o hotărâre executorie la data pronunțării. Acest aspect rezultă din coroborarea art. 402 alin. 2 cu art. 377 alin. 1 pct. 2 și 376 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată asupra contestației la executare este supusă recursului, deci definitivă, și poate fi pusă în executare conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ.
Având în vedere că în prezenta cauză, instanța a analizat fondul contestației la executare, rezultă că cererea de suspendare a executării silite este rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. G., cu domiciliul în C., .. 33, județ D., în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România cu sediul în C., .. 17, județ D. și terțul poprit B. T. SA, cu sediul în C., Bulevardul N. T., nr.11, . D..
Anulează în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3167/D/2012, emis la data de 13.02.2013 de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012 pentru suma de 521,80 lei.
Anulează în parte somația de executare nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013 de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012 pentru suma de 521,80 lei reprezentând cheltuieli de executare nejustificate.
Anulează în parte adresa de înființare poprire nr.3167/D/2012, emisă la data de 13.02.2013 de B. M. C. I. în dosarul nr.3167/D/2012 pentru suma de 521,80 lei reprezentând cheltuieli de executare nejustificate.
Respinge cererea formulată de către contestatoare privind suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
5ex/03.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6087/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
